Pește și Vin - un restaurant cu personalitate

TIPĂREȘTE

Odată finalizată mini-vacanța în Ciprul vestic și aterizați cu bine pe Otopeni, ne-am recuperat mașina și-am pornit la drum către casă. Ronțăisem câte ceva în avion, dar... departe de a fi satisfăcuți de acest aspect, știți și voi cum e cu oferta culinară prin avioane! Tocmai îmi scotoceam prin memorie și încercam să identific stocul de materii prime lăsat acasă, din care aș fi putut să încropesc ceva comestibil, când numai ce l-am auzit pe Tati: „Ce-ar fi să ne oprim undeva să mâncăm?! Mă gândeam la cârciuma aia de pește de la ieșirea din Brăila, pe dig!” „A! Pește și Vin îi zice!” „Mă rog...”

Evident că n-am avut nimic împotrivă! De fapt, îl bârâisem pe Tati la cap de mai multe ori să mergem acolo, auzind chestii controversate despre acest local și dorind să mă conving cu... propriile-mi papile gustative! Iată că în sfârșit îi venise rândul!

Despre Pește și Vin a scris nu demult @mariana07 un articol elogios, deasemenea am o cunoștință care mi l-a lăudat în vreo două rânduri. Unii n-au fost chiar așa de mulțumiți de experiența aceasta, dar culmea e că n-am reținut ce anume nu le-a plăcut; încă o dovadă că am tendința să țin minte numai ce-mi convine și să eludez lucrurile mai neplăcute (good for me!).

Restaurantul e foarte ușor de găsit, n-ai cum să-l ratezi dacă-i știi măcar aproximativ adresa: pe DN 22B (șoseaua ce leagă Brăila de Galați, mergând paralel cu lunca Dunării, zisă și „dig”, pentru că asta și este, un dig ridicat în urmă cu mulți ani ca stavilă în calea inundării terenurilor din zonă), la km 4, adică imediat după ieșirea din Brăila. Un punct de reper ar putea fi reprezentanțele auto, care se află fix lângă mâncătoria noastră.

Am ajuns acolo pe la 3-3:30 după-amiaza și am parcat chiar în fața intrării, în parcarea dedicată, care mi s-a părut destul de mică (dar, trecând de mai multe ori cu mașina prin zonă, am observat că mulți parchează pe spațiul de la șosea, ce însoțește întreaga lungime a terasei). Era o căldură înfiorătoare, abia așteptam să ne găsim un locșor undeva la umbră!

Casa ce adăpostește restaurantul n-a fost o surpriză pentru mine, o știam din fotografii și mi-a plăcut mult de când am văzut-o prima dată, căci e construită exact în stilul cherhanalelor tradiționale, specifice zonei Dunării și Prutului Inferior. De formă paralelipipedică, scundă, văruită în alb, cu acoperiș de stuf, ferestre mari, iar toată lemnăria, inclusiv cerdacul, sunt de culoare turcoaz! Simplu și frumos! În interior n-am putut intra de data asta (pur și simplu ușa era încuiată), dar tot din poze am văzut că decorațiunile păstrează aceeași temă (de exemplu, există un perete acoperit cu farfurii așezate precum solzii de pește, iar din niște bărci de lemn întoarse invers s-au făcut corpuri de iluminat extrem de ingenioase!) și același vesel colorit. Promit să mă întorc la iarnă și să confirm! :)

De data asta era deschisă doar terasa, la care se ajunge prin stânga casei, fiind despărțită de șosea printr-un gard înăltuț. M-am minunat să văd cât de mare-i terasa, nu-ți dai seama până nu intri! Mare și împărțită în mai multe secțiuni. Chiar la intrare, cumva în spatele casei, țin minte că am văzut un loc foarte drăguț aranjat, cu mobilier de grădină dispus în jurul unui rond de flori și acoperit cu câteva umbrele. Pretabil locșorul ăsta - aș zice - pentru cei care doresc doar să bea ceva, nu să mănânce.

Pentru ceilalți, există restul terasei, dispusă pe o imensă platformă de lemn tratat. Aproximativ în centru se găsește barul, ca o căsuță cu perimetru pătrat, acoperită și ea cu stuf. Partea de jos e placată cu șipci turcoaz, iar stâlpii de susținere (din lemn natur) sunt decorați cu tot felul de chestii ce te duc cu gândul la fascinanta lume a apelor: ancore, stele de mare, peștișori stilizați etc. Există mai multe zone cu mese, unele în plin soare, altele grupate sub umbrele imense, parte din ele acoperite cu stuf. Am mai observat încă un bar în capătul celălalt al terasei, simplu și lung, neacoperit, înconjurat de scaune colorate (alb, turcoaz, portocaliu), evident nefuncțional la ora aceea fierbinte. Există și o mică scenă, mi-am amintit că parcă am citit despre concerte pe care restaurantul le găzduiește câteodată. Pe latura opusă șoselei se află bucătăria, parte din ea descoperită, lăsând la vedere cuptoarele imense, în jurul căruia robotesc câțiva bucătari. Toți ospătarii, fete sau băieți, poartă tricouri marinărești și fuste sau pantaloni închiși la culoare. Mobilierul e din lemn natur, scaunele acoperite cu pernuțe colorate, iar pe fiecare masă stă un recipient cu șervețele, scobitori, ulei și oțet. Tot în capătul terasei sunt și toaletele, albe și curate, decorate cu imagini idilice amintind de vacanțele noastre grecești...

Ei, dar să ne așezăm odată la una din mese, că foamea și setea nu prea ne mai dau ghes! Ne-am ales un locșor la umbră, desigur și am fost preluați imediat de o tânără, ce ne-a oferit meniurile spre studiere. Am fost plăcut impresionați să constatăm că acestea conțin o mare varietate de preparate, majoritatea din pește și fructe de mare, dar și din alte ingrediente. Ca să vă faceți o idee, puteți consulta site-ul restaurantului: pestesivin.ro

Ne era dor de ciorbă, așa că eu am ales o porție de storceag (căruia i-am prins gustul la Laguna Albastră, prietenii știu la ce mă refer;)), iar Tati una de borș de pește. La felul al doilea - eu rulouri de păstrăv umplute cu piure de cartofi și feta, Tati saramură de crap. De băut - eu vin roze, Tati-săracu' limonadă. Și o sticlă mare de apă minerală pentru amândoi. După ce a luat comanda, tânăra ne-a adus tacâmurile și ne-a așezat în față câte un suport de hârtie personalizat, pe care am găsit informații interesante despre doradă și somon, inclusiv despre beneficiile consumului de pește pentru sănătatea omului. Mi s-a părut excelentă ideea, cât stai și aștepți mâncarea, te faci mai deștept! Nu cred că am mai întâlnit asta prin alte părți!

Băuturile ne-au venit imediat, reci și bune și nici pentru ciorbițe n-am așteptat prea mult. Ni s-au servit fierbinți, însoțite de câte un ardei iute. A mea mi-a plăcut destul de tare, a trebuit s-o mai dreg cu un pic de oțet, dar a fost bună (deși nu la fel de bună ca aia de la Murighiol). Tati n-a fost așa de mulțumit de a lui, zicea că se cunoaște că bucățile de pește au fost fierte separat și adăugate în ciorbă. Am gustat și eu din farfuria lui, dar n-am avut aceeași senzație. Mă rog, să zicem că Tati e mai cârcotaș câteodată...

Și rulourile de păstrăv au fost bune - o mâncare ușoară, delicată, scăldată într-un sos pe bază de roșii. Saramura lui Tati a venit pe un platou în formă de pește, însoțită de mămăligă și un alt ardei iute. Și-aici a cârcotit Tati un pic, dar nu mai știu de ce. Oricum, a mâncat tot, înafară de piele și oase. Cred că era supărat că i s-a terminat vacanța, de fapt...

De obicei nu luăm dulce, dar de data asta am făcut o excepție, căci zărisem în meniu un desert ce mi-a plăcut cândva când am mai mâncat (o singură dată) și pe care nu l-am mai întâlnit de atunci: kunefe. Iubitorii Turciei probabil că știu despre ce-i vorba: un fel de cataif (tăieței însiropați) sub care se găsește un stat de brânză. Chestia asta se bagă la cuptor, ceea ce face ca brânza să se topească și să se întindă atunci când o mănânci. Se servește cu fistic mărunțit, iar la Pește și Vin ne-au adus și o cupă de înghețată alături (prima dată când am mâncat, n-a fost cu înghețată, sigur). O mică bombă calorică, ce să zic?! Dar bună-bună!

Ghiftuiți cât pentru două zile, am cerut nota de plată, ce n-a întârziat nici ea să apară: 144 ron. Se poate plăti cash sau cu cardul, desigur. Pentru niște preparate din pește, mi s-a părut un preț corect, n-am ce comenta.

În concluzie, mie mi-a plăcut la Pește și Vin. Mi-a plăcut și peștele, mi-a plăcut și vinul! :) Și kunefe - nu mai zic! Mi-ar plăcea să revin acolo, să încerc și alte feluri de mâncare și sper ca lui Tati (care citește și el această postare) să nu-i mai ia un veac până mă duce din nou acolo! Auziși, Tati?

---

VIZUALIZĂRI: 3520 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI