Bistro de l'Arte, bijuteria din depozit

TIPĂREȘTE

Acesta este un review despre un loc deosebit, un loc unde se mănâncă.

Să presupunem că îmi vin în vizită prietenii de peste mări și țări. Unde credeți că-i plimb? Prin Alba Iulia, Sighișoara, Brașov, Delta Dunării, Apuseni... Dar dacă vor să guste cele mai bune bucate de pe pământ le voi recomanda bucatele românești din restaurante deosebite, preparatele noastre nu au termen de comparație, este opinia mea. Nu le pot da sandvișuri din traistă în timp ce vizitează n-șpe galerii de artă, castele sau cetăți. În câte țări din lumea asta există atâtea preparate de Crăciun și de Paști? Exclud Anglia din start, nu mai pomenesc de Italia unde au bijuterii de muzee și faci foamea pe bani mulți dar te plimbi printre opere de artă. Și exemplele pot continua.

Așa că îi invit pe cei sensibilicoși, pe cei care nu suportă restaurantele, să citească despre alte obiective. Eu recomand doar ceea ce cred că este valoros și poate fi util.

Iubesc AFA pentru libertatea de exprimare, eu iubesc libertatea în toate formele ei. Aluzii de genul ”farfuria cu sarmale a primit zeci de voturi” nu fac cinste celui care scrie așa ceva. Fiecare e liber să se exprime, nu există îngrădire pe AFA, răutățile nu-și au rostul aici.

Gata, am terminat cu filozofeala, vă recomand ceva special...

***

Într-o clădire pensionară, construită la sfârșitul secolului XVI, fost depozit de grâne, piață de mărfuri, în Piața Enescu la nr 11 bis, e un bistro cochet, o bijuterie din centrul vechi al Brașovului.

Agomerație mare în orașul de la poalele Tâmpei, abia găseai un loc să halimosești ceva bun, era zi de mare sărbătoare.

Programul cărciumioarei este de luni până sâmbătă de la 9-24 și duminica de la 12-24. Vara au și câteva mese puse pe aleea îngustă din fața intrării, în partea stângă puteți admira bicicloanțele vechi parcate în locul special amenajat, în „parcarea pentru biciclete”.

Și aici se țin concerte de pian, aviz amatorilor de muzică bună.

Interiorul este un pic întunecat, lumina e obscură, tavanul are arcade foarte frumoase, acestea sunt mărginite de cărămidă roșie.

Locul este micuț, mesele înghesuite, decorul este cald, personalul tânăr și amețit. Mobilierul este din lemn, existau și băncuțe la perete, decorul este unul plăcut.

Meniul e diversificat, preparatele sunt interesante, prețurile bunicele, un pic sărite din tipar, dar zona centrului vechi este mereu mai scumpuță, indiferent de țară sau de oraș.

Au și meniu de prânz.

Am comandat o țuică mică de pere, o chisătură, sarmale cu păsat, o ciorbiță de ceapă, am primit apă din partea casei.

Meniul era ciudat, interesant, printre preparate aveau și:

clătită crocantă cu mălai

cârnat gătit în sos de mere și vin

chiftea rumenită de dovlecel

plăcintă de iarnă.

Țuiculița a fost bună, nu prea am simțit aroma de pere, cred că era o combinație din mai multe fructe.

Chisătura e un aperitiv, e un amestec de slănină tocată, jumări, ceapă și murături, se servește pe pâinică prăjită, a fost un deliciu.

Sarmalele cu păsat și smântână, au fost doar două, dar uriașe, cică „un pic afumate, un pic acre și un pic picante”, nu le-am gustat dar omul meu a zis că au fost ok, nimic ieșit din tiparul rețetei tradiționale.

Ciorbița de ceapă a fost foarte bună, garnisită cu pâinică prăjită și cu parmezan.

Întreaga consumație a făcut 86 lei, se putea achita și cu cardul bancar.

Toaletele erau micuțe dar curate, aveau și floricele dar și consumabile.

E un restaurant pitic, interesant, inedit prin ceea ce oferă dar și datorită atmosferei.

---

VIZUALIZĂRI: 1437 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI