La Fedea - Un local din categoria 'Ultimul mohican' ai zonei...

Da' sa nu te puna dracu' sa marai ceva despre mancare ca instantaneu apare sotu' patroanei, bucatarul cum ar veni care face un scandal monstru....

se poate, dar de cate ori am fost, nu a fost cazul, nici nu am asistat la vreo scena de acest gen.

oricum, e bine de stiut!

mutat la noua sectiune pe care am definit-o: "Restaurante, baruri, terase in Vama Veche/2 Mai" - sectiune unde speram sa mai vina si alte review-uri pe aceeasi tema.

Te rog frumos explica-mi, ca la copii (ca sa nu zic altfel) unde se afla, exact? Au si mese afara sau doar inauntru?

Anca, mai mult decât am scris în coada articolului, că este pe mâna stângă, pe sensul de mers spre Bulgaria, imediat după clădirea în care activa pe vremuri fosta Alimentara şi înainte de străduţa care duce spre plajă, trecând prin faţa fostei tabere şcolare nu prea ştiu ce aş putea adăuga...

Uite, google maps mă ajută chiar enorm, doar că nu ştiu cum mama naibii pot să aduc aici locul unde stă omuleţul ăla mic şi galben cu ajutorul căruia mă uit io acum exact la poarta lor...

E a doua casă după o prăvălie mai retrasă de la stradă (Alimentara aia de care tot aduc vorba - da' cred că erai prea mică s-o fi apucat-o în vechiul regim - acum scrie Super Market pe ea) şi chiar lipită de gardul micii pieţe agro(f)alimentare ce urmează în continuare...

Ah! în sfârşit, am reuşit să aflu cum se copiază link-ul: iată-l:

click aici

Poftă maxima!!!

PS au mese doar afară, numai că sunt acoperite de un umbrar acoperit cu stuf. E plăcut acolo chiar şi pe caniculă.

Dragii mei,

Pensiunea 'La Fedea' nu mai exista.

Fedea s-a prapadit acum un an, la numai 47 de ani.

Localul nu este de pe vremea "de trista amintire".

A inceput sa "mearga" in 1992. Stiu pentru ca eu l-am infiintat. Perioada lui de glorie a fost intre 1992 si 1999, apoi, eu am plecat, si am fost inlocuita cu alta si apoi cu alta pana la distrugerea lui.

Patroni am fost intotdeauna eu si Fedea.

A fost un om bun si foarte muncitor chiar daca avea si defecte.

Sper sa va amintiti de acest loc cu placere, amandoi am pus mult suflet in el.

adriana

Chiar dacă nu era din acea vreme (scuze pentru confuzie!), totul arăta acolo ca şi cum ar fi trecut în prezent de undeva de pe vremea când 2 Mai-ul era doar un sat de pescari...

Dumnezeu să-i dea odihnă lui Fedea şi promit că la prima vizită ce-o voi face în localitate, voi aprinde pentru sufletul său o lumânare la biserica lipovenească şi o să picur ceva tărie în ţărâna ce-i adăposteşte trupul ca să-i alin măcar o fărâmă din sete, la fel cum noi am găsit acolo mereu o masă delicioasă ce ne-a alinat foamea şi alintat papilele gustative...

Regret sincer vestea şi consider asta ca pe una dintre pierderile mari ale localităţii, din punct de vedere a păstrării tradiţiilor vechi...