Un restaurant la înălţime, NOR, et. 36 Sky Tower

TIPĂREȘTE

Lunile iunie şi iulie au fost pentru mine cea a invitaţiilor la restaurante, după ce aproape un an n-am pus piciorul în vreo locantă. O prietenă m-a invitat la Nor, restaurantul de la et. 36 din Sky Tower să sărbătorim schimbarea prefixului ei de la 7 la 8. I-am zis ˝la mulţi ani! Să trăieşti 100 de ani! ˝n-am nimic cu ea ca să-i fac o asemenea urare pentru că se ştie că ˝bătrâneţe, haine grele˝.

Ştiind preţurile i-am zis că-mi plătesc consumaţia. Ea, ˝nu şi nu! ˝ Eu, ˝ba da, pentru că nu am ce cadou să-ţi fac altul decât sănătate, ori asta nu depinde de mine şi nici chiar de tine˝. Până la urmă a rămas cum a zis ea, cu promisiunea că o invit în decembrie de ziua mea împreună cu familia şi alţi prieteni la un restaurant mai modest, dacă n-or fi din nou închise din cauza valurilor prin care vom mai trece.

Am făcut rezervare telefonică pentru duminică la prânz la ora 14. Ne-am gândit că ˝mâncarea e fudulie, vederea de sus e temelie˝ aşa că am cerut să ni se rezerve o masă la o fereastră cu vedere spre nordul capitalei, aceasta fiind cea mai frumoasă zonă din oraş datorită alternanţei dintre vile, lacuri şi vegetaţie

Fiind amândouă pensionare nu aveam de gând să plătim consumaţia cu un credit la bancă pentru nevoi personale aşa că am consultat cu atenţie de acasă meniul şi preţurile afişate şi chiar cu o zi înainte ştiam ce vom mânca şi cât va costa. Pentru siguranţă, înainte de a chema taxiul am gustat acasă ceva frugal, să nu ne fie foame după ce vom mânca la restaurant.

Zgârie-norul Sky Tower are 37 de etaje, fiind cea mai înaltă clădire din România. Se află în nordul capitalei la capătul bul. Barbu Văcărescu, (44°28′41″N 26°06′18″E) într-un cuartal de blocuri f. înalte de birouri care, pe o distanţă de câteva sute de mp dau impresia unui mic Defense (toutes proportions gardees) A fost dat în folosinţă în 2012 după ce construcţia a durat doi ani. Are o înălţime de 137m, 37 etaje, 5 etaje de parcare subterană pentru 2000 turisme, 10 lifturi rapide şi o suprafaţă brută de 214000 mp, respectiv utili 1150mp pe etaj. Pentru construirea clădirii de birouri gigant, s-au folosit 50.000 de metri cubi de beton şi 8.300 de tone de otel. Cele cinci niveluri subterane reprezintă 40% din înălţimea clădirii. Este dimensionat să reziste la un cutremur cu magnitudine de peste 9 grade Richter. Sky Tower este singura clădire din România cu lumină naturală în toate spaţiile pentru birouri.

Proprietar este grupul Raiffeisen, banca cu acelaş nume având aici sediul social. Întreaga construcţie a costat 250 mil dol. În holul de intrare este un panou cu numele zecilor de firme care au închiriate spaţii în Sky Tower (centre comerciale, retailuri, birouri, divertisment, săli de conferinţe).

În Bucureşti mai sunt câteva clădiri de peste 100m înălţime:

- Catedrala Mântuirii Neamului de120m, care a avut termen de finisare 2018

-Global Worth Tower, situată tot pe bul. Barbu Văcărescu, de 120m, cu 26 etaje, finisată în 2016

-Ana Tower, pe bul. Poligrafiei. de 110m cu 25 etaje, din 2020

- Singura clădire de peste 100m construită în secolul trecut este Casa Presei Libere de 104m, datând din 1956.

Restaurantul Nor de la et. 36

Este locul cel mai la înălţime unde poţi mânca în Bucureşti. Abia aşteptam să-l văd, atât Bucureştiul privit de sus cât şi acest restaurant de lux situat la 130m înălţime. La intrarea în holul turnului este amplasat un birou –recepţie a restaurantului. O fată frumoasă ne-a verificat rezervarea şi o alta la fel de tânără şi surăzătoare ne-a condus la lift, nu înainte de a o ruga să ne facă o fotografie, s-o avem de amintire. Ne-a condus la unul din cele 10 lifturi unde a programat etajul 36. Cât am făcut o fotografie în oglinda liftului, am ajuns sus, nu cred că în mai mult de 20-30 secunde. La ieşire ne-a aşteptat o altă frumuseţe care ne-a condus la masa rezervată, lângă fereastră, cu privire spre nordul oraşului aşa cum am cerut. Am rămas uluiţi de privelişte. Se spune că în zilele senine, la anumite ore s-ar vedea Bucegii aflaţi la 120 km depărtare. Nu i-am văzut. Ne-a frapat mai mult meandrele lacurilor din salba capitalei, blocurile turn din jur, casele mici cu acoperişuri roşii şi maşinile în trafic, mici ca nişte furnici. Mai fusesem în 2007 într-un restaurant rotativ din Manhattan la etajul 40 unde, în costul excursiei era inclusă şi o cină. Nu pot spune că am fost prea impresionată din cauză că în jur era doar o pădure de zgârie nori plus că fiind o afacere, ne-au zorit ca în trei sferturi de oră să mâncăm, să privim şi să plecăm că erau alţi turişti programaţi care aşteptau la uşă. Aici însă, a fost superb pentru că am văzut şi multă natură.

Sala este mare cred că are o capacitate de cca 200 locuri şi foarte frumos şi modern mobilată. Mesele, unele sunt de patru persoane, cu scaune îmbrăcate în piele bej, altele, cum a fost a noastră şi cele din separeuri au canapele îmbrăcate în piele roşie, pe sus corpuri de iluminat atârnătoare, ce mai! casual.

Ni s-a adus meniul pe foi volante plastifiate şi în care erau specificate bilingv denumirea, conţinutul, gramajul, preţul. Fiind vorba de bucătărie internaţională, de multe feluri şi ingrediente nu am auzit. Stiam ce comandăm: o porţie de salată de vinete coapte (33 lei) frecate cu maioneză, cu fâşii de ardei murat, ceapă roşie alături şi într-un bol mic un fel de gem pe care l-am mâncat separat. Cum porţia avea 350 gr, ne-a servit una singură la două farfurii. Pâine prăjită. Ca fel principal eu aşi fi servit un grătar de muşchi de porc cu garnitură dar nu aveau aşa că am comandat la fel ca prietena mea Somon crocant mirobolant (58 lei) aşezat pe un piure de brocoli de culoare vernil, două bucăţele minuscule de sfeclă roşie, doi cartofiori noi rotunzi traşi prin unt, jumătate de lămâie. Foarte bun. O bere Heineken 330ml fără alcool 15 lei şi o Silva Strong Dark 16 lei. Deşi ne alesesem de acasă dulcele şi anume ˝nor deasupra unui cuib de ciocolată sub un nor de vată de zahăr (n-am mai văzut din copilărie vată de zahăr) 30 lei, efectiv nu am mai putut mânca. Probabil şi din cauză că luasem acasă înainte de plecare un aperitiv şi cum se zice, ne-am stricat foamea. În total a costat 200 lei inclusiv cca 10% bacşis, ceeace consider rezonabil faţă de ofertă şi ineditul locaţiei. I-am repetat prietenei că să nu-şi facă program pe 5 dec. când voi împlini 87 ani şi o voi invita ca şi în alte dăţi la restaurant, la care ea mi-a răspuns ˝Să dea Dzeu să trăim până atunci! ˝Avea dreptate, speranţa moare ultima şi în vremurile astea pe nimic nu mai eşti sigur. Am coborât bucuroase că am trăit o asemenea experienţă, de la recepţie fata frumoasă mi-a comandat un taxi şi ajunsă acasă am început să-mi triez şi să mă bucur de pozele pe care le-am făcut.

WEB, dacă se poate: https://www.youtube.com/watch?v=B55j5Wcgww8

chelneri şi însoţitoare, tineri, frumoşi, politicoşi, bine instruiţi

Bucătărie internaţională dar ce am ales a fost pe gustul nostru

Barbu Văcărescu, cartier Floreasca unicat în Bucureşti

---

VIZUALIZĂRI: 7971 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI