O noapte în Manila la The Henry Hotel

TIPĂREȘTE

Aventura noastră în Filipine, am început-o cu o zi de tranzit în Manila, oraș despre care am scris impresiile pe care mi le-a lăsat. Pentru partea de cazare, am ales The Henry Hotel, hotel cotat cu 4 stele, pentru scurta noastră trecere prin capitală.

Rezervarea am facut-o pe booking, în special datorită pozelor care arătau bine și review-urile pozitive. Deasemenea, și distanța relativ scurtă față de aeroport a fost un plus (2-3 km).

Hotelul e compus dintr-un ansamblu de clădiri, specifice începutului secolului XX, făcând parte din Ambasada Marii Britanii, până după al Doilea Război Mondial. Acum tot complexul este recondiționat și renovat, dar păstrează un aer istoric autentic.

Deși drumul de la aeroport spre hotel, în zona Pasay, nu ne dădea mari speranțe că o să fie totul ca în poze, drumul fiind plin de clădiri cu un aspect dezolant, mizerie și alte peisaje specifice unui cartier mărginaș din Filipine, când am ajuns la hotel am fost plăcut surprinși. Cum spuneam, acesta este un complex format din mai multe clădiri, dacă bine țin minte, 4 la număr, cu parter și două etaje, fiind înconjurat de un gard înalt de beton.

Gradina exterioară este de-a dreptul minunată, cu arbori de acacia și vegetație specifică locului. Față de cartierul în care se află, pare o oază de liniște și relaxare. Grădina mai dispune de o mică piscină, cu câteva șezlonguri, dar cred că este mai mult de aspect, deoarece nu am văzut pe nimeni făcând baie în cele două zile.

Ajungând cu mașina de la Grab la hotel, paznicul de la intrare ne-a întâmpinat, i-am spus că avem rezervare după care a deschis porțile și șoferul a intrat în curtea interioară, până la ultimul corp de clădire care avea rol de recepție, bar și restaurant. Am fost rapid întâmpinați de personalul hotelului să ne ajute cu descărcatul bagajelor, dar nu prea au avut cu ce, deoarece toată călătoria am făcut-o doar cu ghiozdanul în spate.

La recepție, în timp ce am completat formalitățile necesare, am fost serviți cu o băutură cu tapioca. Rezervarea fiind achitată în avans, am mai lăsat doar security deposit-ul de 20$ de pe card, care mi-a fost returnat după.

După, am fost conduși în cameră de un angajat al hotelului. Camera se afla la etajul doi într-unul din corpurile de clădire. Bineînțeles, fiind o clădire veche și cu doar două etaje, aceasta nu dispune de lift. Camera foarte mare, păstrează elementele clădirii, cu pardoseală de lemn, ușor scărțâietoare la pășit, pat foarte mare și comod. Curățenie fără reproș, baia normală, doar cu o cabină simplă de duș. Camerele nu au balcon, dar în capătul coridorului se află o mică terasă exterioară la care am stat seara să savurăm o bere. Minibar în cameră cu apă, sucuri, bere și dulciuri la prețuri destul de piperate. Două sticle de apă s-au aflat gratis pe noptiere.

Cum după ce ne-am cazat am ieșit să explorăm orașul, ne-am comandat un Grab în curtea interioară a hotelului. Cei de la recepție s-au oferit să ne cheme un taxi, dar deja noi comandasem Grab (oricum prețul e mai bun la Grab decât la taxi). La ieșire paznicul am văzut că și-a notat numărul mașinii și ne-a întrebat și numărul camerei, probabil din motive de securitate. Distanța între centrul vechi al orașului, Intramuros, și hotel e de aproximativ 8 km, și am plătit 24 RON, în condițiile în care am făcut aproape o oră în traficul infernal din Manila.

Cum a doua zi am avut zborul spre Coron doar la ora 13.00, nu ne-am grăbit. Așa că am mers spre micul dejun, care nu a fost inclus în prețul de cazare. Există un meniu à la carte pentru micul dejun, cu diverse posibilități, dar prețurile mi s-au părut cam piperate, în jur de 15$/persoană. Calitatea mâncării însă, foarte bună.

Ca și aspect financiar, pentru o noapte de cazare am plătit 88$, preț, un pic, peste media hotelurilor din Manila, dar nu am avut niciun reproș la calitatea serviciilor oferite.

---

VIZUALIZĂRI: 1060 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI