Respect, Scorpions!

TIPĂREȘTE

Aseară am fost la primul meu concert al unei formații rock de renume - Scorpions.

Banal. Poate; pentru mine a fost cu totul altfel, din fericire. Biletele le-am luat încă din primăvară - a fost cadoul de ziua ei pentru jumătatea mea mai bună. Și după o așteptare de vreo patru luni de la „data faptei”, a venit și seara „magică”.

Cu o zi înainte am căutat pe net informații despre concert - ora de începere, cea a intrării spectatorilor, ce e permis să avem la noi etc. NIMIC. Nada. Nothing. Pe nicăieri, nici la organizatori, nici la vânzătorii biletelor… Abia azi am găsit într-o recenzie a spectacolului cum că accesul a fost permis de la ora 17 pe la poarta B a ROMEXPO, că nu e voie cu umbrele, sticle cu băutură, aparate foto profesionale etc.

În schimb, la fața locului am găsit o mare dezorganizare: parcarea (în loc de 3 lei pe oră - tariful standard al parcării ROMEXPO) costă 15 lei, fără bon fiscal sau altceva.

Odată intrați în perimetrul destinat spectatorilor, am aflat cum stă treaba cu băutura și ce se mai putea cumpăra pe-acolo: de la câteva case se cumpără „jetoane”, iar la diverse tarabe se pot cumpăra băuturi, gustări, înghețată. O apă (în pahar!) = 1 jeton. Idem, o cola sau o înghețată. La alte chestii nu am reținut, că nu mă interesau. Dar erau destule și mai „scumpe”. A, 1 jeton = 8 lei. Evident, tot fără vreun bon. Totul sub firma Raiffeisen (că ei încasau banii). Cică se puteau cere banii înapoi pe jetoanele nefolosite. Coșuri de gunoi - cam puține. Evident, după plecarea publicului, cred că au trebuit să intre cu buldozerele să ia gunoiul rămas. Bine, oricum s-ar fi făcut gunoi, dar nu chiar așa… Și cireașa de pe „tort”: la plecare NU au făcut nimic pentru a ușura defluarea a circa 10000 de oameni din incinta pentru public, trebuind să ne înghesuim cu toții pe o mică deschidere în gard (pe unde se și intrase, de altfel - doar că la intrare nu veniseră toți cei 10000 de oameni concomitent, ci pe rând, în peste două ore!), unde - ca să fie faza mai amuzantă - au lăsat și conținutul a cel puțin unul dintre sacii în care se colectaseră sticle și alte mizerii de la spectatorii ce intraseră mai devreme.

Altă surpriză plăcută - turnul tehnic cu proiectoare amplasat cam la 50 m de scenă, fix pe centrul locului pentru public. Adică o mare frână pentru privire...

Rușine! dar ajunge - mă opresc aici cu laudele pentru organizarea deosebită. Deosebit de proastă, din păcate.

Au cântat în deschidere două trupe hard-rock din România - Metrock și 9,7 Richter. Cam prea hard, pentru gustul meu. Dar mai ales, departe de stilul de muzică al trupei pe care au avut onoarea de a o precede.

Apoi, după cum bine le șade unor staruri, după o oarecare întârziere (pe la 21:15) au venit pe scenă nemții de la Scorpions. Trupa, fondată cu 50 de ani în urmă de către Rudolf Schenker (chitară, chitară ritmică, back vocal, lead vocal), mai are în componență pe următorii artiști:

- Klaus Meine — lead vocal, chitări;

- Matthias Jabs — chitară, chitară ritmică, back vocal;

- James Kottak — baterie, back vocal;

- Paweł Mąciwoda — chitară bas, back vocal.

Și au început SPECTACOLUL. Pentru că spectacol a fost. Melodii vechi, baladele lor care storc lacrimi și lipesc fetele de băieți pe ringul de dans, dar și mai noi, de pe ultimul lor album, Return To Forever. Am (re) ascultat cu plăcere „Rock You Like a Hurricane”, „Wind of Change”, „You and I”, „Moment of Glory”, „Always somewhere”, dar și „Still loving you” și „Here I Am (send me an angel)”.

Klaus Meine a spus câteva cuvinte (ba chiar ne-a și salutat în română) la câteva dintre piesele cântate, dar „cuiul” serii a fost un solo de tobe și baterie de zile mari, pe care sunt sigur că l-ar fi invidiat până și celebrul Animal, din trupa „the Muppets Show”. Au ridicat porțiunea de scenă pe care stătea bateristul James Kottak, împreună cu sculele sale - aceasta devenind un fel de OZN cu efecte speciale de lumini, iar notele făceau să se zgâlțâie carnea pe mine. A fost ceva electrizant; am filmat o parte din acest moment de excepție și vă invit să îl priviți aici (clipul NU e public, din motive evidente). Desigur, calitatea filmării nu e cine știe ce, eram destul de departe și am filmat cu „savoniera”. Dar cu siguranță vă veți putea face o idee despre ce povestesc.

Iar ca ilustrație muzicală a acestei scurte povestiri, aș sugera (ce altceva?) „Wind of change”. Cu mulțumiri.

Cum orice lucru bun are și un final, acesta a sosit, mult prea repede parcă… Dar nu înainte de un „bis”, pentru care au lăsat ce era mai frumos.

Oameni buni - nu mă gândeam decât că cei care ne-au cântat (și încântat) de pe scenă au împreună vârsta de… 299 de ani!!! Și au făcut un spectacol de calitate germană timp de vreo două ore! Drept pentru care, închei cu aceeași urare din titlu: respect, Scorpions!!!

---

VIZUALIZĂRI: 1587 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI