La Zavat, un loc drăguț

TIPĂREȘTE

Era luna martie, anul de grație 2021. Într-o zi în care mirosul frigului era diminuat, într-o zi cu soare blând, primesc o comandă: „vreau să iesim la un grecesc” .

Străzile miros încă a tăcere, văzduhul pare încă otrăvit de frică, incertitudine, lumea-i sătulă de plictiseală și tristețe, căutăm cu toții acel echilibru dintre impulsiv și înțelept: calm.

Soarele primăvăratic este destul de înșelător dar ne lăsăm în voia lui, ies din bula de ignoranță și rezerv o masă la grecescul” La Zavat” . Știam că nu-i un loc spectaculos dar e foarte lăudat pentru gustul preparatelor sale.

Uneori vrem să atingem amintirile pierdute, acest lucru îl putem face și prin gust, de data aceasta a câștigat gustul vacanțelor grecești.

La îndemnul soțului am rezervat ceva, rapid, am prânzit pe strada Popa Nan, la nr 16, București.

Într-o vilă veche, la margine de șosea, fără grădină și parcare, La Zavat are un balcon-terasă, la parter, locul e îngust, mobilat cu trei mese și scaunele aferente, toate din fier forjat.

Interiorul restaurantului e simplu, modest, mobilierul este din lemn în cele două saloane, să fi numărat vreo zece mese la etaj și doar câteva la parter.

De-aia nu găseam niciodată loc la sfârșit de săptămână, în vremuri bune, spațiul cârciumioarei nu e foarte generos.

Am fost singurii clienți în sâmbăta aceea, se făceau doar livrări la domiciliu, interiorul era închis, personalul șoma. E bun și covid-ul ăsta nenorocit la ceva: gonește oamenii, îi trimite în izolare, nouă ne-a facilitat un loc pe terasa minusculă, ne-am relaxat păstrând distanțarea.

Meniul e bogat, nu prea știi ce să alegi, fiecare denumire îți amintește de Grecia, un zâmbet stins izvorăște din suflet, de dragul vremurilor apuse.

Prețurile-s grecești, poți închide ochii visând că ești în Elada și-atunci uiți de bani, nimic nu ți se pare scump.

Fie că ai poftă de aperitive apetisante, fie alegi pește sau fructe de mare, o cărniță, salate sau garnituri colorate, toate-s o minunăție, nu vei fi dezamăgit. Festinul se poate încheia cu un desert grecesc: o felie de tort cu iaurt, un cataif sau o portokalopita.

Ne-am rasfațat cu o lipie caldă unsă cu zacuscă de pește și cu tzatziki, un calamar umplut cu feta și cu roșii, câțiva calamari prăjiți și cartofiori rumeniti, setea am stins-o cu un pahar de vin, cu un suc, o apă plată și cafea. Toate felurile de mâncare au fost gustoase, porțiile generoase, nu am terminat tot din farfurii, jumătate le-am cerut în traistă și le-am dus acasă.

N-am rezistat și-am comandat și o prăjiturică portokalopita, era pufoasă, stropită bine cu sirop de portocale, am mai adăugat niște calorii la colăceii din dotare.

Am achitat 190 lei, mult mai puțin decât la minunatul „Le Boutique Food Concept Store” unde fusesem cu două săptămâni înainte și despre care n-am avut timp să vă povestesc.

Culmea, dacă ar fi să recomand ceva grecesc în București, Le Boutiq ar fi alegerea mea numărul unu, fără rezerve.

La Zavat este o tavernă tipic grecească dar parcă nu are acel „ceva” , locul nu are parcare, e la margine de... troleibuz, nu iese cu nicio culoare în evidență, îi lipsește strălucirea. În afară de preparate și ospitalitate nu pot spune că impresionează cu ceva, desigur că am termen de comparatie, altfel nu aruncam cu vorbe-n vânt. Poate și lipsa oaspeților a contribuit la această imagine tristă. Asta nu înseamnă că nu-l recomand, pentru unii poate nu contează culorile, grădina și parcarea, merg la o cârciumă doar ca să-și potolească foamea, nu neapărat pentru atmosferă.

Personalul se plictisea maxim, pustiul din jur era deprimant și pentru noi, nu numai pentru ei.

Fiind singurii clienți am fost răsfățați, serviți rapid, timpul de așteptare a fost unul normal, tânăra fată care ne-a servit a fost de nota zece.

Toaletele erau curate, aveau consumabile, wi-fi n-am verificat.

Preparate numeroase, foarte gustoase, prețuri absolut normale.

Relaxare da, distracție ba, încă trăim vremuri nașpa, vine mereu val după val, când zici că e bine vine virusake și iar ne pitim.

Nu-i ok să fii singur într-o cârciumă dar mulțumim Domnului că suntem bine și norocoși.

Pentru noi a fost o ieșire scurtă din monotonie și tristețe, a fost o gură de aer cu parfum de... troleibuz, într-o liniște profundă, o liniște virusată în care sunetele mute afectează auzul.

---

VIZUALIZĂRI: 1071 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI