Bun și la-ndemână

TIPĂREȘTE

Am intrat în țară tot pe la Arad, așa cum ieșiserăm cu 2 săptămâni în urmă. Era fix ora prânzului (la masă mă refer), însă nu ne era foarte foame, micul dejun de la Balaton încă nu se digerase total. Tati mă avertizase că are ceva treabă – „maxim o oră” – la un depozit din zona industrială a Aradului și s-a gândit să mă lase în apropiere, la Hotel Ibis, să-l aștept într-un mediu civilizat și prietenos. În lobby sau, și mai bine, la restaurant, știind că un Ibis trebuie să dețină musai restaurant. În plus, eram un pic curioși să vedem ce am pierdut, căci inițial aici rezervasem pentru prima noapte a vacanței noastre, sucindu-mă după aceea din motive pe care le-am mai expus.

Ibis Styles se află în Zona Industrială Arad Vest, la scurtă distanță de autostradă, ceea ce-l face foarte ușor de accesat, la aceasta contribuind și aspectul său inconfundabil: o construcție modernă cu 10 etaje, pe care o zărești de departe. Adresa oficială este str. Aurel Vlaicu 306, informație ce nu cred să vă ajute prea mult în mod real. Precum mulți stiți, Ibis-urile aparțin marii familii hoteliere Accor și sunt cotate la 3*, respectiv categoria „economy” . Deși sunt concepute ca hoteluri de tranzit, au un design modern, colorat și vesel, oferind drumețului un cadru optim pentru un pic de relaxare înainte de a-și continua călătoria, o masă gustoasă și un somn odihnitor.

Am oprit în parcarea spațioasă din față; după numărul mic al autovehiculelor, am înțeles că n-o să ne intersectăm cu prea multă lume prin zonă. Restaurantul Pile se află la parterul clădirii, un pic în dreapta, cu intrare separată față de cea a hotelului (dar, desigur, există comunicare și pe dinăuntru, între restaurant și lobby).  

N-am găsit pe nimeni în restaurant, adică niciun client. Auzind mișcare, a apărut dinspre bucătărie un tânăr ospătar, care ne-a invitat să ne alegem o masă (greu demers! 😊; și vouă vă vine greu să alegeți când aveți de unde alege?!). În fine, ne-am poziționat, pe urmă eu am plecat să caut toaleta, Tati a rămas să comande ceva licori.

Toaleta se găsește, previzibil, în lobby, adică la capătul unui mic coridor ce se face între recepție și restaurant. Nimic de semnalat în ceea ce o privește: curat, dotări conform așteptărilor.

Când am revenit la masă, Tati m-a anunțat: „Să știi că am luat și de mâncare. O ciorbă și-un felul doi. Mănânci cât poți. Eventual, îmi lași și mie; dacă nu, nu-i bai, că îmi mai comand eu ceva când mă întorc.” Și te-ai dus, dulce minune... – vorba poetului.

Am rămas să aștept comanda și să admir și pozez în voie ambientul. Mi-au plăcut scaunele cu design modern, tapițate în roșu și galben, contrastând frumos cu pereții vopsiți în gri-industrial, mi-a plăcut rastelul cu sticle de vin de pe fundal, m-am dus și-am privit îndeaproape zecile de fotografii alb-negru înfățișând oameni ai locului din vremuri trecute.

Am primit repejor draftul de bere, iar ospătarul m-a întrebat dacă să aducă și restul. „E posibil să mai întârziați?” „Sigur, totul e gata, dar putem să le ținem la cald cât doriți.” Mi-a plăcut asta, nu-mi place să fiu presată să fac ceva. Tati îmi spusese să mănânc, să nu-l aștept, dar parcă totuși era prea devreme.

Am degustat berula, am mai foit aplicațiile de pe telefon și, după vreo juma de ceas parcă-parcă am smțit ceva mișcare prin stomac. Ospătarul doar un semn aștepta, l-am făcut și gata, în 2 minute aveam bolul cu ciorbă aburindă în față, însoțit de o chiflă și 2 ardei iuți murați și, separat, am mai primit un coș cu pâine. Nu-l iscodisem pe Tati, nu știam exact ce comandase, el știe că îmi plac surprizele 😊...

Ciorbă de burtă. My God! Ce l-o fi apucat?! Nu că nu ne-ar plăcea, doar că încercăm să mai tăiem din calorii, acolo unde se poate. În fine, din când în când n-o fi foc! N-am primit separat smântână și mujdei, dar nici n-a fost cazul, era bine dreasă. Cu un pic de chiflă caldă și cu un ardeiaș acru – hmm, deliciu! Am mâncat jumătate și am trecut la felul doi, care între timp îmi fusese și el servit. Surprizele continuă: coaste de porc cu cartofi wedges și sos bbq. Alături, un bol măricel cu salată asortată: roșii, castraveți, ardei, cu kit de asezonare separat. Bune și coastele, carnea fragedă cădea ușor de pe oase, cartofii erau fierbinți și condimentați exact cât trebuie. Aproape jumătate am mâncat și din astea, restul pentru Tati.

Care a întârziat el un pic, dar nu mai mult decât sfertul academic 😊. Tânăra noastră gazdă s-a oferit să-i pună la încălzit cele rămase, dar n-a primit acceptul, Tati a zis că merg și așa. Mai bine să aducă ceva dulce, ce are el mai bun prin meniu. Ne-a adus meniul, se pare că băiatul nu stătea prea bine la capitolul cu pricina și n-a știut ce să ne recomande. Am ales desertul copilăriei, lapte de pasăre. Desigur, l-am împărțit și pe acela și desigur, și acela s-a dovedit minunat. A, să nu vă speriați, Tati a băut apă, nu bere.

Am cerut nota de plată, ea a totalizat 172 lei, pe care i-am decartat direct de pe card, având grijă să plusăm cu un pic de cash către ospătarul nostru drăguț și atent. Ne-am luat rămas bun și am pornit din nou la drum; parcă altfel se vede viața când ești sătul (dar nu îmbuibat).

Pentru noi, câte o jumătate de porție din fiecare a fost exact cât să pice bine. Nu s-a uitat nimeni urât la noi că împărțim, gen „uite și la sărăntocii ăștia” ; ni s-a întâmplat ici-colo (nu prea des, din fericire și oricum puțin îmi pasă despre astfel de păreri 😊). Mi-ar plăcea ca restaurantele să aibă, așa cum am văzut pe alocuri (prea rar, totuși), opțiunea de a-ți servi o porție întreagă sau doar jumătate, nici nu m-ar deranja ca jumătatea să coste un pic mai mult decât jumătate din porția întreagă (60%, de exemplu). Bine, nu mă deranjează nici așa, să împart aceeași porție cu Tati, doar că trebuie să mâncăm amândoi același lucru, vrând-nevrând. Noroc că nu suntem mofturoși, mâncare să fie!

V-am povestit această experiență (deși inițial am vrut să trec peste ea) pentru că Ibis Styles Arad e fix în drumul celor ce părăsesc țara prin vama Nădlac, cu o abatere minimă de la autostradă și, chiar dacă alegeți să nu vă cazați aici, merită să pășiți în Restaurantul Pile măcar pentru o cafea, dacă nu pentru o masă completă.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 50 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI