Hong Kong un oras intre doua lumi (I)

TIPĂREȘTE

Hong Kong mai este supranumit un oras intre doua lumi, fiindca, dincolo de mostenirea lui occidentala, britanica, veche de un secol, Hong Kong-ul incepe sa devina tot mai mult un oras chinezesc, al extremului orient.

Hong Kong-ul este grandios, spectaculos. Primele imagini ale Hong Kong-ului sunt garndioase, pe masura ce avionul descinde spre aeroport, pe deasupra golfului, pe deasupra stancilor ce ies din mare, devenite de-acum legendare, pe deasupra junk-ilor (barci chinezesti) iesite in larg la pescuit.

Trenul expres de la aeroport ce te aduce in oras, cu oprire mai intai pe insula Hong Kong si apoi in Kowloon, partea continentala a Hong Kong-ului; si in final zgarie-norii ce te impresoara de cum pasesti in oras, toate sunt grandioase si impresioneaza.

Primele mele impresii despre Hong Kong devin certitudini ale unicitatii acestui oras, odata cu prima plimbare de-a lungul promenadei, pe inserat, spre Victoria Harbour.

Hoteluri luxoase, restaurante chic, malluri inalte, cladiri uriase ce sunt reprezentante ale unor banci. Cladirea unde se afla Bank of China are o arhitectura aparte, ce a trezit comentarii si reactii la momentul constructiei.

Impresiile ma coplesesc si merg la culcare convinsa ca intr-o saptamana nu voi reusi sa descopar nici 10 la suta din acest oras uimitor.

A doua zi o luam la pas de dimineata, trecem cu ferry-boatul in insula Hong Kong (caci suntem cazati in Kowloon, partea Hong Kongului care, alaturi de New Territories se afla pe continent.)

Ne indreptam spre China Town. Aici, casute mici, inghesuite, piete de peste cu mirosuri puternice, greu suportabile, mirodenii, radacini si ciuperci uscate, dar si fructe de mare uscate, folosite de chinezi la prepararea ceaiurilor si a supelor, ierburi in ale caror proprietati curative mireaculoase chinezii cred cu tarie. Piete de carne in aer liber, piete de legume si fructe de ale caror denumiri n-am auzit si ale caror denumiri in engleza vanzatorii chinezi nu le cunosc, restaurante tipice chinezesti, populate mai ales de persoane in varsta. Tot aici exista cladirea celui mai vechi spital, practic o casa de caritate, caci bolnavii erau adunati de pe strazi si dusi aici, fosta cladire a pompierilor devenita acum muzeu, dar si multe temple.

Da, Hong Kongul are si o parte traditionala, cu case mici, inghesiute, printre blocurile inalte, parte pe care multi turisti o ignora, ca si in alte metropole din lume, China Town e un oras in oras.

Din China Town ne indreptam spre Central Elevated Walkway, practic un cartier vertical. Facut pe scari rulante si pasarele, conecteaza doua districte ale Hong Kongului. Hong Kong Central si Admirality. Sistemul are sedii de banci, magazine, restaurante, baruri si cafenele care au acces direct la el.

Dupa ce imi iau o felie de pizza pe care o mananc pe strada, asta e tot pranzul meu, ne indreptam spre o statie de autobuz si luam unul supraetajat catre Victoria Peak.

Victoria Peak e emblematic pentru Hong Kong. Apare in 90 la suta din vederile cu Hong Kong. Este practic un varf muntos de unde se vede cel mai bine portul si zgarie-norii. Adesea vederea este obstructionata de smogul dens care se ridica deasupra metropolei (Hong Kong este foarte poluat). Cei care cunosc Hong Kong-ul cu adevarat sunt de parere ca motivul pentru care este atat de poluat, ar fi acela ca locuitorilor nu le pasa cu adevarat de Hong Kong, vin aici sa faca bani din diverse tranzactii iar apoi pleaca spre zone mai "curate" ale Asiei sau ale lumii. (De fapt, multi dintre locuitori sunt in realitate rezidenti, expati.) E, desigur, o parere. Eu cred ca sunt si oameni care iubesc Hong Kong-ul, daca ar fi sa ma raportez numai la cei pe care i-am intalnit in China Town, chinezi batrani, aflati aici de o viata, dar si descendentii lor ancorati la fel de puternic in traditii si dragostea pentru acest oras.

Victoria Peak este si cartierul rezidential al celor super bogati. Aici exista vile somptuoase, adevarate palate, ascunse insa de vegtatia luxurianta. Au apartinut britanicilor colonialisti dar treptat au fost cedate chinezilor (dupa 1997 cand Marea Britanie a redat Hong Kong Chinei, dupa o dominatie de 99 de ani.)

Cobor de pe Victoria Peak obosita dupa ce am strabatut Hong Kong-ul, pe jos in mare parte, timp de aproape 12 ore, iau ferry boat-ul spre Kowloon si mai dau o tura pe promenada, pe malul marii, pe Hall of Fame-ul Hong Kong-ului (copiat dupa cel de la Hollywood). Fiecare artist celebru, adica maestri de martial art, are aici o stea. Eu nu le-am recunoscut decat pe a lui Jet Li, Jackie Chan si Bruce Lee, acesta din urma are si o statuie tot aici.

Sunt hotarata ca adoua zi sa o iau mai usor cu plimbarea, fapt ce, evident nu a fost posibil, caci Hong Kong-ul ofera multe de descoperit chiar si celui mai pretentios vizitator.

Urmarea aici.

---

VIZUALIZĂRI: 3374 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI