Japonia, un tărâm la care nici măcar nu visam (6)

TIPĂREȘTE

Ziua 7

Suntem în a doua zi a anului și pentru această zi suntem „oaspeți” la palat. În fiecare an, pe 2 ianuarie, Familia Regală salută mulțimea adunată la Palatul Imperial, iar Împăratul adresează un mesaj de urări de sănătate și pace pentru poporul japonez, dar și pentru întreaga omenire. Având o asemenea ocazie nu puteam pierde momentul și cu programare făcută din timp, în dimineața de 2 ianuarie, după micul dejun pornim spre palat.  

Palatul Imperial se află în centrul orașului, în apropiere de gara Tokyo, într-un imens parc, înconjurat de șanțuri și ziduri masive din piatră, aici fiind Castelul Edo. Privim de la distanță și căutăm capătul rândului la care trebuie să ocupăm un spațiu. E de așteptat! E ora 9.30 iar programarea noastră e pentru ora 11. Până atunci trecem pe lângă tineri voluntari ce ne dau drapelul Japoniei pe care îl vom flutura la apariția familiei regale, apoi trecem prin filtru de control, cam ca la aeroport. Dacă avem lichide trebuie să facem dovada că nu sunt periculoase trăgând pe gât o gură din recipientul avut. Ne-au crezut și am trecut mai departe cu apa din dotare.

Încet-încet timpul trece și coloanele de oameni se pun în mișcare iar pe la 10.30 suntem în fața palatului în așteptarea familiei regale. Sunt oameni din întreaga lume iar emoția plutește în aer. Fiecare e cu ochii ațintiți către balcon, își pregătește aparatul foto, camera, sau telefonul, dar și micul drapel al Japoniei.

La ora 11.00 în balconul Săli Chowaden apare Familia Regală, Împăratul Nuruhito, Împărătesa Masako, Prințesa Aiko-fica lor, Impăratul Emerit Akihito, Împărăteasa Emerită Michiko, Prințul Moștenitor Akishiko, Prințesa Moștenitoare Kiko, ăștia fiind cei mai importanți. Prințul moștenitor Akishiko, a fost declarat prinț moștenitor în 2019 odată cu întronarea Împăratului Nuruhito.

În momentul apariției Familiei Regale mulțimea a început să fluture micile stegulețe și un entuziasm general a cuprins curtea palatului.  

Împăratul a salutat mulțimea, si-a exprimat îngrijorarea pentru cei afectați de dezastrele naturale și a urat tuturor sănătate, prosperitate și vremuri pașnice. După urările de Anul Nou venite de la Împărat mulțimea se retrage la fel de ordonat, stegulețele vor fi adunate de cei care le-au distribuit, dacă nu îți doreai să vii cu el acasă așa cum am făcut eu.

De la palat am mai umblat o vreme prin zona Maronouchi-zona aflată între Palatul Imperial și Gara Tokyo și a cărui nume se traduce “în interiorul cercului” pentru că locația sa este în șanțul exterior palatului. Zona este recunoscută ca fiind unul dintre cele mai importante centre financiare din Tokyo. Părăsim Marinouchi, dar rămânem în Shinjuku pentru că urmează să vedem o altă față a Japoniei. Drumul nostru va duce în Omoide Yokocho, un cartier al districtului Shinjuku. Această zonă cu străduțe mici, înguste cu felinare roșii, cu lumini colorate, cu numeroase baruri și magazine, a apărut pe ruinele rămase în Tokyo după cel de al doilea Război Mondial.  

Ascuns parcă după clădirile moderne și zvelte, cartierul păstrează o fărâmă din vechea Japonie. Odată intrat pe micile alei colorate vei descoperi barurile mici, inghesuite, din care răzbate fumul, mirosul de mâncare și în care turiști și localnici stau laolaltă pentru o experiență unică. Aici te poți bucura de cele mai tradiționale mâncăruri, alături de o băutură locală , o bere sau un sake. Unele baruri au afișat în exterior că se percepe o taxa de masa, altele au afișat timpul maxim pe care îl poți petrece aici sau regulile ce trebuie respectate, nu se consumă băuturi în afara barului, nu se fumează pe alei (pentru a preveni un nou incediu precum cel din 1999). Un alt aspect ce trebuie stiut e că unele locații nu acceptă decât plata numerar.  

E o altă lume și o altă față a metropolei Tokyo pe care o lăsăm și mergem către o lume mai spirituală. În câteva minute ajungem la Hanazono-un altar shintoist, de fapt cel mai important altar shintoist din Shinjuku. Înconjurat de cladiri moderne, Hanazono oferă o oază de liniște la care ajungi după ce vei trece pe aleea ce-și are drumul pe sub portile torii și vei urca un șir de trepte. Altarul este renumit prin organizarea de festivaluri, mai ales în perioada Sakura, care începe la finalul lunii martie.

Seara cuprinsese orașul, noi eram în activitate de dimineață, așa că venise vremea să ne retragem pentru odihna binemeritată.

Ziua 8 sau ultima zi de aventură în Tokyo

Ca de obicei, mai întâi micul dejun apoi la drum! Pentru ultima zi aveam în program o scurtă intoarcere în timp, căci vom merge în Kawagoe. Kawagoe este un oraș istoric aflat la aproximativ 30 de km de Tokyo, numit și “micul Edo” . Numele îi este dat de atmosfera tradițională, de arhitectura construcțiilor ce amintește de perioada Edo, din anii 1603-1868.

Pentru a ajunge în zonă am plecat cu metroul apoi cu trenul din gara Shinjuku și în aproximativ 40 de minute eram pe străzile din Kawagoe.

Ca puncte de interes turistic aveam pe o listă scurtă, strada Kurazukari-cu case vechi, tradiționale, construite din lut și lemn aflate de o parte și alta a străzii, cu magazine și depozite, unde sunt expuse spre vânzare tot ce nu ți-ai fi inchipuit că vei găsi. Lume din toate colțurile pamântului (știu că pamântul e rotund!), privesc, fac poze, unii cumpără, dar cei mai mulți trec mai departe. Pătrundem și noi în valul ce curge ușor printe case, oameni și cărucioare cu căței (mai multe decât cele cu copii) apoi ne abatem pe străzile laterale pentru a mai descoperi câte ceva din listă. Ajungem să vedem Turnul cu Clopot, construcție ce dateazaă din perioada Edo și reconstruit in 1894. Turnul are o înălțime de aproximativ 16 m, este construit in stil tradițional japonez din lemn. Sunetul clopotului se aude de 4 ori pe zi, la 6,12,15 și ora 18. Din păcate noi ne-am mulțumit doar cu imaginea fără a-i auzi dangătul calm.

Părăsim strada principală și ajungem pe... strada dulciurilor! E raiul tuturor dulcegăriilor și nu numai. Găsești de toate, acadele, înghețată, prăjiturele, dar cele mai multe au ca bază cartoful dulce, crema, cornetul sau glazură. În Kawagoe, cartoful dulce este la loc de cinste și îl vei întâlnim în mai toate produsele. Pentru mine a fost mai simplu pentru că Răzvan știe că-mi plac legumele și cum văzuse castraveți in apă cu sare, dar nimeni nu-și dorea așa ceva a încercat și reușit cu mine. Și iată-mă cu un castravete (fabio, așa mai mărișor) care, în afară de gustul sărat mai avea și puțin gust de iarbă. Da’ dacă copilul recomandă mama nu poate refuza! Să nu vă închipuiți că a fost rău, dar nici foarte apetisant.

După ce strada cu dulciuri ne completase oarecum deficitul energetic ne gândim că am putea să căutăm o cafea. Fără să avem un traseu ne lăsam “ghidați “de “GPS-ul”  turistului ce își dorește o cafea și pornim hai-hui prin Kawagoe, când într-o piațetă avem ocazia de a asista la un dans traditional japonez (Shishimai) prilejuit de sărbătorile de iarnă.  Pe scena improvizată sunt 2 personaje mascate , un leu cu cap din lemn, cu părul alb și o pelerină din pânză, iar celălalt poartă o mască nostimă (o maimuță jucăușă în cazul de față). Dansul leului, care e personajul principal, este acompaniat de muzica la flaut și tobă și are menirea de a alunga spiritele rele. Leul este recunoscut ca fiind protectorul împotriva spiritelor rele.  Frumos obiceiul și ne-am bucurat că am beneficiat de un asemenea moment!

După ce am înghețat la dansul leului ajungem în fața unei căsuțe tradiționale cu multe aranjamente florale și cu o firmă micuță pe care scrie simplu” café” !  Așa ușor să găsim ce căutăm? Să profităm de moment și să intrăm. La recepție ne întâmpină gazda ce ne invite să o urmăm printr-un culoar îngust până în camera de ceai/cafea. Interiorul acestei cafenele este cald și primitor, cu mult lemn de culoare inchisă, pereți despățitori din hârtie, spații vitrate și multe elemente de décor. Suntem invitați să luăm loc și imediat vom da și comanda, un ceai matcha, două Affogato și două cappuccino. Toate au fost excelente, dar se pare că Affogato, la care s-a adăugat și crema de fasole roșie a fost vedeta.  Atmosfera plăcută, băuturile aromate ne-au priit și am mai întârziat puțin aici așa că am făcut un drum “de documentare” la baie, unde a fost necesar să-mi schimb pantofii cu papuci speciali doar pentru acest loc.

A venit timpul să ne îndreptăm spre Tokyo, dar nu înainte de a da curs invitației lansată de gazdă și să vizitam puțin zona exterioară. Totul e îngrijit, plante și pietre decorează întregul spațiu unde în zilele de vară îți poți savura băutura servită cu multă amabilitate din partea gazdei. Un loc autentic japonez ce ne-a rămas în amintiri, alături de multe altele.

Mai facem ceva pași prin Kawagoe apoi pornim spre Tokyo. E ultima seară petrecută în această metropolă și merită să-i mai acordăm cateva ore. Vom mai trece prin unele zone deja vazute, vom merge să mâncăm și apoi inevitabilul, să facem bagajele.

A fost mai mult decât mi-am închipuit, mi-a oferit mai mult decât am sperat! Japonia e o altă lume!

---

VIZUALIZĂRI: 230 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI