Un hotel de excepție

TIPĂREȘTE

N-a fost simplu să aleg unde să stăm în Saigon, pentru că sunt extrem de multe hoteluri bune la prețuri rezonabile. Adică 4-5*, în centru (Districtul 1), piscină, mic dejun +/- afternoon tea – găsești ușor la 100-200 euro/noapte. Cel puțin în ianuarie, când am fost noi. Sfat: majoritatea hotelurilor, chiar și cele mai grozave, oferă o paletă largă de camere, de la cele fără ferestre până la cele cu facilități de lux. Evident, și prețul fluctuează pe măsură. Așa că trebuie să citiți foarte atent ce și cum și să alegeți în cunoștință de cauză.

M-am uitat, desigur, și la locațiile din prima linie în raport cu râul, dar alea chiar erau foarte scumpe, cel puțin camerele cu view. Așa că m-am mulțumit cu un hotel din linia a doua: The Myst Dong Khoi, 5*, 9,2 pe booking din aproape 2000 de recenzii. Am rezervat una dintre cele mai bune (a se citi „scumpe” ) camere: o dublă la etaj superior, jacuzzi privat (toate camerele acestui hotel au jacuzzi privat! ), mic dejun și afternoon tea, pentru prețul de 2104 lei/2 nopți. Am avut drept de anulare gratuită până cu o săptămână înainte, am garantat cu cardul, plata urmând s-o facem la fața locului.

De la aeroport până la hotel sunt 8 km pe care i-am parcurs cu un automobil Grab în aproximativ o oră. Cam așa se circulă la ore de vârf (am prins fix intervalul în care localnicii se duceau la muncă; la întoarcere, duminică după-amiază, același drum l-am făcut în doar jumătate de ceas). Adresa oficială este 6-8 Huan Nghiep, o străduță scurtă flancată de zgârie-nori (hotelul nostru de 14 etaje fiind printre cele mai scunde din zonă), la vreo 50 m de cheiul râului. Are și parcare în subsol, dar nu știu ce relevanță ar putea avea acest amănunt pentru turistul european :).

Grab-ul ne-a lăsat chiar în față. Am recunoscut ușor clădirea, se remarcă prin zidurile albe și plantele verzi ce decorează ici-colo balcoanele dispuse după un plan neregulat. Intrarea era bogat împodobită cu o alegorie în roșu-aprins care aproape ascundea cifrele verzi „2026” , explicația fiind că ne aflam fix între Anul Nou occidental și cel chinezesc. (Oricum, aveam să întâlnim astfel de grandioase aranjamente pe tot parcursul vacanței noastre.)

Am urcat cele câteva trepte (ce păreau a fi construite din vechi cărămizi ștanțate) ce ne-au condus pe o terasă umbroasă, aerisită, frumos decorată și ea cu plante și lampioane colorate. Din câte aveam să remarcăm ulterior, terasa asta era preferată îndeosebi de clienți externi, necazați în hotel – pentru o băutură sau chiar o mâncare mai light.

Un bell-boy ne-a deschis precipitat ușa și s-a repezit să ne ia bagajele, invitându-ne înăuntru. Lobby e un spațiu destul de generos, lung și mai puțin lat, având mai multe locuri de relaxare și, în capăt, recepția – un birou simplu la care stăteau 2 angajați tineri. Când ne-au reperat, au sărit glonț în picioare și s-au îndreptat spre noi. Am fost poftiți să ne așezăm pe cea mai apropiată canapea, iar pe măsuța din față au răsărit ca prin minune 2 păhărele cu un lichid vișiniu și 3-4 boluri cu... ceva, nu ne-am dat seama din prima despre ce-i vorba). Și mai era o piatră cu 2 scobituri în care se zăreau niște chestii alburii.

Am zis cine suntem și ce dorim, băieții au dorit pașapoartele noastre și au plecat la birou să desăvârșească procesul de check in. Noi ne-am ocupat de tratație, desigur. Lichidul vișiniu s-a dovedit a fi un ceai rece care a picat foarte bine (de hibiscus, cred), chestiile din boluri - fructe uscate, iar treburile alea alburii niște șervețele umede și încă fierbinți.

În timp ce Tati, la rugămintea gazdelor, s-a prezentat la birou să plătească, eu m-am foit prin preajmă și am admirat colecția de artefacte istorice (statuete din piatră și ceramică), tablourile moderniste, încă o alegorie asemenea cu cea de la intrare și – foarte interesant – plafonul în 2 ape alcătuit din bucăți de metal (Tati a zis că par a fi vechi șine de cale ferată) și niște plăci suprapuse pe care am descifrat (cu zoom-ul camerei telefonului) cuvintele „Guichard” și „Marseille” . Mai apoi m-a deslușit un pic amicul AI: „Țiglele Guichard Fréres (numele celor 2 frați ce au deținut fabrica) sunt țigle emblematice din teracotă, fabricate în Marsilia la sf. sec. 19-înc. sec. 20” . Se știe că în perioada respectivă Saigonul era unul dintre cele mai cosmopolite orașe din lume!

Am primit un fel de mapă de check in ce conținea, pe lângă chitanță, informații despre facilitățile hotelului și 3 cupoane de reducere 15% (la spa, la bar și la restaurant). Am primit și numărul camerei, dar doar atât; camera avea să fie disponibilă abia după ora 15. Și eu, care sperasem... Veneam după o noapte nedormită (moțăisem câteva minute în vreo 2 rânduri în avion) și sperasem că o să avem bafta de la Bangkok când, în condiții similare, ni s-a oferit camera la 10 dimineața. Ei, aici iată că nu.

N-am avut ce face, mi-am proptit pleoapele cu scobitori și am plecat. Desigur, după ce le-am lăsat bagajele în custodie (dacă ne-ar fi dat prin cap și să ne schimbăm în haine mai subțiri, eram chiar deștepți, dar nu ne-a dat și aveam să ne cam coacem). Am luat micul dejun la micul bistro de alături (altă poveste) și pe urmă ne-am dus să vizităm o parte din oraș (altă poveste). Pe la 2 ne-am întors, am mai stat la o berulă pe terasa aceluiași bistro, iar pe la 2 jumate am zis să ne încercăm norocul. De data asta norocul ne-a surâs, camera ne aștepta primenită.

Ni s-a alocat camera 1101, la etajul al 11-lea, accesibil cu liftul (și pe scări, dar...). Hotelul nu-i foarte mare, nu-s multe camere pe palier, ceea ce-i dă un aer de intimitate. Pentru a deschide ușa am folosit cartela magnetică, aceeași care activează și electricitatea, după modelul binecunoscut.

Am avut de fapt un mic studio, cu living, dormitor, cabină de duș și de toaletă (separate) și balcon. Se intră direct în living, din care se fac, pe rând, dormitorul și terasa. Dependințele celelalte se fac direct din dormitor. Aspect general plăcut, curat, cu un ușor aer retro dat de mobila și parchetul din lemn închis la culoare, gravurile colorate de pe pereți și de modelul dantelat al șifonierului.

În dormitor am avut un pat matrimonial uriaș și extrem de confortabil, unul dintre cele mai bune vreodată. Plus tot restul de confort posibil: 2 perne de fiecare, veioză mare și veioză-creion cu braț mobil, noptiere, întrerupătoare și prize lângă pat. Pe una dintre noptiere se afla telefonul fix, iar pe cealaltă un ceas deșteptător 😊 (retro am zis, nu?!).

Pe peretele lateral, aliniate de la stânga la dreapta: cabina de WC, pe urmă chiuveta, un scrin și un dulap în 2 uși, apoi cabina de duș. WC-ul era din cele de-ți trebuie facultate să le folosești, cu o mie de funcții (în fine, ne-am prins cumva; totuși suntem deștepți :)). Lângă chiuvetă am găsit 2 prosopele mici rulate, săpun lichid și pahare-suport pentru periuțe, iar deasupra 2 oglinzi – una normală, alta gen lupă. Dedesubt, coșul de gunoi acoperit. În scrin și în dulap – prosoapele (câte 2 de căciulă), papuci personalizați, seif, măști contra gazelor (!! ; da, Saigon e un oraș foarte poluat, dar chiar așa?!), halate de baie, masă și fier de călcat. Cabina de duș e o încăpere de sine stătătoare dotată cu flacoane de gel de duș, șampon, balsam de păr și loțiune pentru corp.

E un pic complicat așa, să nu ai la un loc WC-ul, chiuveta și dușul (e mai igienic însă), dar cu un pic de organizare te descurci. Am mai întâlnit pe alocuri acest sistem. A, pe undeva (pe scrin, cred) se afla și o tăviță cu tot felul de alte consumabile: trusă de cusut, vanity-kituri, căști de duș, piepteni, periuțe de dinți etc.

Livingul e mobilat cu loc de relaxare (comodă cu pernuțe și un mic scaun-fotoliu), birou cu minibar mascat încorporat, scaun și suport de bagaje. Minibarul conținea tot felul de doze cu răcoritoare și 2 sticle cu apă de băut, iar pe birou ne așteptau alte 2 sticle cu apă la temperatura camerei, precum și niște recipiente cu vin și încă o băutură alcoolică, nu mai știu exact. Ni se subliniase faptul că tot ce e nealcoolic e din partea casei, însă alcooalele trebuie plătite (nu ne-am atins; ne-am cumpărat de peste drum, e un mic „7Eleven” ). Am avut și pahare de apă și de vin, precum și espressor cu pastile de cafea. Desemenea tot „ca cadou” am primit câteva fructe pe o farfurie, iar alături ne așteptau tacâmuri și șervețele.

Balconul a fost, desigur, piesa de rezistență, căci pe el se găsea jacuzzi! Un model mai... retro – masiv, din faianță – dar ne-am făcut treaba cu el. Era dotat inclusiv cu covor antiderapant, duș, gel de duș și sare de baie, aceasta din urmă fiind cea mai apreciată de noi. Decorul era fericit completat de plantele verzi din colț. Spre exterior balconul este protejat de un grilaj metalic care nu se poate deschide, lesne de înțeles de ce, dar care lasă să se vadă priveliștea. În cazul nostru, o parte din sky line-ul orașului. Era o bucurie să ne relaxăm în apa fierbinte, plăcut parfumată, sub lumina stelelor și a neoanelor licăritoare cu care sunt bogat decorate clădirile din jur la căderea serii!

La nivelul 13 se află restaurantul Nest, iar următorul etaj (ultimul) conține barul Rooty, unul dintre cel mai bine cotate din oraș și piscina. Spa-ul e undeva la nivelul parterului, în spatele hotelului (n-am avut timp să-l inspectăm, așa că nu știu ce conține; oricum aveam propriul spa pe balcon...).

În restaurant (care este în mare parte acoperit, având doar vreo câteva mese pe exterior, pe 2 laturi vecine) se servesc micul dejun (orele 6-10) și afternoon tea (14-16). Noi am început cu cel din urmă, normal. Am găsit mesele frumos aranjate și mai multe zone de bufet expunând gustărele dulci și sărate, unele făcute pe loc, fructe multe și băuturi nealcoolice reci și calde. În plus, când te așezi, ți se aduce la masă un fel de... colivie cu platouri suprapuse pe care se află alte gustări: mini-sendvișuri, ouă umplute, macaroons etc. Într-un loc separat cântă o mică formație – 2 băieți în prima zi și 3 fete în a doua – muzică de relaxare și tradițională. E foarte plăcut. Pentru noi, chestia asta a ținut loc de masă de prânz cu succes.

Dimineața locul e mult mai animat, căci afternoon tea e opțional la rezervare, pe când micul dejun intră automat în prețul cazării. Și oferta e mult mai vastă, întinzându-se pe diferite spații, principalul fiind o insulă-barcă decorată abundent în stil tradițional. Atât de vastă, încât am descoperit-o pe toată abia în a doua dimineață 😊.

Au absolut orice, toate de o calitate și varietate deosebită: mezeluri, brânzeturi maturate, măsline, pește afumat și marinat, sushi, fructe, legume, dulciuri, patiserii, pâine și chifle de care vrei etc, etc. Voi pune poze. Peste toate astea, îți poți alege dintr-un meniu separat ceva cald, gătit pe loc. Noi am încercat în prima zi supa lor tradițională (pho) în 2 variante, cu vită și cu somon. Este o supă limpede, plăcut aromată, ce se servește cu tăieței de orez și diverse alte adaosuri. A doua zi am luat ouă Benedict.

Restaurantul Nest funcționează și în regim a la carte între orele 11 și 22, dar nu l-am testat.

Am testat în schimb barul Rooty. E un pic ciudat de ajuns, căci trebuie să cobori din lift la etajul 13, să străbați restaurantul prin stânga și să urci un etaj pe scări sau cu alt lift. Locul e practic organizat pe acoperiș, parțial în aer liber și e foarte drăguț. Piscina este elementul central (cu adâncimi între 1,2 și 1,5 m și jeturi de jacuzzi într-un capăt), înconjurată de multă vegetație, flancată pe o latură lungă de șezlonguri și umbrele de soare, iar în capăt, pe latura scurtă, de 2-3 baldachine. În capătul opus este barul. Servește tot felul de băuturi, dar și câteva feluri de mâncare, nu foarte sofisticate.

Noi am ajuns acolo în 2 rânduri. În prima zi doar de curiozitate, însă a doua zi ne-am rupt vreo 2 ore să ne relaxăm pe șezlong, ocazie cu care desigur că n-am ratat a ne folosi vaucerul de reducere. Tati a luat o bere locală, eu un cocktail. Foarte fain totul – atmosfera, mai ales. Seara se aprind niște ghirlande cu luminițe și locul pare desprins dintr-o poveste! Din păcate, apa din piscină mi s-a părut destul de rece și nu m-am încumetat.

În concluzie, pot spune despre The Myst că are un raport preț/calitate corect. Costă, dar și oferă! Oferă confort fără cusur, facilități de lux, un mic dejun senzațional (de departe cel mai bun din vacanța noastră vietnameză) și o localizare perfectă, la distanță de mers pe jos de majoritatea obiectivelor turistice. Îl recomand cu toată inima!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 79 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI