Roua & Falo (zc că-i love story ????)

TIPĂREȘTE

Falo e restaurantul lider de piață din Borsec. Adică e fratele mai mare și ruda lui săracă e Roua de peste drum. Mie, să spun drept, mai mult îmi place Roua că de obicei țin cu cel oropsit. Dar nu-i numai asta. Roua e mai ieftin, e crâșma localnicului unde poate bea ieftin în timp ce Falo e crâșma turistului ce trebuie jumulit de ban.

De fapt, Roua a fost preluat recent de un grup de restaurante din Transilvania și posibil ca nici acolo să nu mai poată localnicul să bea ieftin. Mă uit acuș cum îi zice. Da: acum îi zice Berăria Borsec, Tiltott Csiki Sorozo Borszek cu puncte sus. Nu știu să citesc. Aud că la Sânsimion, lângă Miercurea Ciuc e o fabrică de bere meșteșugărească, nepasteurizată, premium ce ce cheamă Tiltott Csiki Sor. Numai ei știu ce au făcut cu Roua din Borsec. Chestia asta unde se face bere, la Sânsimion este între Băile Tușnad și Miercurea Ciuc, pe secundar. Acolo n-aș avea curaj să fiu pieton. Umblă ursu prin hotel. Nu degeaba e și-o localitate numită Sânmartin.

Și manufactura asta de bere se poate vizita și-ți dau și de-ale gurii, una – alta, de vrei, un platou săsesc sau ceva.

Dar, la naiba, eu bere din asta am băut la piar la Chinezu și chiar el a făcut cinste la toată lumea. Mie mi-a atras atenția că are semilună și de aia i-am făcut poză dar firma producătoare am observat-o mai târziu. Și Chinezu promovează chestii din astea că doar asta face el: promovează branduri. Nu degeaba e număru’ unu în social media. Pun pariu că ne-a dus la crâșma aia special pentru că au bere din asta meșteșugărească de la Miercurea Ciuc. Sigur s-a vorbit cu cei de-acolo...

Mă gândesc să merg și eu să văd berea asta la ea acasă. Nu am fost până acum. Dar la Borsec o găsești că doar îi țara lor.

La Falo am mâncat doar de vreo două ori și anume prima seară cum am ajuns, mămăligă cu slană friptă cum nu mai văzusem dar ei oferă prin restaurante, în zona lor. Am primit și la Toplița, tot cu mămăligă. E o felie de slană, tăiată keptene și friptă la foc, cel mai probabil că se face zgrumțuroasă. Dacă pui la tigaie, rămâne netedă. Și mai au și pită cu unsoare. Altă dată am luat o salată cu ceva că vroiam legume. La ei e mai original: folosesc varză la salată asortată iar varza o taie bucăți mai mari. Bun și-așa.

E destul de popular restaurantul Falo. Asta cred că e pentru că ei vor să stai cât mai mult acolo. Din cauza asta nici nu prea vin pe la masă când ai nevoie de ei. Îți aduc mâncarea și-apăi, descurcă-te, taică! Ca să plătesc trebuia să mă rog de ei, să merg la bar și chiar și-așa, greu se lăsau. Astfel că, cel mai des mâncam la Roua, peste drum. Aveau mâncare bună, pizza delicioasă, tokitură, tocănițe și servire promtă, era bine la ei, ne înțegeam și mai aveau și vin la pahar cu 6 lei care mă impresiona la prânz, motiv pentru care am ratat multe evenimente de după-amiază. După ce mâncam, mergeam în parcul de lângă ruina policlinicii care, de afară, nu părea skeri – de fapt nici din interior ci doar pustie și prăduită – și ne tăvăleam prin iarbă și admiram brazii de la rădăcină spre vârf. Puteam face asta că era cam pustiu în parc.

La Falo în curte, pe la poartă, au montat și o vitrină cu produse locale, brânzeturi și mezeluri, și avea mare succes, era coadă. După zilele de iarmaroc a dispărut și populația a devenit, iar, tristă.

Pe lângă Falo, în intersecție, era un magazin gen 2 pași cu tot felul de lucruri. Aveau și pălărioare tradiționale numite clop că la plural nu știu să le spun. Am cumpărat două bucăți. Mai era un magazin micuț alimentar mai sus, spre parc și atât. Prin alte părți n-am prea văzut magazine deci totul era comasat în centru și nu prea aveai ce mânca decât ceva mezeluri care nu prea impresionau sau la cele două restaurante povestite deja.

După masă, o plimbare era bună, cum făceam și noi. Aleea cu caldarâm era un loc bun de promenadă, avea mai sus, pe dreapta un micuț spațiu verde semicircular cu statui înalte din lemn și cu mici magazine locale de diverse care se plângeau că funcționează bine maxim două luni pe an, vara, în sezon – când am fost și noi și tot pustiu era – și restul e aproximativ pustiu. Am cumpărat de acolo un rucsăcel roșu. Mai aveam acasă două aproximativ la fel de la Decathlon dar ăsta roșu de la Borsec e amintire de la ei.

Apoi, mai în față, tot parcuri sunt. Pe stânga se deschide parcul ăsta mai mare cu arteziană barocă și bazin rotund și cu orașul înfrățirii, peste alee e o statuie romantică iar în față, tot parc verde se întinde. Era vară și era frumos. În parc se află bustul alb al lui Petofi Șandor, poetul lor național de inspirație romantică care s-a stins și el de tânăr, la 26 de ani, totuși, a rămas în memoria colectivă pentru realizări deosebite și anume poezia produsă. Soția lui a plecat dintre noi la doar 40 de ani iar nefericitul fiu, la doar 22 de ani, 2 ani mai târziu, după mă-sa. Trist să rămâi orfan cu totul la doar 20 de ani. Pământul nu pare un loc bun pentru romantism, astfel, când văd pasionați de grătare, rotofei, cu halbe-n față și cu vorbe de duh, duhovnicești, la purtător, nu judec gândind că e condiția sine qva non a supraviețuirii... ???? Trist... Însă... de ce să ne amărâm? Doar vacanță este despre bucurie și regenerare ????

Totuși... la Borsec nu prea am văzut burtoși. (Except Sanyi ????... dar el nu șade acolo decât ocazional, în rest îl găsiți în Vamă ????)

Serviciile mi-au plăcut la Roua, la Falo nu prea.

Tot la Roua am mâncat mai bine și aveau și ambient plăcut, amenajări frumoase.

Borsec e încântător în orice zonă, denivelat, verde, frumos.

---

VIZUALIZĂRI: 2027 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI