Stațiunea Jupiter – o „planetă” estivală

TIPĂREȘTE

Anul acesta am petrecut câteva zile în stațiunea estivală Jupiter, o stațiune care are potențial, dar este încă încremenită în timp, așa cum sunt (aproape) toate destinațiile turistice de pe Litoralul românesc.

Ce diferențiază această stațiune balneoclimaterică aparținând de municipiul Mangalia de restul stațiunilor estivale? În primul rând mediul natural – o vegetație bogată și diversificată care ocupă spațiile dintre hoteluri, prezența Pădurii Comorova și a Lacului Tismana, iar în al doilea rând panorama ce se deschide asupra mării, având în vedere diferența de nivel dintre faleză și plajă. De altfel, țărmul dantelat este caracteristic zonei Jupiter-Cap Aurora, numeroase golfuri și diguri formând un lanț întins pe circa 3 km.

Stațiunile cu nume de planete solare sunt amplasate pe malul Mării Negre, o așezare avantajoasă care corespunde latitudinii orașelor-stațiune Monaco, San Remo și Nisa. Factorii de cură naturală atât de căutați de turiști „la mare” sunt: apa mării, aerosolii salini și radiația solară.

Stațiunea Jupiter a fost ridicată în anii regimului comunist, inaugurarea efectuându-se în vara anului 1968, lucrările continuând până în 1971. A fost aleasă varianta hotelurilor înalte, situate perpendicular pe linia țărmului, dar și clădiri joase, înconjurate de vegetație, în centrul stațiunii. Accesul către plajă se face pe scări în partea sudică a stațiunii (diferența de nivel înspre Cap Aurora este de 20 m), diferența de nivel scâzând treptat înspre Neptun. Golfurile create artificiale prin amplasare de diguri transversale și stabilopozi creează ochiuri de apă liniștite, propice familiilor cu copii, deși plaja este îngustă și întâlnim uneori pietre la intrarea în apă.

Clasificată drept stațiune de interes național, Jupiterul și-a deschis porțile în 1968 cu hotelul Atlas (aflat în renovare astăzi) și Olimpic, precum și primele căsuțe ale Satului de Vacanță „Zodiac”. Anul următor aduce inaugurarea principalelor hoteluri și restaurante din stațiune (Capitol, Cometa, toate hotelurile cu nume de flori), poșta, complexul comercial. În 1970 se deschid hotelurile Delta, Majestic și Scoica, precum și Teatrul de Vară.

Cu ce probleme te confrunți încă de la sosire în stațiune? Bineînțeles cu lipsa locurilor de parcare, spațiile disponibile în fața hotelurilor fiind subdimensionate, adaptate vremurilor de atunci. Aproape orice bucată de trotuar ori spațiu verde e ocupată de autoturisme; cei care „prind” un loc în fața hotelului nu mai scot mașina de acolo până la plecare. Din această cauză pietonii circulă de multe ori pe șosea, mai ales în timpul plimbării de seară, astfel că aveți grijă cum circulați pe străzile din interiorul stațiunilor.

Aspectul estival al străzii principale (str. Gala Galaction, continuată cu str. Brindisi) este cel al unui bâlci permanent, trăsătură comună în toate perlele Litoralului românesc. Această înfățișare are farmecul ei, dar în momentele de maximă expansiune și aglomerație (de exemplu o seară de weekend în august) poate fi un factor de stress pentru unii turiști. Alții caută forfota mulțimii, înghesuiala din fața tarabelor și din micile magazine, adulmecă mirosurile amestecate de mâncare, ascultă zarva neîntreruptă care plutește în aer.

M-am plimbat prin stațiune atât în timpul zilei, când nu era atât de multă lume pe stradă, cât și seara, timp preferat de turiști pentru plimbări. Am pornit din zona hotelului California (vezi impresii), fostul Granat (una din cele trei „aripi”; celelalte două sunt Opal și Topaz) – aici se află indicatorul rutier de intrare în stațiunea Jupiter.

Vis-a-vis de hotelul Rio (construit în 2004) se află un spațiu cuprinzător, loc de joacă pentru copii aparținând lanțului Cohotels – poartă numele de Babyland. Pot intra copii cazați oriunde, tariful e de 20 lei/copil până în 12 ani. Pe lângă instalțiile de joacă fixe și cele gonflabile, aici se jaocă în fiecare seară piese de teatru pentru copii (10 lei/copil) și se desfășoară diferite ateliere și concursuri.

Pornim la drum și vedem clădirea înaltă a hotelului Capitol situată pe linia țărmului, sus pe promontoriu. Peste drum este hotel Delta cu restaurantul clasic și terasa cu specific italienesc. Urmează altă unitate de alimentație publică: Terasa Antik – mi-au plăcut amenajările cu iz vintage din acest loc, scaunele de fier și vegetația luxuriantă.

Urmează complexul de hoteluri cu nume de flori: Nalba, Mimoza, Violeta, Camelia și Iris. Renovate în mai multe etape, salba de hoteluri „florale” se distinge prin amenajarea spațiului exterior și a Recepției. Trandafirii, palmierii, mobilierul din fier forjat atrag privirile. Pe țărmul înalt se înșiră trei hoteluri tip bloc-turn cu multe etaje: Meteor, Cometa și Olimpic.

Continuând strada Gala Galaction spre ieșirea din stațiune ajungem la camping „Popas Zodiac” (întins acum pe 2 ha de teren, a fost înființat în epoca comunistă). Pe drumul spre camping se află hotelul Scoica, Tismana (conceput cu o frumoasă curte interioară, piscină și ieșire spre lacul din apropiere) și Majestic (fostul Cozia).

Hotelul Scoica a fost proiectat de arhitectul Ioan Goia în anul 1968 pe când era student în anul V și se afla la Constanța în practică. Iată ce declară arhitectul: Mie mi s-a repartizat un hotel, cap de perspectivă în stațiunea Jupiter pe care l-am conceput în plan, în formă de scoică, cu nivele decalate, P+10 – P + 12 (aripi inegale perpendiculare pe malul mării) și un bar – belvedere la nivelul 11. Evident, l-am botezat „Scoica” și așa a rămas. Planul a fost aprobat cu modificări.

Tot pe această latură se află Teatrul de vară, inaugurat în 1970 după ce au fost edificate principalele hoteluri și restaurante ale stațiunii. Instituția se află în administrarea Centrului Cultural Jupiter și beneficiază de sprijinul grupului hotelier Cohotels. Pe scena teatrului de vară s-au desfășurat săptămânal, în sezon, piese de teatru, concerte, spectacole de divertisment pentru copii și adulți.

Centrul stațiunii este constituit din intersecția celor două axe de circulație (str. Gala Galaction și str. Brindisi) și aici se desfășoară toată „nebunia” de seară. Mai multe trăsuri trase de cai cuminți așteaptă mușterii pentru o plimbare între stațiuni, iar vagoane trase de un jeep efectuează curse de legătură cu stațiunea Cap Aurora – în vederile de altădată „jeepul” era înlocuit de un vechi IMS.

În centru se află și raiul copiilor în domeniul instalațiilor și utilajelor de joacă: o roată nu foarte înaltă, un carusel, mașinuțe electrice, traseu de kart, mici animăluțe de plastic mișcătoare și altele. Pe lacul Tismana te poți plimba cu hidrobicicletele sub formă de lebădă.

Pe plajă, vis-a-vis de lacul Tismana se află Complexul Paradis, o emblemă altădată a stațiunii Jupiter, astăzi o clădire părăsită. Ansamblul cu aspect spațial, clădiri rotunde legate între ele, găzduind în mijloc o piscină a fost inaugurat în 1969. Alături a apărut un hotel-restaurant în formă de vapor numit „Hercules”.

Oferta gastronomică nu e foarte mare, de fapt este dimensionată după mărimea stațiunii estivale. Mi-au „sărit în ochi” terasa Antik (cu un frumos mobilier de fier), terasa La Scoici (cu un frumos decor și tigăi imense pline cu scoici), Terasa Barina (aglomerată permanent după amiaza și seara), Margarita's Cafe (un restaurant-terasă cu specific mexican și decoruri asemenea), restaurantul cu autoservire Four Season, terasa Curacao (un aranjament frumos sub formă de corabie pe malul lacului Tismana).

Nu lipsesc vânzătorii de porumb, înghețată, clătite, gogoși și hamsii, dar destul de puțini. Există și o serie de mici magazine cu prostioare chinezești, o mică farmacie, vreo două supermarketuri de dimensiuni mici.

Stațiunea e căutată de familiile cu copii, structura de agrement este bine reprezentată – drept dovadă, în fiecare seară numeroase familii din stațiunea Cap Aurora se îndreptau spre centrul Jupiterului. Una din problemele stațiunii ar fi lipsa plajelor late și înzestrate cu nisip auriu. Până în preajma amiezii centrul comercial și de distracție al stațiunii e destul de pustiu și tăcut. Bineînțeles că nu e totul „roz” – gunoaiele, hărmălaia, aglomerația sunt prezente și la Jupiter. De asemenea, lipsește deseori și bunul simț al turistului.

Știți ce mai lipsește din stațiune? Cărțile poștale și ilustratele. Nu am mai găsit nici o astfel de „amintire” de achiziționat în stațiune, iar magneții nu prea îmi plac.

Concluzii. Stațiunile noastre estivale au un stil de viață inconfundabil care se schimbă greu. Pe ici-colo treburile încep să se miște, dar vor trece ani buni până vom vedea ceva frumos. Unii români s-au obișnuit cu această situație și, iubind marea, vin an de an pe Litoralul românesc, alții ajung o dată la 10 ani pentru a vedea dacă s-a schimbat ceva, iar o parte au renunțat la vacanțele petrecute pe țărmul românesc al Mării Negre. Trebuie să respectăm decizia fiecăruia.

Pentru a ne simți cu adevărat în vacanță/concediu trebuie să ne informăm corect, temeinic, să alegem în cunoștiință de cauză. Probabil că vor fi și compromisuri, dar toate trebuie să conducă către zile frumoase, relaxare, activități distractive, bălăceală și plajă – după preferințe.

Și în fiecare dimineață soarele răsare din nou!

---

VIZUALIZĂRI: 4394 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI