Japonia, un tărâm la care nici măcar nu visam (5)

TIPĂREȘTE

Ziua 5 

Și am ajuns cu sejurul nostru în Tokyo la jumătate, iar pentru azi doua obiective ne sunt date ca teme și anume, insula Odaiba și un altfel de muzeu, dar amănunte mai târziu.  

Odaiba este o insulă artificială situată în Golful Tokyo și care a fost construită în perioada Edo, mai exact în anii 1830.  Scopul construcției era să protejeze zona de atacurile de pe mare. În prezent zona a devenit modernă și cu ofertă bogată pentru cei care decid să ajungă acolo.  Pentru a ajunge în Odaiba poți alege ca mijloc de transport, așa cum am ales noi, trenul fără conductor-Yurikamome. Am pornit cu metroul clasic pentru câteva stații după care, din stația Shimbashi,  Yurikamome ne- a purtat peste Rainbow Bridge. În timpul nopții, podul este luminat într-o multitudine de culori și este o atracție de noapte a acestei parți a orașului Tokyo. Drumul in sine este o experiență căci trenul șerpuiește printre construcțiile înalte oferindu-ți mereu imagini spectaculoase asupra zonei. În aproximativ 15 minute am ajuns la destinație. Se poate plăti cu cardul Suica sau Pasmo și ca o recomandare suplimentară e bine să stați cât mai în față pentru a vă bucura de peisajul urban.  

Ca puncte de interes în Odaiba, chiar dacă nu le-am văzut pe toate, am să enumăr câteva,  

- Diver City Plaza- un centru comercial cunoscut pentru statuia Gundam RX-0 Unicorn, ce își schimbă forma la anumite ore. Nu a fost printre obiectivele noastre.  

- Statuia Libertății-replica a celei din New York, oferită Japoniei de Franța în 1998. Statuia se află în apropiere de mare și este o atracție pentru cei ce ajung în zonă. Nu putem rata ocazia de a ne fotografia cu Statuia Libertății, fie ea și o copie.  

- FujiTV Building-sediul de televiziune cu un observator deschis publicului.  

Ajungem în Odaiba și zăbovim pentru început pe malul mării în apropiere de statuia Libertății. Vremea e frumoasă, marea liniștită , ne bucurăm de peisajul din jur și sperăm că flacăra libertății va fi mereu aprinsă.  

Ne îndreptăm apoi spre clădirea ce găzduiește sediul televiziunii Fuji, una dintre cele mai iconice construcții din Japonia, caracterizată prin designul futurist și prin existența unei sfere suspendata, cu rol de observator. Clădirea a fost finalizată în 1997, are o înălțime de 123,45 m cu 25 de etaje. Sfera suspendata la 100 de metri de sol este cunoscută sub numele de Hachimata, este deschisă publicului și oferă o vedere panoramică asupra împrejurimilor, inclusiv asupra muntelui sacru, Fuji.  

În clădire se organizează expoziții și tururi tematice, dar vom găsi și magazine de unde să-ți cumperi suveniruri sau ceva de băut și mâncat.  

Revenim cu picioarele pe pământ, renunțând la alte locuri publice aflate clădire (magazine, săli de jocuri sau zone de relaxare) și ne întoarcem tot cu Yurikamome în aceiași stație de unde o luăm la pas prin zona în care se află Turnul Tokyo, facem o pauză de hidratare și revigorare și mergem spre ultimul obiectiv al zilei, dar si al anului. E 31 decembrie și vom merge la TeamLab Borderless- Muzeul de arta digitală imersivă ce permite interacțiunea vizitatorilor cu lucrările de artă. Muzeul este situat în zona Azabudai Hills, biletele au fost rezervate cu mult timp înainte și prețul uni bilet a fost de 4600 yeni, adică vreo140 de lei.  

Fără indicatoare (cum se obișnuiește în muzee) sau o hartă a locului suntem luați de val și purtați intr-o lume minunată, unde oameni și lucrări de artă trec dintr-un spațiu în altul. E o lume în mișcare continuă, unde animale, flori, plante și oameni interacționează. Totul este în dinamică și sunt zone în care trăiești efectiv senzația de mișcare, percepi aerul ozonat al pădurii sau devii chiar tu creator de artă, mai naivă ce -i drept.  

Cu toate astea muzeul are vreo cinci secțiuni ce sunt relativ ușor de identificat: 

1. Lumea fără limite, unde proiecții cu peisaje, plante și animale sunt în dinamică, iar tu ești parte din acest mediu, ferindu-te din calea animalelor sau evitând să calci o planta.  

2. Pădurea sporturilor-locul unde trăiești aevea mișcarea și unde eu chiar am avut o stare de rău de mișcare, remediată imediat prin mutarea privirii în zona fără proecție.  

3. Parcul viitorului unde tu devii cel care crează desene și bineînțeles că am fost pentru un timp scurt (lumea aștepta) convinși că putem deveni artiști.  

4. Pădurea lămpilor-o camera cu oglinzi și lumini mereu în schimbare și unde totul devenea multiplicat. Aici ne-am simțit ca Alice în Țara Minunilor ș ice minunat a fost! Din păcate ce vă spun eu nu e nici 1% din ce trăiești în realitate acolo, dar nu sunt în stare să vă redau în cuvinte cât de minunat e totul.  

5. Casa ceaiului-Odată ajunși din univers și din lumea poveștilor în lumea reală suntem poftiți la un ceai și nu oriunde ci intr-o casă a ceaiului. Suntem invitați să luăm loc, avand în față cate un bol pentru ceai. Încăperea era scufundată într-o lumină crepusculară iar companie ne era o muzica astrală. O atmosferă de poveste înainte de a ni se servi ceaiul. Primim și ceaiul, dar imediat începe proiecția de flori pe masa, în bolurile cu matcha, peste tot sunt flori ce se adună și se împrăștie sub formă de petale spre deliciul tuturor. Nici nu mai știu dacă ceaiul a fost la fel de bun ca cel de la ritualul de ceai, dar știu că toți eram impresionați de atmosfera din Casa ceaiului. O experiență în care toate simțurile ne-au fost activate și probabil că de fapt am fost într-un zbor interstellar.  

Ne-am întors pe pământ căci era ultima zi a anului 2024, iar noi nu vom sărbători trecerea în alt an cum o fac românii. La japonezi Anul Nou este o sărbătoare importantă, dar este o sărbătoare a familiei. Se adună familia la masă apoi se merge la templu pentru o rugăciune și o mulțumire. Noi vom mai face o plimbare prin cartierul Roppongi ce pare a fi cea mai gătită zonă pentru sărbători, vom merge să mâncăm ceva cât încă mai sunt locuri deschise, apoi ne vom îngriji să avem ceva pe masa de sărbătoare.  

Se poate petrece noaptea dintre ani intr-un bar sau restaurant, dar pentru aste e nevoie de o rezervare făcută din timp. Nu am făcut asta și am petrecut în camera de hotel, dar împreună! Am ciocnit un pahar de vin, ne-am urat să fim sănătoși, să ne bucurăm de pace și când o fi să ne fie mai rău să fie ca acum! Cum anul nou l-am primit pe meleaguri japoneze am încercat să aflu câte ceva despre obiceiurile lor legate de săbători și impart cu voi.  

Câteva obiceiuri japoneze legate de sărbătoarea Anului Nou: 

- În ultimele zile ale anului japonezii au în program o curățenie riguroasă în casă, desi este recunoscut că locuințele lor strălucesc de curățenie, în speranța că vor alunga ghinionul și impuritățile din vechiul an pregătindu-se pentru un nou început.  

- Se pregătește ofranda de mochi-prăjiturele din orez suprapuse peste care se pune o mandarină ce semnifică prospețime și continuarea vieții 

- Punerea la intrarea în casă a ornamentului de sărbătoare, numit Kadomatsu și pe care l-am vazut peste tot. Este făcut din bambus și pin, cu o mandarină cu rolul de a întâmpina spiritele bune.  

- În noaptea de 31 decembrie se face prima vizită la templu (budist), unde se aud 108 bătăi de clopot ce vor alunga cele 108 dorințe lumești ce cauzează suferință.  

- Copii primesc cadouri în bani și se trimit încă felicitări scrise, de care poșta japoneză se îngrijește să ajungă toate la destinație exact în ziua de sărbătoare. Dacă nu o fi așa nu pot să vă spun, dar mi-a plăcut când am citit că mai trimit felicitări scrise.  

- Mâncăruri tradiționale pentru seara dintre ani,  fasole neagră-pentru sănătate și hărnicie, icre de hering -pentru fertilitate și prosperitate, omletă dulce-pentru succes în educație și afaceri.  

Și cum seara de Anul Nou pentru noi a fost mai scurtă, după ce ne-am urat cele cuvenite ne-am retras pentru odihnă.  

La mulți ani, 2025!  

 ---

Ziua 6 sau prima zi din anul 2025 

Odihniți și fericiți că noi trecusem în noul an mai repede decât cei din țară, după micul dejun ne pregătim să petrecem prima zi din an într-o lume de poveste. Programul din prima zi din an este despre bucuria de a fi copil, fie și doar pentru o zi. Azi vom merge la Disneyland Tokyo!  

Parcul se află în Urayasu, lângă Tokyo, unde se ajunge cu metroul, apoi cu trenul JR. Parcul a fost inaugurat în aprilie 1983 și a fost primul parc Disneyland construit în afara SUA.  Pentru intrare, Răzvan a făcut rezervările din țară , prețul unui bilet fiind de 10 900 yeni, adica 335 lei și am avut acces la toate punctele de atracții, toată ziua. Pe langă bilete am mai cheltuit pentru mici amintiri și pentru starea noastră de bine, adică lichide și solide necesare pe parcursul zilei.  

Disneylandul japonez este structurat in urmatoarele zone tematice: 

1.   Bazarul - zona de intrare, inspirată din America începutului de secol XX, cu magazine și restaurante pentru toate gusturile și toate buzunarele.  

 2. Adventureland - aici vom da peste aventurile piraților din Caraibe, dar vom face și o plimbare cu trenul cu aburi prin peisaje inspirate din Vestul Sălbatic, vom surprinde animale printre copaci și chiar dinozauri preistorici , spre deliciul celor mici aflați în trenul veseliei.  

3. Westernland - Big Thunder Mountain cu roller coaster ce trece printre stâncile roșiatice, intra în minele părăsite și iarăși apare la suprafață insoțit de râsete și voie bună. Vaporul cu zbaturi , dar și o plută te vor duce pe insula Tom Sawyer unde am explorat alături de alți „temerari” peșteri părăsite, ne-am balansat pe podurile suspendate și ne- am plimbat prin fortul construit după modele din Vestul Sălbatic. E minunat ca măcar pentru o zi să fii copil!  

4. Critter Country cu celebra atracție Splash Mountain, pe care noi am ocolit-o sau dacă vreți am sărit-o, dar nu în apă.  

5. Fantasyland - sau lumea personajelor clasice Disney, Peter Pan, Cenușăreasa, Albă ca Zăpada.  

6. Toontawn - Cei mici vor putea intra în casa lui Mickey Mouse, visul fiecărui copil și nu numai.  

7. Tomorrowland - zona futuristă pentru cei pasionați 

În același complex se află și Disney Sea deschisă în 2001 cu zone inspirate din aventurile pe mare, dar la care nu am ajuns, dar am avut o zi plină și cu toate astea nu am reușit să vedem dacât o mică parte.  

Câteva zone au fost o atracție și pentru noi și am călătorit cu trenul prin junglă,” am fost duși cu pluta “pentru a explora insula Tom Sawyer, am „zburat „cu corabia lui Peter Pan, am „căutat” alături de Rabbit locul fericit ( din filmul Disney Song of the South), am asistat la paradele organizate la anumite ore când parcul devine plin de personaje din povești și voie bună.   Lumea ocupă loc pe trotuar, pe alei sau pe iarbă cu ore înainte de a fi paradele cu personajele îndrăgite de cei mici, dar și de cei mari. Au paturi, pachete cu mancare și apă și așteaptă să vină momentul când vor putea să vadă personajele favorite.

Ne-am bucurat de o paradă mică, cu un număr mai mic de personaje, dar am prins și parada mare. În Disneyland cu toții devenim copii!

 Dar din această lume minunată nu poți pleca fără amintiri si bineînțeles am făcut ceva cumpărături pentru că e musai să pleci cu un Mickey, Donald sau Pooh .  

Ziua a fost lungă și a fost nevoie să ne refacem energia consumată și pentru asta am mâncat ceva într-un restaurant cu specific american, cum altfel, apoi am așteptat spectacolul de lumini ce începea după lăsarea întunericului. Eram pregătiți să ne lăsăm fascinați încă o dată de lumea minunată a Disneylandului.  

Chiar și copiii mari cu greu se desprind de lumea de basm și plecă cu regret spre hotel, dar e vremea pentru odihnă. Urmează o nouă zi și nu o zi obișnuită!  

Prima zi a anului a fost de poveste, o poveste frumoasă cu personaje pozitive și sperăm să fie tot anul la fel.  

---

VIZUALIZĂRI: 155 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI