Pura Vida Sky Bar

TIPĂREȘTE

Dupa anul intai de facultate am hotarat sa merg pe creasta Fagarasului cu speologii. In ziua stabilita am avut examen dimineata. Am terminat pe la pranz. Cu speologii ma intalneam in gara pe la ora 18:00.

Intre timp a trebuit sa-mi mut lucrurile din camin la fratele meu pentru ca se inchidea caminul pe perioada vacantei de vara. Am facut trei drumuri. Am terminat fix la limita. Ghinionul a facut insa sa intarzii 5 minute la intalnirea cu speologii si sa nu ii mai gasesc la floraria din gara – asa era atunci. Am hotarat sa merg direct la tren. Si am urcat in tren. Trenul ajungea la Sibiu. Dar – iar ghinion, speologii au urcat in trenul care ajungea la Sibiu pe Valea Oltului iar eu in trenul care ajungea la Sibiu pe Valea Prahovei – sau invers – neimportant.

Am cautat in tot trenul – nici urma de speologii mei. S-au lipit de mine niste studenti ce mergeau la Ocna Sibiului, via Sibiu. Astfel am ajuns la Sibiu la ora 6:00 dimineata. Mergeam pe strazi cu rucksacul in spate. Priveam uimita utilajele ce stropeau asfaltul cu apa. In Bucuresti nu vazusem nicicand asa ceva. Era curat. Ciudat de curat.

Intr-un final am ajuns la un camin studentesc unde – una din cele mai mari revelatii din viata mea – studentii faceau micul dejun la primus pe camin, pe acoperis, sub razele blande de la rasarit, dupa ce tocmai era pe sfarsite o petrecere nocturna. Toata lumea se comporta atat de firesc de parca era cel mai normal lucru din lume.

De atunci nu am mai avut parte de acest lucru firesc.

Asta pana de curand cand am primit invitatie la o petrecere pe acoperis. Mi-a starnit amintiri. Nu am putut refuza, trebuia sa merg.

Unde? In centrul vechi. Strada Smardan, nr. 7.7 e un numar bun. Te poti astepta la lucruri pozitive.

Cine face petrecere pe acoperis? Pai cine poate face asta? Doar vamaiotii. Numai spiritul de Vama poate duce in directia asta. Si cine anume? Pura Vida, amicul nostru din Vama ce ne rasfata cu perne de tavalit la un cocktail si hamace pentru toropeala la un snack.

Da, pe langa celelalte crasme pe langa care am trecut prin centrul vechi ca sa ajung la locatie aici e cu totul altfel. Parca am ajuns acasa. Nu recunosc locul pentru ca nu am mai fost insa recunosc spiritul. Lume relaxata, cosmopolita, diversi tineri europeni plimbareti – spanioli, portughezi, ce-or mai fi ca nici unul nu pare sa vorbeasca romaneste.

Imi tot rupeam gatul uitandu-ma in sus ca sa vad unde se distreaza lumea pe acoperis.

De cum vad firma pe perete inteleg ca sunt de-ai nostri. Daca iti uiti incaltarile la crasma, risca sa ajunga la expozitie.

Patrundem intr-un pasaj lipit de cladire delimitat de scanduri orizontale diferit colorate. Trecem prin acest pasaj pana ajungem la usa de intrare. Locul este destul de ingust.

Crasma de pe acoperis este la etajul patru – daca am numarat bine si nu are lift pentru ca e o cladire destul de ingusta. Dealtfel nici suprafata crasmei nu e prea mare. Insa, pornind spre trepte suntem incurajati sa facem fitness, fiind asigurati ca asta ne va ajuta sa intelegem spiritual locului, dupa ce ardem destule calorii.

Pana la etajul patru sunt camere de inchiriat pentru ca intreaga cladire e administrata de Pura Vida, este hostel si ulterior am aflat ca administratorul locului este cel care a oferit cazare gratuita pentru protestatari in iarna 2017. Drept consetinta pentru asta a fost alungat din locatia din Vama Veche deoarece proprietarul terenului pe care se afla hostelul Pura Vida din Vama Veche este fost primar pesedist si a reziliat contractul pentru locatia din Vama Veche desi prin negociere in contract avea valabilitate inca cativa ani de acum incolo.

Lupta de clasa….

Nici Pura Vida nu mai poate trai fara Vama Veche si a adus Vama Veche in Bucuresti, sa ne mai treaca din dor in extrasezon.

Dar iata… Bucurestiul nu poate trai fara Vama Veche insa, iata, Vama Veche a ramas fara Pura Vida. Daca nu se schimba nimic pana la vara, daca nu apare vreo minune, nu vom mai vedea Pura Vida in Vama. Trist…

Faptul ca-i un loc cosmopolit aflam si din ilustrarea afisata pe pereti la etajul doi unde ni se sugereaza ca putem surmonta intreg globul pamantesc, doar daca dorim.

Ajungem pe acoperis. Chiar parca am fi in aer. Gardutul de protectie este doar un grilaj din bare relativ rare din fier prin care poti foarte usor vedea strada agitata de sub tine, la multi metri distanta. Iti da asa, un aer de suspans.

Barul este adapostit de o prelata, totul pare fragil si efemer, cumva ca si viata asta. Cei slabi de inima si cei ce au nevoie de siguranta (poate chiar securitate) probabil ca nu s-ar simti confortabil aici.

Cand vine seara, un stalp cu radiator efervescent in varf ne lumineaza expansiv.

Ni se ofera paturi, in caz ca avem nevoie pentru ca spre seara racoarea devine deranjanta.

Living la PURA VIDA…

---

VIZUALIZĂRI: 1144 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI