Festival 39, Coroana Brașovului d' altădată

TIPĂREȘTE

L-am găsit ușor, pe strada Republicii 62, atrasă de violoncelul de la intrarea nespectaculoasă și de stativul cu partitura-meniu din fața clădirii.

Principala stradă de promenadă a Brașovului abundă în magazine, restaurante, Pub-uri, cafenele, de ziua țării noastre era frumos gătită, decorată cu luminițe și crenguțe de brad.

Am trecut pe lângă mica terasă a Festivalului și-am intrat într-o lume deosebită, într-o atmosferă interbelică ce m-a lăsat mută, mirarea mea a fost maximă :)

Teleportată în trecutul orașului, înconjurată de obiecte care mai de care mai aparte, am observat că restaurantul era mai mult de jumătate rezervat dar am fost întâmpinați cu multă căldură, am fost conduși la o masă rotundă în sala de jos, lângă unul dintre pianele din încăpere.

Fotoliile au fost foarte confortabile, muzica era de poveste, Cal Tjader, Carmen McRae, Bette Midler, mai perfect de atât nu putea fi nimic altceva.

Am primit ziarul și revista, cele două meniuri inedite. La lumina difuză am citit și am amețit un pic, eram nehotărâți, preparatele erau numeroase, aveau „sonoritate”.

Meniul zilei era Meniul călătorului dar nu era disponibil pe 1 Decembrie, era înlocuit cu o specialitate românească, o „tochitură specială”, cu mămăliguță și murături. De luni până vineri la doar 24 lei se poate mânca o ciorbă/supă, un fel de bază și o băutură răcoritoare sau o bericică draft.

Am comandat o tochitură „specială”, un mujdei, o porție de coaste mânjite cu un sos barbeque, un cola și două căni cu vin fiert.

Vinul nu era dulce, am mers la bar și-am mai luat niște zahăr, scorțisoara era doar pentru miros, nu pentru gust, nu lipsea felia de măr și de portocală din cănile de pământ care erau frumoase, mi-a făcut plăcere să beau licoarea fierbinte din ceva...românesc, tradițional, mi-am amintit cu drag de întâlnirea AFA de la Alba-Iulia.

Coastele au fost foarte fragede, s-au îmbinat perfect cu rondelele de cartofi, tochitura a fost delicioasă, murăturile tari, numa' bune de strepezit dinții.

Întreg etajul era rezervat, un lanț obstrucționa calea pe scările frumoase. Am cerut voie să urc pentru a admira pereții plini cu poze, de senzație toate.

Citisem articolul @Marikăi - vezi impresii dar șocul meu a fost mult mai mare în clipa în care m-am aflat la fața locului.

La pianul din sala centrală se țin și concerte live, din păcate n-am avut noroc de unul, poate-i mai bine așa, am economisit niște lacrimi. :)

Prețurile sunt medii, porțiile îndestulătoare, personalul amabil.

Toaletele m-au dat pe spate, mi-a plăcut decorul, era „sexos”, spectaculos. Erau și consumabile, totul era foarte curat.

Se poate plăti și cu cardul, noi am achitat 97 lei pentru un prânz.

Vă invit să-i treceți pragul, să pășiți in lumea anilor 30, să admirați decorul, să ascultați muzică de calitate, fie doar pentru o cană cu vin sau o limonadă.

Vă rog inserare o melodie frumoasă cântată de Bette Midler youtu.be/v_xGcJdKCf4

---

VIZUALIZĂRI: 1298 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI