Roata Norocului - un reper al gastronomiei brașovene

@Safta Radu: să vă fie de bine! Saramura aia chiar mi-a redeschis pofta de pește.

Legat de bacșișul trecut în nota de plată, e doar o încercare nereușită a autorităților fiscale de a mai lua o piele de pe unde se poate, pentru marea găleată reprezentată de bugetul statului. Ai zice că ia pielea de la operatorul economic, dar în realitate, nu mai ia nimic. Practica e cam așa: tu i-ai dat 5%, conform notei de plată. Acolo erau niște sugestii ale cuantumului bacșișului: 5,10,15 % sau alt procent. Îți dai seama că valoarea notei de plată fără bacșiș= valoare bon fiscal. Bonul fiscal să-l fi cerut, să vezi dacă a trecut bacșișul de 5%. La bacșiș de peste 5% acordat de tine, în bonul fiscal va apărea, în cel mai bun caz, doar 5%, ca să nu bată chiar așa la ochi. Apoi, mai e și regula internă potrivit căreia, suma bacșișurilor dintr-o lună, după impozitare (ălea declarate) se distribuie după o cheie stabilită de patron, angajaților. Cine e fraier să diminueze suma de împărțit?

Omule, eu mănânc pește cât o colonie de pelicani, din toate pozițiile, inclusiv cu capu-n găleata plină de apă! Doar păstrăvul e un pește de nu-mi spune nimic, fie el în cetină, la cuptor sau prăjit la soare, aicea m-ai pierdut!

Dar, saramura de crap, aia, da, știi de ele dac-ai ales așa ceva! Burta de crap făcută pe jar este mama ei, halal de ăla de-a băgat-o-n cărțile de rețete!

Altcumva, când ești la masă cu familia, totul e așa, mai casnic, dar, cu atât mai plăcut! Să te bucuri, zic, de reuniunile cu ai tăi și să ne arăți și 9! Cu poze, spui, s-ai probe! 🤗

@Safta Radu:

Să vă fie de bine!

Un restaurant cu tradiţie. E mare lucru să funcţionezi cu succes, cu recenzii bune şi clienţi mulţumiţi şi după 33 de ani de la inaugurare. Această continuitate îţi dă încredere să le treci pragul.

Când am citit despre ciorba de burtă deja m-a luat cu palpitaţii. Apoi m-am liniştit. A rămas însă curiozitatea nesatisfăcută. Oare aşa o fi?

În urmă cu 23 de ani, când am stat o perioadă de 3-4 luni în Braşov, descoperisem o mâncătorie unde mâncam o ciorbă de burtă minunată cel puţin o dată la două trei zile, convinsă fiind că am descoperit cea mai bună ciorbă din Braşov.

Locaţia era undeva pe strada Mihai Bravu dacă îmi amintesc bine sau pe Avram Iancu, într-o casă veche. Părea cam bombă la prima vedere, dar mâncarea a fost de fiecare dată excelentă, porţii mari, chiar foarte mari şi preţuri sub medie.

Acolo am văzut prima dată sistemul ăsta cu ciorbă mare şi ciorbă mică. Amuzantă a fost prima noastră vizită acolo, când toţi venisem chitiţi să mâncăm ciorbă de burtă. Ospătăriţa ne-a întrebat pe fiecare, mare sau mică, şi fiecare a comandat la inspiraţie şi după cât îi era de foame atunci. Eu am cerut o ciorbă mare, bineînţeles, dar unii au vrut mică. Ne aduce la masă mai întâi ciorbele mici, în nişte castroane măricele. Unul care comandase ciorbă mică, dă să o refuze, crezând că ne-a încurcat comenzile şi se blochează când vede cât de mare era ciorba mică. Noi eram pe jos de râs, dar vin şi ciorbele noastre şi ne vine şi nouă rândul să ne blocăm la vederea castroanelor noastre. Cu curaj, dar şi cu plăcere, le-am dovedit, dar uşor nu a fost şi apoi credeam că ne rostogolim spre cazare. Apoi am tot revenit de foarte multe ori. Cura de ciorbă de burtă a fost excelentă, însă m-a făcut să mă cert rău de tot cu cântarul de acasă .

@Safta Radu:

Să înţeleg că aţi comandat "de poftă" şi aţi mâncat "de foame", aşa-i?

Uite acesta a fost un articol pe care l-am citit cât se poate de relaxată, am privit şi pozele şi nici nu am inundat tastatura, chiar dacă toate cele consumate arată foarte bine şi sunt convinsă că şi gustul a fost măsură. Să tot citeşti articole din astea!

Mă bucur că toate au fost pe gustul vostru.

@Safta Radu:

De vreo doi ani încoace, legislaţia îi obligă pe cei cu restaurante şi baruri să treacă bacşişul pe nota de plată în scopul fiscalizării acestuia, adică să mai căştige şi statul 10% impozit din sumele declarate. Pentru conformare, patronii pot trece pe nota de plată informativă vreo trei variante de procente din totalul consumaţiei sau o sumă fixă. Practic, nu te obligă cu nimic mai mult decât înainte.

Cazul tău a fost unul normal şi fericit. Nimeni nu te putea împiedica să laşi şi mai puţin de acei 5% (varianta minimal) sau chiar să nu laşi nimic.

Să vezi cum nu te-ai mai simţi jenat, ci chiar enervat, în cazul în care ospătarul îşi acordă singur bacşişul care crede el că i se cuvine fără să te întrebe ceva şi te pune în faţa faptului împlinit aducându-ţi din prima bonul fiscal. Eu am păţit-o anul trecut la Curtea de Argeş

@zapacitu: Eu zic că e păcat să lași pofta să treacă pe lângă tine și să n-o bagi în seamă, așa că mergi și cumpără pește, că e gustos și sănătos.

Găleata de care ai amintit e cam fără fund, statul încearcă prin toate chichițele să mai strângă ceva la bugetul din ce în ce mai subțire, din care toți se înfruptă fără milă.

Ai dreptate în ceea ce privește noile reguli privind bacșișul, dar crezi că pe client îl interesează atât de mult treaba asta? El merge la o crâșmă pentru a mânca bine la prețuri decente, și pentru a fi tratat civilizat, dacă e mulțumit oricum lasă bacșiș, fără ca acesta să fie menționat pe nota de plată.

Mulțumesc pentru vizită, ecou și vot.

@Yersinia Pestis:

Dacă tu mănânci pește cât o colonie de pelicani, mie mi se spune că sunt cel mai mare consumator de pește din sud-estul Europei! În vara asta am fost de 2 ori la mare, și din cele 12 zile petrecute acolo, doar în 2 nu am mâncat pește!

Dacă păstrăv mai cumpărăm de la market, din cel bulgăresc sau turcesc, neavând păstrăvării în zonă, aproape lunar merg la Olt, cam la 40 de km. de casa mea, și cumpăr crap, îi cunosc pe pescarii de acolo, mă sună când au „marfă” . Iar din crap, pe lângă altele, nevastă-mea face o saramură de dai cu basca, după o rețetă luată de la o mătușă de-a ei, care a locuit 40 de ani în Tulcea.

Mulțumesc de vizită și de vorbele frumoase adresate-mi.

@nicole33:

Mulțumesc!

Cu bune și rele, cu plusuri și minusuri, Roata Norocului rezistă de 33 de ani în peisajul gastronomic brașovean, e un restaurant cunoscut și bine cotat în oraș și nu numai.

Dacă mulți spun că la Roata Norocului au o ciorbă de burtă foarte bună, eu nu pot decât să-i cred, restaurantul și-a câștigat acest renume odată cu trecerea anilor. Știu că ești un fan al ciorbei de burtă, dacă ajungi prin Brașov poate tragi o fugă până la ei, și te convingi la fața locului.

Am văzut că se serveau ciorbe mari sau mici și la Roata Norocului, dar nu știu ce fel de ciorbe erau, pe noi nu ne-a interesat subiectul, aveam acasă... de perișoare.

Mulțumesc mult pentru ecou și pentru vot.

@nicole33: În ziua respectivă am plecat de acasă cam pe la ora 12.30, cred. Odată ajunși în Centrul Vechi, bineînțeles că Nina m-a „introdus” prin toate magazinele de acolo, trebuia să-și cumpere și ea ceva, nu? Doar știi melodia lui Spike: „Banii vin, banii pleacă/Ia-ți o gumă, ia-ți o geacă/Să nu-i dai lu' aia, că ți-i toacă!”

Apoi ne-am continuat plimbarea către restaurant, și normal că după atâta mers ți se face foame, deși inițial voiam doar un șpritzuleț.

Îmi dau seama că ai citit relaxată acest review, nu ești un fan al peștelui, așa cum și eu aș citi la fel de relaxat, cu o cafea în față, un review scris de tine despre un restaurant, în care ne povestești despre o ciorbă de burtă sau de o pastramă.

Noi să fim sănătoși!

@nicole33:

Știi ce am observat la Roata Norocului, referitor la ospătari? Toți erau trecuți de 35 de ani, unii aveau părul cărunt, poate erau și mai tineri, dar nu i-am văzut eu, păreau o echipă sudată, care lucrează în aceeași formulă de mulți ani. În același timp însă, păreau și plictisiți, se mișcau în reluare, cineva de la o masă de lângă noi a cerut o bere, dar să nu fie de la frigider, iar ospătarul se uita la el ca la un extraterestru rătăcit. Sunt recenzii despre Roata Norocului în care clienții reclamă faptul că ospătarii au strâmbat din nas și au refuzat să ia bacșișul oferit, motivând că suma e prea mică, ce să facă ei cu 10 lei?

Nu știu cum aș reacționa dacă mi s-ar aduce bonul fiscal cu bacșiș cu tot trecut pe el, așa cum ai pățit tu la Curtea de Argeș, cum să treci direct pe bon cât vrei tu, poate eu nu vreau să-ți las bacșiș, că nu mi-a plăcut cum ai vorbit, sau poate pur și simplu nu-mi place fața ta!

@Safta Radu: O cârciumă” cinstită” , ca să zic așa. O cunosc și eu, e drept că n-am mai fost pe-acolo de ceva ani, dar din relatarea ta, observ că a rămas în continuare decentă. Saramura aia îmi face și mie cu ochiul și cred că mai mergea o carafă, ca să-noate mai bine peștele în stomac.

Am citit și ecourile și e a” n” -a oară când realizez cât de perfidă e statistica asta . Păi, printre alții, tu și cu Yersi faceți ca în statistici să apară că românul consumă 8,5 kilograme de pește anual. Ori fiu-meu, de exemplu, nici nu pune gura pe pește. E ca și cum ai spune că dacă stai cu capul în cuptor și cu picioarele în frigider, temperatura medie a corpului e de 37 de grade Celsius .

Treaba asta cu bacșișul pe nota de plată mă scoate și pe mine din sărite. Iar în ultimul ecou spui că nu știi cum ai reacționa dacă ți-ar fi deja inclus în notă. Nici mie nu-mi surâde ideea, dar l-am plătit, ce să fac? Era băgat la servicii. Unii bagă 10%, alții 12%, ba cred că am întâlnit și 15%. E adevărat că scrie în meniu, în subsolul paginii că prețurile nu includ taxa de servicii, dar de obicei cu litere de-alea de-o șchioapă, ca la bancă, treaba cu comisioanele.

Oricum, suntem pe calea cea bună. Treaba asta cu impozitarea bacșișului va rezolva în scurt timp bugetul României. Poate trecem și pe excedent bugetar, cine știe!

„Cinstit" e un termen potrivit pentru Roata Norocului. Noi am fost la ei într-o zi de joi, iar când am plecat restaurantul era full. În weekend, când turiștii dau năvală în Brașov, probabil că e nevoie de rezervare.

Și eu și familia mea suntem mari consumatori de pește, gătit în diverse feluri. Avem și un avantaj, ca să zic așa, suntem bine poziționați între Dunăre și Olt, cam la 45-50 km de acestea, cunosc mulți pescari care își fac veacul pe-acolo, merg și cumpăr de la ei.

Cu noile reglementări privind bacșișul, vrând- nevrând trebuie să ne obișnuim, că ne place sau nu, știi cum se spune, plătești, ce dreaq să faci?

Mulțumesc pentru ecou și pentru vot.

@Pușcașu Marin:

„Domule doctor, fiului meu nu îi place deloc peștele. Cu ce l-aș putea înlocui?”

„Cu un pinguin. Pinguinului îi place foarte mult peștele!”

@adso: O să-i transmit.

@adso:

Bun bancul tău!

Mi-a plăcut, dar mi-a dat şi de gândit, făcându-mă să-mi apreciez mai mult părinţii, plecaţi prea devreme. Ori m-au iubit prea mult ori nu l-au întâlnit pe doctorul de mai sus şi aşa am scăpat fără a fi înlocuită cu un pinguin

@Safta Radu:

Păi cum era să rateze momentul? Era îndreptăţită mai mult ca oricând să-şi aleagă singură cadoul/cadourile, doar era ziua ei. În plus, presupun că oferta era mai bogată decât cea din magazinele de la voi.

Nu trebuie să argumentezi de ce vi s-a făcut foame după plimbarea prin oraş. Eu doar am glumit, cu referire la numele celuilalt restaurant despre care ai povestit recent

Stai că nu am povestit încă despre cele mâncate la Ursuleţ, chiar dacă nu am avut noroc şi de ciorbă de burtă

@Safta Radu:

Cei mai cărunţi or fi lucrând acolo de la deschiderea restaurantului.

Faptul că personalul are vechime acolo în restaurant este lăudabil atât pentru patroni, cât şi pentru angajaţi, indicând o afacere care merge bine şi ambele părţi sunt mulţumite. Blazarea afişată eu nu o prea înţeleg şi nu mi se pare în regulă.

Oh, de ce nu mi-a făcut mie vreunul o fază din asta că eu nu ştiu multe?

Retrăgeam imediat banii oferiţi, motivând că am greşit şi i-am oferit oricum mult mai mult decât ar fi meritat pentru comportamentul său.

Faza aceea m-a cam enervat, aşa cum mă enervează mereu obrăznicia celor din jur. Îşi trecuse singur parcă 10% din valoarea notei, ceea ce însemna mai puţin decât voiam să-i las eu, nu pentru că fusesem impresionată de servire, una normală şi fără reproş până la faza cu nota de plată, ci pentru că nu aveam bani mai mărunţi în portofel.

Paguba a fost a lui, pentru că a primit mai puţini bani, din care a fost reţinut şi impozitul datorat statului.

Puteam să refuz să plătesc acel bacşiş impus, puteam să-l pun să anuleze bonul fiscal, puteam să-l reclam, dar nu aveam chef să mă mai enervez. Oricum pe mine m-a pierdut de clientă, pentru că sunt convinsă că asta era o practică frecventă, nicidecum o greşeală sau o întâmplare. Păcat, mâncarea fusese bună, servirea bună, preţurile bune, dar finalul a fost dezamăgitor

Pe lângă obrăznicia gestului de a se auto-premia, eu cred că mai este o şmecherie aici, de fapt o încercare a trage bani de la client de două ori pentru acelaşi lucru. Mulţi dintre cunoscuţii mei, nu neapărat mai avuţi ca mine , nu citesc niciodată nota de plată, ci doar totalul acesteia, plătesc şi plusează în funcţie de gradul de satisfacţie, dar şi de nivelul restaurantului.

Omul plăteşte, cash sau card, plusează de obicei cash şi habar nu are că a dat bacşiş de două ori, primul fiind inclus pe nota pe care nu s-a ostenit să o citească, al doilea fiind oferit de el benevol.

Legea îţi permite să nu laşi niciun fel de bacşiş, acesta fiind opţional şi nu obligatoriu. Recunosc că nu mi s-a întâmplat să nu las, dar am lăsat şi când nu ar fi meritat.