Restaurantul mexican Don Taco- preturi pentru toate pungile

TIPĂREȘTE

Intr-una din saptamanile trecute o prietena si-a sarbatorit la restaurant implinirea unei varste rotunde, rotunjoare. Sora ei care e plecata de la revolutie peste mari si tari i-a spus on-line » Soru-mio, oi locui eu in tara tuturor posibilitatilor dar m-a atins si pe mine recesiunea asa ca nu am bani si de avion sa vin acasa si de un cadou, asa ca hai sa fim practice, sa ne pupam pe Skype si sa-ti trimit niste bani sa faci ce vrei cu ei » Ce sa faca cu ei? Hante, adica boarfe in niciun caz ca in cateva luni ii raman mici, adica intra la apa fara a fi fost spalate; cosmetice nix, ca sunt contrafacute si ce e sapat pe fata e definitiv inscris; electrocasnice, ce sa se puna cu frigiderul Zil din anii ’70 care a incalecat peste secole si cu aspiratorul Buran care o trage si pe ea? A ramas la o intalnire cu prietenii, paisprezece la numar (si inca acum cativa ani erau mai multi) si cu ei doi, saisprezece. Unde? La Don Taco restaurant mexican situat pe strada Dr. Felix la intersectia bul. Banu Manta cu 1 Mai, adica Mihalache. Restaurantul nu e cine stie ce ca aspect si infatisare, nu sugereaza o atmosfera de lux prin candelabre, servicii, tacamuri si fete de masa de saten ci l-ai caracteriza mai degraba drept o bomba rustica. Totusi sau chiar de aceea a fost ales pentru pregatirea si trimiterea bucatilor la mesele de protocol ale multor invitati din tara si strainatate. Patronul, Jimmy si nu-mai-stiu-cum, roman neaos, a organizat menuuri pentru vizita lui Bill Clinton, gala Hagi, Eros Ramazotti si altii, precum si concursuri si expozitii de arta culinara in local. Fitze de toate felurile dupa ce-si pierd orele, zilele si viata sirotandu-si cafeaua pe Dorobanti vin sa manance la Don Taco. Nu pentru snobism l-au ales prietenii nostri ci pentru atmosfera, serviciu ireprosabil, originalitatea menuului la un prêt quasi-moderat.

Restaurantul are in fata intrarii o terasa la trotoar cu capacitatea de 60 de locuri iar in interior doua saloane in care pot fi servite 80 de persoane. Saloanele sunt despartite de un holisor. Un salon e romanesc si e decorat cu stergare si farfurii de ceramica populara si un salon e mexican pe peretii caruia sunt agatate multe sombrero, covorase, panglici in culori tipatoare (dar care nu te deranjeaza). Mobilierul e de lemn nelustruit ca intr-o adevarata taverna. Restaurantul dispune de aer conditionat, filtre pentru fumul de tigara (in grupul nostru nu fuma nimeni). In salonul mexican pe care l-a ales sarbatorita se auzea o muzica de fond latino si inafara de noi saisprezece nu a mai fost servit nimeni obtinandu-se stfel o atmosfera intima. In celalalt salon erau cativa consumatori carora pana la ora 16 li se putea servi menuul zilei, compus din doua feluri de mancare fie mexicane, fie romanesti la pretul de 20 lei, salata si painea (chifle mari calde) fiind oferite din partea casei. Se poate servi si a la carte, preturile portiilor variind intre 10 si 30 lei dar cele de peste sar de 30 lei.

Ce am mancat? La inceput ne-au adus doi metri de Tequilla. Da, doi metri, adica doua stative lungi a cate un metru, scobite si in care erau asezate cate zece paharele de bautura (10 lei paharelul). Menuul propriuzis, acelas pentru toti (ar fi fost o nebunie sa ceara fiecare cate altceva) a inceput cum e si firesc cu aperitivul. Acesta era un amestec mexicano-roman (traiasca latinitatea din noi! ), adica- stati sa-mi amintesc-: juma’ de ardei gras, rosu, copt probabil pe plita in care era pusa o pasta amestec de branzeturi destul de iuti dar al caror gust era atenuat de ardeiul gras; cascaval pane si ciupercute gratinate ca la noi, cum se spune "ca la mama acasa", cateva boabe de fasole rosie iute-iute. Felul principal era salau a la grec dar care avea alaturi un sos rosu-flacara care se numeste guacamole. Acesta e un sos gros facut din avocado, rosii, ceapa, chilli, usturoi si coriandru. de care nu m-am atins, adica m-am atins sa-l gust dar mi-a venit sa sar de pe scaun si sa ma propulsez in cosmos. Salaul avea ca garnitura un cartof cald, copt in cuptor si dat prin verdeata si unt. A fost delicios. Ensalada de Pollo con Guacamole, era o salata de fructe de mare cu avocado si fasole neagra si bineinteles sos iute. Alt fel principal, mexican, de care lumea a facut mare caz dar pe mine nu m-a dat gata au fost doua portofele mari din tortillas cam cum sunt trigoanele. In unul era o pasta din carne din muschi de vita taiat nu tocat, sos iute si legume mexicane numit chimichangas si altul, quesadillas, ( pe care am putut sa-l mananc) adica niste tortillas umplute cu piept de pui si cascaval preparate la gratar. Pentru cine nu stie, tortillas este un aluat facut dintr-o faina de porumb speciala, intinsa cu sucitorul si prajita pe ambele parti intr-o tigaie fara ulei; pentru cine se mira, aflati ca denumirile felurilor de mancare pe care nici nu le pot pronunta le-am luat din lista de bucate. In ansamblu mancarea nu a fost foarte picanta pentru ca sosurile iuti erau asezate pe farfurie separat de felul proprizis. Ca sa fiu sincera, asi fi preferat doi mici, o ceafa cu niste ardei copti si o bere ca la Cocosatu dar « de gustibus non disputandum » si « obrazul subtire cu cheltuiala se tine ». Tortul a fost adus de sotul sarbatoritei de la o cofetarie foarte buna de pe Mosilor; casa a adaugat langa tort niste bulete de inghetata. Ca bauturi s-a servit pe langa tequilla de care v-am vorbit, limonada, bere cu sau fara alcool Corona sau Desperados, vin rosu sau alb iar sampania in sticle albastre a fost adusa de sotul sarbatoritei de la Azuga de la pivnitele Rhein. Cum si salaul si portofelele erau in portii mari, chelnerul a intrebat pe fiecare comesean daca doreste sa duca acasa in caserole ce-a ramas, lucru pe care l-am facut cu totii, ba chelnerul a alergat dupa o familie care-si uitase pachetul in restaurant. Serviciul chelnerilor a fost impecabil. Cei doi care ne serveau au stat tot timpul in picioare aproape de masa si era suficient sa le arunci o privire si imediat te intrebau ce doresti. Au fost timpi lungi intre feluri ceea ce a demonstrat ca totul s-a preparat pe loc dar era si un avantaj al casei caci intre feluri s-a baut destul de mult, nu neaparat alcool.

Ne-am distrat foarte bine, s-a cantat « Multi ani traiasca! » si « Altadata, altadata o s-o facem si mai lata » si pentru cateva ore toti ne-am uitat conditia de pensionari amenintati pe atunci cu taierea pensiilor cu 15%. Eu pot sa spun ca am avut un mare avantaj fata de celelalte cucoane. Ma incaltasem cu o sandaluta draguta cu un toculet ortopedic numai de 4 cm dar cand sa ies din casa mi-am dat seama ca nici pe asta nu-l pot suporta. Mi-am pus niste javre de pantofi purtati si labartati, contand ca nimeni nu se uita pe sub masa la picioarele mele. La sfarsit eu eram in continuare vesela si bine dispusa in timp ce celorlate femei li se umflasera picioarele in pantofiorii stramti si se vedea pe fata lor o suferinta atroce. E adevarat ca frumusetea cere sacrificii dar mai bine nesacrificat pe altarul ei, ca ori asa, ori altfel… nu mai zic nimic in continuare ca o iau pe panta filozofarii.

Daca mergeti la Don Taco veti avea o experienta reusita... « Se merita ».

---

VIZUALIZĂRI: 3386 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI