Mai mult da decât nu! Clar!

TIPĂREȘTE

Bun găsit din nou, dragi colegi!

Ne-am întors din Băile Felix de puțin timp și am chef de scris...

Întâi de toate, mărturisesc că nu sunt fan al Băilor Felix și dintotdeauna am fost de părere că acolo e un... ceva, nu știu ce anume, dar e ceva ce parcă ține stațiunea asta captivă într-o perioadă de timp ”trecută”. Adică, ce mai, aerul anilor 80 se ține scai de ea!

O fi de vină aglomerația, spațiul insuficient, aerul dezolant al mastodonților ceaușiști semi-părăsiți, tarabele cu de toate (dragele de ele, mă întorc în timp când le văd, îmi aduc aminte de bâlciul de Ziua Crucii), aglomerația și coada de la mici și langoși??!...

Sigur da!

Nu vă grăbiți să dați cu contraargumente că am un argument în plus care arată că se poate și altfel! Vorbesc de Sovata. Cine a fost recent acolo știe despre ce vorbesc iar un review la obiect o să urmeze în curând, sper.

Iar acum, revenim la oile noastre.

În 2011 (vezi impresii, vezi impresii) aproape că îmi jurasem în barbă să nu revin. Am făcut-o în 2017.

Nu-i nimic, apele sunt termale și celebre, fac bine la oase și articulații așa că piscinele cu apă termală ale hotelului sunt un mare atu! MARE! Dealtfel, sunt curate, foarte curate chiar, șezlonguri ”destul de suficiente” cât să nu te părui pentru ele, ai și soare, ai și umbră, ai și piscină pentru juniori (la noi nu mai e de mult cazul...), muzică bună la stație, bar în piscina mare, cam de toate cele necesare cât să nu duci dorul ștrandului central. Dacă te ia cu somn sau altceva te duci fuguța la cameră... În concluzie, cel mai mare atu al hotelului sunt piscinele foarte bune!

Al doilea atu, nu la fel de mare, este restaurantul bun dar nu foarte bun. Când spun bun însă, spun din toată inima! Micul dejun fiind bufet suedez e suficient de variat, chiar și pentru cei ca mine. Personalul e atent, curat și serviabil. Bucătari au destul de buni așa că doar cu puține excepții, majoritatea meselor le-am luat acolo. Prețurile sunt la nivel cu alte locații similare, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Al treilea atu nu prea este atu. Și mă refer la camere. Sunt rezonabil de mari (noi am avut dublă), au un TV micuț și destul de prăpădit, internetul nu m-a interesat. Instalația de răcire-încălzire însă era atât de îmbâcsită de praf încât am evitat și s-o privesc. Noroc că aveam cameră cu vedere spre centrul stațiunii, am insistat la recepție pentru asta pentru că bănuiam că în camerele cu vedere spre pădure, după amiaza, e jale. La etajele superioare soarele bate cu putere și nu există nici un fel de umbră, cel puțin de la etajele III-IV în sus.

Al patrulea atu nu e atu deloc. Mă refer la parcare. De când românul și-a descoperit pasiunea pentru mașini, e plin de ele!

Noi am ajuns în zi de duminică după amiaza și am dat ocol stațiunii de două ori până am putut parca. Nebunie curată! Totuși Cerul ne-a zâmbit și am găsit un loc perfect chiar la intrare, la umbră, după ce am dat mâna cu nenea responsabil, având grijă și atenție cu el, și promițându-mi că până la plecare nu o clintesc de acolo, ceea ce am și făcut.

Una peste alta, acolo s-au investit niște bănuți, nu exagerat de mulți, dar bine.

Nu îți pare rău de bani, asta e sigur, te întorci odihnit chiar dacă sindrofiile pe la terase țin până seara târziu iar la etajul VIII se aud bine toate dedicațiile, mâncat destul de bine, muiat în apă termală și cu reumatismul în remisie încă și mai bine, văzut Budapesta și Oradea (să trăiască Nea Feri care ”ne dă apă plată fără plată” și ne duce și ne aduce frumos de pe unde ne duce - fain ungur!).

Îi destul odată la câțiva ani, ne-am promis că o să mai revenim, da mai încolo, pentru că așa cum am spus la început, stațiunea are un aer parcă un pic stătut, parcă un pic bătrânesc, parcă s-ar putea și altfel cu condiția (zic și eu!) ca autoritățile locale care încasează taxe grase lunar să fie căutate pe acasă de unii care ar avea niscaiva întrebări!

---

VIZUALIZĂRI: 2850 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI