Terasa Diesel într-o superbă zi de vară la sfârşit de septembrie

TIPĂREȘTE

În context

Săptămâna trecută nişte prieteni mi-au propus să profităm de ultimele zile frumoase de toamnă şi să ieşim la o terasă. Cum ei n-au calculator, mi-a revenit mie sarcina de a găsi un local potrivit: să fie într-un spaţiu verde eventual la lacuri, să aibă preţuri nici pre-prea, nici foarte-foarte, să reţin masa într-o zi de lucru neaglomerată ca să nu fim serviţi cu Covid-19 pe post de friptură. Cum au închis telefonul, ştiam unde vom merge: la restaurantul Quattro Stagioni din Herăstrău

Unde dai şi unde crapă

Mai fusesem acolo cu soţul cu câţiva ani în urmă şi am fost foarte mulţumiţi. Nu am scris niciun review despre restaurantul Quattro Stagioni fiind ocupată cu documentarea excursiilor pe care le făcusem în vara aceea, aşa că mi-a ieşit din minte. Acum, îi venea rândul. Am găsit pe net numărul de telefon şi multe impresii favorabile, meniu, preţuri, mă rog totul pentru o rezervare de succes. Formez numărul:

Închid şi reformez cu atenţie numărul

Pandemia m-am gândit eu.

Pauză. Probabil că atunci când şi-a lichidat activele, Quatro Stagioni şi-a vândut şi numărul de telefon care era un brand, o nadă pentru clienţi.

Stiam că o porţie de somon la grătar este 40 max. 50 lei. Nu i-am ripostat că elita noastră a murit în puşcării şi că ăi de acum sunt nişte parveniţi de milionari de carton şi am închis. Abia acum urma să găsesc un restaurant potrivit.

Restaurantul hotel club Diesel, de fapt terasa

Unde să caut, unde să caut? La Pescăruş nu, că rămăsese ca în anii 70 cu chelneri bătrâni şi obosiţi şi meniu fără nicio inspiraţie. Mi-am adus aminte că la capătul parcului Floreasca era un restaurant al cărui nume Diesel (pe care îl asociam cu un motor) nu-l puteai uita. Nu-l vizitasem vreodată dar ştiam că e la lac. Cât despre preţurile trecute în saitul restaurantului, erau cum voiam şi eu şi prietenii nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Am dat telefon, am întrebat cât costă somonul la grătar, ˝40 lei˝ (perfect mi-am zis) şi am rezervat o masă pentru o zi de miercuri, când bănuiam că la terasă nu vor fi decât câteva mese ocupate.

Ambientul

Restaurantul fiind la extremitatea parcului, practic pe colţ, are două intrări, una din bul. Mircea Eliade, alta din Calea Floreasca.

După ce am străbătut o alee de vreo sută de metri am ajuns în parcare, care după numărul de maşini staţionate nu prevestea nimic bun. ˝Or fi ale celor cazaţi în hotel şi ale personalului˝ mi-am zis. Aşi! Terasa era destul de aglomerată dar şi suficient de mare pentru ca mesele să fie distanţate. Am trecut pe lângă o clădire nouă cu multe etaje, probabil hotelul, şi o alta veche mai din prima jumătate a secolului trecut şi ne-am îndreptat ţintă spre plăcuţa pe care scria ˝Terasa˝.

Am trecut pe lângă o terasă acoperită dar neutilizată cu scaunele aşezate pe mese şi am intrat într-un spaţiu lung, deschis şi însorit. Deşi pe mai toate mesele scria ˝Rezervat˝ noi ne-am ales-o pe care am vrut-o, chiar la marginea lacului care oferea o privelişte splendidă. Să vă spun de ce: raţe, gâşte, pescăruşi, brăzdau luciul apei şi un nautist- nu ştiu cum să-i spun altfel- şi-a asamblat pe un ponton o barcă pneumatică şi s-a luat la întrecere cu el însuşi dând roată lacului de câteva ori.

În rândul doi, mai depărtate de lac, era aglomeraţie, probabil se sărbătorea un eveniment privat pentru că erau 40-50 de persoane la aceeaşi masă

Serviciul

A lăsat de dorit în sensul că serveau doar doi chelneri la câteva zeci de persoane. Am aşteptat vreun sfert de oră până ne-a adus meniul, altul până a luat comanda, vreo jumătate de oră până a venit mâncarea dar sinceră să fiu nu ne-a deranjat pentru că nu mă văzusem cu prietenii din martie şi am avut ce toca. Noroc că, chelnerul fiind fin psiholog ne-a închis gura aducând imediat băuturile reci pe care le comandasem.

Măsuri de protecţie

O fetiţă ne-a adus gel dezinfectant pentru mâini, a curăţat masa în faţa noastră şi cei doi chelneri ne-au servit purtând mască şi mănuşi. Pentru că porţiile au fost mari am cerut caserole să luăm acasă ce a rămas. Nota bene, ne-a adus fiecăruia câte o caserolă goală şi câte o pungă de plastic ca să nu umblăm decât noi cu mâncarea pentru acasă.

Ce am mâncat şi how much?

Ni s-a adus o porţie de 150 gr icre de ştiucă (35lei) alături de pâine prăjită şi ceapă roşie marinată tăiată julien; soţul prietenei a servit o ciorbă de fasole cu costiţă (20 lei), limbă cu măsline (40 lei) şi îngheţată asortată (20 lei); noi, fetele (?) câte o porţie de somon la grătar (2x40 LEI), o porţie de cartofi prăjiţi (8lei) şi câte o felie de tort Krantz (2x15 lei). Cu bere cu şi fără alcool, apă plată şi pâine de casă, s-a ajuns la 295 lei, achitat 320 lei. Mâncarea a fost delicioasă şi porţiile atât de mari încât ce am luat la casserole ne-a ajuns pentru prânzul de a doua zi.

Cine a mai venit la masa noastră?

O pisică, două pisici. S-au frecat de picioarele noastre, s-au tolănit la soare, s-au jucat între ele şi au mâncat pe rupte cartofi prăjiţi că peştele nu ne înduram să-l împărţim.

La urmă

A fost un dejun excelent cu porţii mari şi preţuri acceptabile. Dacă am fi venit strict să mâncăm sau am fi fost grăbiţi, ne-am fi enervat de aşteptarea lungă cauzată de lipsa personalului. Pe noi nu ne-a deranjat pentru că am avut multe de vorbit. Am sosit la ora 14 şi am plecat la 17.30. Ce ne-am fi făcut dacă terminam de mâncat la 15.30? Tot răul spre bine.

Şi în final

Cum vremea se răceşte, probabil nu se va mai putea manca la terase. În lumina ultimelor evenimente, în curând nici în restaurant. Ne-am felicitat că măcar AmFostAcolo după o vară atât de nefirească.

Au fost timpi mari de aşteptare din cauză că aglomerat fiind, n-au servit decât doi chelneri

Porţii mari şi delicioase

Lacul Floreasca cu raţe şi gâşte era superb sub razele soarelui

---

VIZUALIZĂRI: 332 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI