Nu sunt prea multe noutăți despre cârciumile din 2 Mai

TIPĂREȘTE

Nu lipsesc în nici un an da la 2 Mai. Și, cum sejurul nostru durează cam 2 săptămâni, avem suficient timp să ne documentăm despre majoritatea „cârciumilor” de aici. Remarc că deja am 4 articole pe această temă. De fiecare dată am semnalat noutăți, dispariția unora, sau apariția altora. Ultimul are deja 2 ani vechime, așa că am simțit nevoia să văd ce s-a mai întâmplat în zonă.

Totuși, anul acesta nu am remarcat prea multe modificări. Poate doar niște majorări măricele de prețuri. Două persoane, cu câte un fel de mâncare fiecare, o bere și un suc, nu am plătit niciodată mai puțin de 110 lei, exclusiv atenția de final. De regulă, cu o singură excepție, prețurile sunt la porții de cam 200 – 250 grame și se aplică indiferent de gramajul efectiv, Fiecare local are propriul gramaj, așa că este greu de făcut o comparație între acestea. Cel mai ieftin pește este hamsia prăjită (25 lei/200g), iar cel mai scump este calcanul prăjit (37 lei/100 g). M-a șocat prețul la bibanul de mare, care variază între 22 lei/100 g  și 60 lei/gramaj neprecizat. Chefalul, cel mai comun pește la localuri în această perioadă, costă între 18 lei/100g, 55 lei/250 g și 60 lei/gramaj neprecizat. Probabil, din această cauză foarte multă lume mănâncă porc, pui sau altceva, deși, după părerea mea, să nu mănânci pește la mare este un adevărat sacrilegiu.

Alte prețuri: o supă/ciorbă este între 23 și 25 lei, iar o bere Beck's, sticla de 500 ml costă între 11 și 15 lei.  Spre deosebire de anii trecuți, acum peste tot se poate plăti cu cardul. De asemenea, la toate localurile am primit, la cerere, o casoletă pentru mâncarea ce nu a putut fi terminată.

Deși am fi avut destul timp, nu am vizitat toate localurile din zonă. Le-am ocolit intenționat pe unele, care nu se potriveau cu gusturile noastre sau de la care nu aveam amintiri tocmai plăcute. Am trecut numai pe la 6 unități, la cele mai multe de două sau trei ori. Nu voi prezenta ce am consumat de fiecare dată. Unele din produse se văd în fotografii și, de cele mai multe ori, acestea s-au repetat la celelalte localuri. Experiența noastră de anul acesta a cuprins următoarele localuri, în ordinea cronologică

Terasa Margot

Deși am vizitat-o de mai multe ori în ultimii ani, este pentru prima dată când remarc faptul că nu are același nume cu unitatea de cazare, În timp ce aceasta este „Casa Margo” , terasa este „Margot” . Dovada este pe gardul terasei dinspre drumul național. Am vrut să aduc și o dovadă fotografică, dar, din nefericire, abia acasă am descoperit că nu am încadrat bine.

Terasa este neschimbată față de anii trecuți: aceeași bogăție de verdeață și flori, aceleași statuete strecurate printre acestea, același aranjament al meselor și, bag seamă, și același personal. Una din ospătărițele de anul trecut, probabil cu o memorie vizuală foarte bună, ne-a recunoscut și s-a întreținut câteva momente cu noi. Preluarea comenzilor se face rapid, timpul de livrare al mâncării depinde de gradul de aglomerație al terasei. Nu am așteptat niciodată mai mult de 20 de minute.

Este recomandabil să ajungeți înainte de ora 19.00, pentru a fi siguri că găsiți loc la masă. Supe și ciorbe se găsesc numai până în jurul orei 17.00. Localul este, în continuare, singurul din sat care oferă, fără o solicitare specială, farfurioare pentru oasele de pește. Pe mine mă amuză forma de „lună nouă” a acestora, care îmbracă farfuria principală.

Terasa Margot rămâne preferata noastră între cârciumile din sat.

La Dinamo

Cea mai veche terasă din sat îmi creează impresia că începe să capete un aer îmbătrânit. Nu a mai schimbat nimic de ani de zile. Aceleași două saloane, unul sub copertină, iar celălalt în „grădină” , aceleași mese și bănci de lemn relativ incomode. Chiar și culorile alb și roșu parcă sunt mai palide.

Totuși se ține bine. Are clienți, la ora 18.30, când am sosit noi era pustiu, pentru ca la ora 19.00 să fie plin. Asta, pentru că se mănâncă bine. Nu am întâlnit de mult micile neplăceri din trecut. Aici am primit cei mai bine făcuți cartofi prăjiți dintre toate localurile. În plus, se găsesc supe și ciorbe și la orele serii. Interesant este și meniul, unic în localitate. Conform reglementărilor legale, fiecare fel de mâncare are enumerate toate componentele și cantitățile acestora pentru o porție, precum și valorile nutriționale.

Ceea ce o deosebește de celelalte terase este faptul că este singura care are un loc de joacă pentru copii.

Dacă aveți ocazia, nu ocoliți localul, merită puțină atenție.

Terasa Rockerilor

Este una din noutățile sezonului. Este deschisă în locul terasei lui Iura, care, fiind bolnav, a fost obligat să vândă afacerea, Amplasată în drumul nostru spre și de la mare, am decis la un moment dat să-i trecem pragul. Curtea, cu aproximație, este la fel ca pe timpul lui Iura. Cred că mesele, băncile, chiar și umbrelele sunt aceleași. Doar o latură a curții a fost acoperită și transformată în bucătărie. Însă, aici nu avem un bucătar, ci un chef, chef Motoc. Posibil să mă înșel, dar pare a fi și patronul.

De mâncat, am mâncat bine, dar, am o vagă senzație că este puțin mai scump decât celelalte; remarc sosul picant pe care l-am primit lângă bibanul comandat. În meniu, porțiile nu au gramaj și nici nu este prezentat modul de preparare al peștelui (prăjit, grătar, saramură, etc.). În schimb, sunt prezentate câteva valori nutriționale. Trebuie să menționez că aici am băut cea mai ciudată pălincă de până acum, de o culoare intensă maro – roșcată. Ospătărițele nu au știut să-mi spună din ce este preparată. Totuși, văd că până acum sunt întreg. :) Am apreciat și faptul că, lângă pălincă, mi-au adus și un pahar de apă rece.

Deranjant pentru noi, dar nu în foarte mare măsură, căci ne-am asumat riscul, a fost muzica. Un televizor în zona bucătăriei a fost în permanență pe un canal ce emitea în permanență heavy metal și hard rock. Noroc că nu a fost prea tare. Ca urmare, după părerea mea, localul este recomandabil celor amatori de o asemenea muzică. Dar, atenție: marți este închis. Închis este și în celelalte zile între 16.00 și 18.00.

Bianca

Nici aici nu sunt mari schimbări, poate doar apariția unei pantere, cred că de tablă, ce se cățăra într-un copac. Particularitatea localului constă în faptul că, probabil, fiind mai departe de zona centrală, se ocupă mai greu. Ca urmare, după ce în toate celelalte terase s-au ocupat toate locurile, aici mai aveți șansa să găsiți o masă liberă.

Nu am prea multe de comentat despre acest local. Remarc însă faptul că, spre deosebire de anul trecut, când am așteptat la o masă vreo 20 de minute fără să ne bage cineva în seamă, anul acesta s-au mișcat foarte repede și la preluarea comenzii și la servire. Doina a remarcat că aici a mâncat cel mai bun șalău pane din tot satul.

Este un local de luat în considerare.

Terasa La Petya

Fiind localul cel mai central, este și cel mai aglomerat. Deși are 33 de mese de 4 sau 6 persoane, trebuie să fiți aici înainte da ora 12.00 sau 18.30 pentru a găsi un loc. După aceea, se stă, practic, la coadă în așteptarea eliberării unei mese.

Fiind relativ aproape de locuința noastră, am apelat de cele mai multe ori la acest local, la un moment dat chiar și la al nostru mic dejun de la ora 11.30, după plajă. Recomand cu căldură salata de ardei copți și salata de icre. Ce mă impresionează la terasa domnului Petya este bogăția sortimentelor de pește, existentă nu numai în meniu, ci și în realitate. Orice am întrebat, aveau. Între acestea sunt și adevărate specialități. Am mâncat, astfel, pisică de mare și, după mulți ani, calcan.

Deși personalul este destul de numeros, nu prea face față, în special când toate mesele sunt ocupate. Domnul Petya este în permanență între ei și îi mobilizează. Cred că un oarece blocaj este și la bucătărie. S-a întâmplat să așteptăm destul de mult și în perioade când nu este foarte aglomerat.

Noutatea sezonului aici constă în faptul că între „salonul” de la stradă și clădirea alăturată s-a creat un nou „salon” , un culoar relativ îngust cu încă 4 mese. Am presupus că încearcă să compenseze, măcar parțial, mesele care erau, pe vremuri, pe trotuar.

Terasa este singura din sat care nu are un POS mobil. Cine dorește să plătească cu cardul, trebuie să meargă la bar, în interior. A fost prima dată în viața mea când, la un restaurant, am stat la coadă să plătesc.

Localul este recomandabil celor ce locuiesc în apropiere și nu doresc să facă câțiva pași în plus. De asemenea, este perfect pentru amatorii de sortimente de pește care nu se găsesc la alte localuri.

„Summer in Two Mai

Terasa încă există, deși, și după vizita de anul acesta, mă întreb din ce se susține. Și de această dată am fost singurii clienți. Îmi propusesem să nu le mai trec pragul, dar, trecând prin dreptul ei, remarc printre oferte și niște aripioare picante, produs la care nu prea rezist.

Ce am remarcat este faptul că au renunțat la numele de deasupra intrării, nume ce nu l-am mai regăsit în altă parte. Or fi remarcat că „anglo – româna” asta nu sună prea bine și l-au corectat? Nu am idee.

O altă noutate constă în faptul că au început să ofere meniul zilei, două feluri de mâncare și desert contra sumei de 50 de lei. Altfel, pe malul Mării Negre, singurii pești din meniu sunt dorada și somonul

Trebuie să recunosc că nici aripioarele nu au fost prea grozave, „picanteria” provenind de la niște boia cu ketchup, Norocul nostru este că, Doina servind niște supă, ambele feluri au fost încadrate la „meniul zilei” , pentru care am plătit numai tariful acestuia,

Personal, nu recomand localul decât celor care vor să mănânce mai ieftin decât în altă parte.

Simt nevoia să spun câteva vorbe și despre cârciumile prin dreptul cărora am trecut, dar nu le-am vizitat:

La Babușcă este în continuare o linie de autoservire. Presupun că are un oarecare succes, deoarece am auzit multă lume pe plaje propunându-și să mănânce acolo, cel puțin masa de prânz. Eu, personal, am o oarecare reținere față de restaurantele cu autoservire.

Gastro Rock a renunțat la catargul înalt cu „steagul – reclamă” din vârf. Cu excepția meniului scris pe o tablă neagră la intrare, mult mai bogat ca în trecut, nu am remarcat alte schimbări. Deschide tot la ora 11.00 și este închis între 16.00 și 18.00. M-a amuzat o autocaracterizare, afișată tot la poartă: „Terasă pentru nepretențioși” . Noi, de la o vârstă încolo, am devenit mai pretențioși.

Vecina lui, fosta „Strada berii nr. 6 lei” a renunțat la nume și nu mai vinde nici bere. Are în schimb afișat un meniu stufos, cu multe sortimente de pizza, răcoritoare și alte băuturi, precum și câteva „meniul zilei” pe bază de pui. Noi l-am ignorat pentru că nu are pește și nici nu prea mâncăm pizza.

O altă noutate a sezonului este Guzztos, un fast – food deschis peste drum de Terasa La Petya. Deschide la ora 11.30. Este profilat pe burgeri, dar are și alte produse. Un timp am fost tentat de un mic dejun cu cașcaval pane, dar am renunțat datorită mirosului de ulei prăjit.

În aceeași ordine de idei, cele două „fast – food” -uri semnalate în articolul de acum doi ani, au dispărut.

Mai mulți localnici ne-au recomandat să luăm masa la „La Polovnik” . Acesta este un „punct gastronomic local” deschis de vreo doi ani pe str. Islazului nr. 349A, la vreo 150 m vest de Terasa Margot. În consecință, facem niște „săpături” . La adresa respectivă, pe la ora 18.30 batem la o poartă închisă. Iese o doamnă foarte amabilă, care ne dă toate explicațiile. Doamna Marcela nu gătește pește pentru a nu fi concurată de restaurantele din zonă. Se servește numai masa de prânz, în trei serii între orele 12.00 și 16.00. Având un număr redus de locuri, este necesară o rezervare prealabilă, de preferat în ziua anterioară. Meniul este fix, același în diferitele zile ale săptămânii. Anexez fotografii. Unele feluri de mâncare îmi sună interesant. Din nefericire, programul doamnei nu se potrivește cu programul nostru.

Mai există și alte localuri (Acvamarin, Perla, etc. ) dar anul acesta le-am tratat cu indiferență. În plus, am aflat și de existența unei pizzerii care livrează la domiciliu. Dacă am înțeles bine, ar fi undeva în zona bisericii lipovenești, și nu a fost în drumul nostru.

Nu știu dacă aceste informații vor mai fi de folos cuiva anul acesta, dar poate constitui un criteriu de comparație cu situația de la anul.

Poftă bună!

---

VIZUALIZĂRI: 513 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI