Templul sintoist Meiji Jingu

TIPĂREȘTE

Templul Meiji Jingu din Tokyo are mai multe intrari, noi am optat sa intram pe poarta de langa statia de metrou Kita-sando si am iesit pe poarta dinspre statia Harajuku de pe linia JR Yamanote,  langa parcul Yoyogi.

Este deschis in fiecare zi a anului de la rasaritul soarelui pana la apus (in functie de sezon) si intrarea este gratuita. Pentru doritori, se poate vizita Gradina interioara, pentru care se platesc 500 de yeni, sau Muzeul Meiji Jingu, intrarea fiind 1000 de yeni.

Inainte de a povesti despre acest templu, as vrea sa spun cateva cuvinte despre religiile care se reflecta in tipurile de temple pe care le intalnim in Japonia. Se spune despre japonezi ca se nasc sintoisti, se casatoresc crestini si se inmormanteaza budisti.

Sintoismul este religia traditionala a Japoniei si o fosta religie de stat a tarii, ce implica venerarea unor zei numiti kami. Budistii cred ca telul cel mai inalt al vietii este sa dobandeasca „iluminarea” , dupa cum o percep ei.

Sintoismul  se bazeaza pe o viata simpla, in armonie cu natura si cu ceilalti oameni. Exista 4 principii ale sintoismului, cel mai important fiind cel legat de conservarea traditiilor si familia. Urmeaza dragostea pentru natura, care este sacra, a fi in contact cu natura inseamna a fi aproape de kami, apoi curatenia fizica si participarea la “Matsuri” (festivale dedicate zeitatilor).  

Imparatul Meiji a fost primul imparat al Japoniei moderne, care s-a deschis catre lume, dupa lunga sa izolare si sfarsitul shogunatului Tokugawa, adoptand cultura si tehnologia occidentala, pastrand in acelasi timp, pregnanta, cultura japoneza.  

Templul Meiji Jingu a fost construit de guvernul japonez pentru a comemora spiritele zeificate ale imparatului Meiji si ale sotiei sale, imparateasa Shoken (mormintele lor sunt in Kyoto). Constructia a durat 5 ani, altarul fiind dedicat oficial in 1920, insa in perioada Showa (1926-1989), cea mai mare parte a complexului sanctuar a fost distrusa din cauza raidurilor aeriene severe ale celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cladirile au fost restaurate ca urmare a donatiilor si incepand cu anul 1958 a devenit o atractie turistica si cel mai vizitat templu din Japonia.

Intrarea in terenul altarului se realizeaza printr-o poarta masiva torii, dupa care intram intr-o padure ce a fost creata prin donarea a 100.000 de copaci din toata Japonia, plantati de tineri voluntari. Nu mi-a venit sa cred ca exista o astfel de locatie linistita, in mijlocul orasului care are peste 37 milioane locuitori.  

Torii este o poarta traditionala japoneza aflata la intrarea in templele sintoiste, ce marcheaza simbolic trecerea de la lumesc la sacru, locul in care kami sunt bineveniti si prin care pot calatori.

Precum credinciosii sintoisti, dupa ce am trecut prin torii, am urmat procesul de purificare, spalandu-mi mainile si clatindu-mi gura intr-un bazin aflat in incinta sanctuarului.  

Templul este de o simplitate plina de rafinament, fiind alcatuit din lemn. Se intra in sala de cult („haiden” ), nu insa si in sala principala („honden” ), caci aceasta este lacasul „kami” -ului. Am continuat respectarea ritualului, aruncand o moneda in cutia cu ofrande, am batut de trei ori din palme pentru a-l instiinta pe kami de prezenta mea, dupa care am rostit rugaciunea. Se mai pot practica si la activitati tipice sintoiste, cum ar fi a face ofrande in sala principala, a cumpara farmece si amulete sau a scrie dorinte pe un ema.

Imparatul si imparateasa au excelat in scrierea waka (poeme traditionale japoneze in 31 silabe). Am descoperit si noi poemele lor, care descriu sentimentele lor fata de oameni, in caseta„Omikuji” , din apropierea altarului principal.

Am avut norocul si am asistat la 2 ceremonii traditionale (doar ritualul din afara altarului) de nunta si am vazut mirii si miresele imbracati in kimono de nunta japonez, alaturi de alaiul de nuntasi.  

Printre copacii plantati pe terenul din jurul templului, am descoperit si arbori de camfor, plantati in 1920, la momentul consfintirii templului Meiji, fiind considerati sacri. Cei doi arbori giganti de camfor cunoscuti ca„Sot si sotie” , au devenit un simbol al casniciei fericite si al vietii de familie.

La iesirea din templu, pe la partea de sud a acestuia, am intalnit o serie de butoaie de sake si vin insirate de-a lungul drumului, oferite in fiecare an zeitatilor consacrate templului, de catre Asociatia ce fabrica sake de generatii si de catre celebrele crame din Bourgogne din Franta.

In exteriorul templului se afla unul dintre cele mai mari parcuri din Tokyo, numit Yoyogi, cu peluze largi, iazuri si zone impadurite, un loc grozav pentru jogging, picnic si alte activitati in aer liber. Este cunoscut pentru padurea sa de copaci de ginkgo si pentru pinul imperial, cu inaltimea de 12 metri si circumferinta de 2,5 metri.

Inainte de a deveni un parc urban in 1967, zona in care se afla Parcul Yoyogi a servit ca loc de amplasare a Satului Olimpic pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo din 1964 si mai inainte, ca zona rezidentiala pentru personalul militar american.

---

VIZUALIZĂRI: 364 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI