Fun all–the–way la Puzzle Rooms (Egypt)

TIPĂREȘTE

Încep mini-articolul prin mulțumiri adresate cititorilor mei care au făcut posibilă câștigarea mini-premiului AFA, ce a constat într-un voucher la Puzzle Rooms, premiu concretizat prin participarea echipei-șoc “Criminalii” la descoperirea misterului unei noi camere – Egyptul. Echipa, sau dream-team-ul AFA, este deja rodată în 2 camere (una la Puzzle Rooms – Camera 13 și una în Brașov la Escape Plan – The Prison) și este formată din userii @crima (:P); @elisav, @ariciu și cu permisiunea Dvs subsemnatul - @le_maitre.

Despre istoricul participărilor noastre la acest tip de escape game

Debutul absolut al echipei Criminalii s-a realizat acum vreo 2 luni, tot la Puzzle Rooms, unde recomandarea simpaticilor owneri a fost clară: prima dată trebuie să încercați Camera 13 deoarece sunteți începători. N-am apucat să vă povestesc experiența așa că spun acum trei vorbe. Intrați temători / neștiutori / habar n-am-iști în cameră... ne-am uitat unii la alții vreo 5 minute, unii cu mâinile-n sân iar alții (neavând sân) cu mâinile-n buzunare și ochii pe pereți. Fun-ul maxim a fost că lumina era cam chioară și după vreo 10 minute s-a trezit unul dintre noi să rotească butonul pentru a o ajusta corespunzător. Între timp am orbecăit ca liliecii...

Totuși, în cele din urmă, cu emoții și folosind indiciile ce pot fi solicitate am ieșit în... 57 minute! Vaaai... ce bucurie pe subsemnatul, autopropus în echipă ca ăla cu spirit extrem de competitiv și care nu concepe să nu iasă din cameră, ba vrea și un timp bun! Numai că... la ieșire, după felicitările de rigoare și oftaturile cum că “am reușit, finally”, m-au apucat spumele mai ceva ca un guler de bere Kamenitza într-o halbă de 500 ml: pe tabela din dreptul camerei erau înscrise câteva echipe care terminaseră misterul și ieșiseră din cameră în 35-40 de minute! Aoleo, OMFG, ce mă fac, dar ce io-s mai fraier??? Explicațiile calme ale lui Dan (owner-ul Puzzle Rooms) nu prea m-au liniștit: sunt echipe deja rodate în acest tip de joc, care erau la a-nu-știu-câta-cameră... Păi bine-bine... da’ io nu pot?

Ulterior, știind că avem drum prin Brașov, ne-am făcut o rezervare la Escape Plan – The Prison, acolo unde eram închiși într-o celulă legați cu cătușe unul de celălalt și trebuia să folosim toate indiciile posibile pentru a ieși din aceasta, iar mai apoi din închisoare în maxim 60 minute. Eeeehhh… deja aici era altă mâncărică de “fish” (ca să fiu elegant), trebuia să ne descurcăm, doar aveam oareșce experiență. Într-adevăr, ne-am mișcat mai bine, deja intuiam după ce ar trebui să ne uităm, numai că puzzle-ul / escape-ul a fost mai dificil în sine, fiind cotat ca “hard”. Totuși am reușit să ieșim cu... 9 secunde înainte de terminarea timpului regulamentar!

Piramida egipteană și misteru-i

Ajunși pe o ploaie primăvăratică la Puzzle Rooms, am fost întâmpinați de jovialul Dan care ne-a explicat pe scurt povestea misterului camerei Egypt. Celebrul explorator Jonathan Livingstone a dispărut în Marea Piramidă în timp ce făcea cercetări legate de o fabuloasă comoară. Ideea era ca noi, vajnici temerari și Indiane Joneși ai timpurilor moderne, să intrăm în „piramidă”, să descoperim ce s-a întâmplat cu faimosul Jonathan (una dintre cerințe) și să reușim în 60 de minute să ieșim din aceasta (cea mai importantă cerință). La îndemână aveam maxim trei indicii pe care ni le furnizau “gardienii” noștri dacă le solicitam.

Buuuun... frecându-mi mâinile a mister și ținând teoria chibritului companionilor (“bey, trebuie nu numai să ieșim daar trebuie să avem și-un timp bun”) am intrat primul în cameră și… restul e istorie :). Păi nu prea pot să vă dau indicii și info multe deoarece aș strica maxim plăcerea descoperirii acestora! Și atunci de ce-am mai scris mini-articolul? Păi ca să vă povestesc partea funny...

Pentru că la Camera 13 (vezi și impresii @arru) am ieșit val-vârtej uitând complet să descoperim criminalul bietei bătrâne (nu vă spui mai multe dar era una dintre cerințe), aici am repetat clar că trebuie să ne ocupăm și de cerința legată de misterul dispariției lui nea Livingstone, nu numai de ieșirea din Piramidă. Zis și făcut! Echipa ușor experimentată a trecut la: inventarierea obiectelor din încăpere (muuulteee!), la număratul cuferelor / cutiuțelor cu lacăt vizibile... aoleo, dar multe erau!

Acum câteva cuvinte despre cum se desfășoară lucrurile în echipa Criminalii: @crima ia la cercetat chestiile mai greucene și descoperă de multe ori rapid un indiciu, @elisav (soția-i vajnică) ia la puricat în amănunt chestiile mai mici să vadă de ce există – întorcându-le pe toate părțile, @ariciului i se dau “by default” chestiile gen Sudoku, calcule complexe matematice și alte lucruri care par imposibile, iar subsemnatul se ocupă de găsirea indiciilor generale, cercetatul obiectelor de 7 ori + deschiderea lacătelor (am degetele fine și jucăușe :P).

Funny facts: în maxim 1 minut de când intrasem ne trezim cu doamna @elisav că șterge praful de pe niște obiecte amplasate mult mai sus de ochii dânsei și na belea! Se trezește în mână cu o cheie care avea atârnat un bilețel "cheie de urgență"! (pesemne exista acolo în caz că vreunul dintre participanți avea vreo necesitate urgentă de a discuta ceva cu Buddha... La altă "necesitate" n-am reușit să ne gândim). "Biiineeee Vasiileeee, am rezolvat misteru'... strigară-n cor membrii team-ului. "Hai pune-o la loc că ne facem de basme", zise o voce mai serioasă.

Așadar, la un moment dat ne-am trezit cu 7 cutiuțe și 70 de indicii împrăștiate prin toată camera de ți-era cu leșin dacă vedeai ce haos produsesem. Aici mama lui Champollion ar fi tremurat de rușine că fiu-său a reușit “doar” descifrarea hieroglifelor. Și să vedeți fază tare cum se luau din nou la cercetat minuțios obiecte care fuseseră deja rezolvate dpdv puzzle, hârtiuțe cu indicii... totul aparent dezorganizat dar existând o ordine tacită și dinainte stabilită (nu pot dezvălui nici secretele organizării tehnice a echipei pentru că ulterior ar trebui să vă reduc la tăcere dragi lectori =))).

Unul dintre momentele care fac deliciul participanților la acest tip de joc este solicitarea unui indiciu care ulterior se descoperă c-ar fi fost la mintea unei galinacee. Ei bine, cu maximă rușine și kilograme întregi de cenușă aruncate-n cap, am pățit-o și eu de această dată. Uitându-mă la ceasul telefonic și constatând că nu stăm very well cu timpul alocat, am solicitat cel de-al doilea indiciu cu acordul coechipierilor. Duaaamnee! Și să te ții strașnic când descoperi că acela era chiar sub nasul elevat al autorului și al membrilor uimiți ai „Criminalii Team”. Trecând peste momentul jenant – la sfârșit Dan ne-a explicat extrem de amabil și surâzător că 97% dintre participanți nu-l găsesc deși este extrem de evident – am purces mai departe la rezolvarea ultimelor chestiuni care țineau de ieșitul-cât-mai-grabnic din Piramida cu pricina.

Știam dinainte, deoarece asta e procedura, faza cu seiful: acesta se blochează dacă se introduce codul eronat de 3 ori așa că iată-mă ajuns la seif. Repet, în gândirea-mi alambicată pe care n-o înțeleg nici eu de multe ori, scopul era să ies n...a mai repede din cameră și să mă reped la tabelă pentru a vedea cum stăm față de alți concurenți. Jesus Christ dar dus mai sunt sau “with the head”! Convins fiind că ultimul cod de patru cifre descoperit e corect am atacat la baionetă seiful și am introdus cifrele înfrigurat... boiiiing! Error! Prin vis auzii vocile celorlalți trei membri ai echipei: Băăăăiiiii! Mai e o cutie cu lacăt!!! Plus d-șoara care ne veghea care îmi spuse elegant prin stație că... mai aveam ceva de rezolvat. Trist, jenat, îngândurat și amărât m-am retras umil într-un colț, lăsându-l pe amicul @crima să introducă codul în seiful digital, după ce au reușit să deschidă și ultimul lacăt. Asta și pentru că mai aveam doar 2 încercări până la “reset” și nu prea-mi doream să contribui la pierderea timpului atât de prețios, eu – propovăduitorul ieșirii rapide!

Și extrem de calmul @crima reuși să deschidă seiful din prima, fără emoții, descoperind un mesaj atât de așteptat alături de o cheie: AȚI EVADAT! EXIT! Atât a lipsit: o mână tremurândă îi smulse cheia din față și cu disperarea Contelui de Monte Cristo posesorul acesteia se înfipse în ușă! Ați ghicit, probabil, cine era disperatul... În urmă se auziră, imediat, trei voci simultane:

- Stai, mă, unde naiba ieși? Nu am aflat încă ce naiba a pățit ăla!!!

- Dă-l dreaq! Oricum a murit până la urmă!! - veni sec răspunsul subsemnatului...

După hohotele ce-au urmat ne-am angrenat totuși întru descoperirea acestei cerințe. Eu de fapt știam ce se întâmplase pentru că pusesem la cap niște indicii dar, până să le explic și companionilor mei aceasta... zdrong-trosc se auzi o cheie în ușă. Domnișoara care ne veghease intră fin în cameră și ne întrebă suav:

“Ați găsit cheia, nu vreți totuși să ieșiți?!? ”

Și abia atunci începu paranghelia... sfârșitul fericit este cel care declanșează distracția propriu-zisă și eliberarea tuturor ideilor + râsetelor echipei temerare.

Timpul necesar evadării a fost: 42 de minute! Go Criminalii!

Concluzii binemeritate

Întotdeauna după evadare mai stai puțin începând să diseci firul în patru, amuzat de micile greșeli făcute sau lăudându-ți coechipierii pentru reușitele personale care au condus în mod fericit la succesul echipei. Bineînțeles că discuția este interactivă, cei de la Puzzle Room povestindu-ți și cum au reușit alte echipe sau ce mișcări au ales, o discuție foarte interesantă care adaugă un plus de experiență în acest domeniu inedit al evadării-mister.

De asemenea, ședința foto de final a fost extrem de funny, veți vedea câteva poze cu “maimuța” atașate la articol.

Comparativ cu “Camera 13” aceasta a fost mult mai grea dar și mai interactivă. Pot spune că mi-a plăcut maxim, distracția a fost garantată iar reușita evadării într-un timp foarte bun se datorează în special omogenității echipei dar și mini-experiențelor anterioare – extrem de folositoare.

De reținut un aspect: Egyptul poate fi jucat, cu rezervare prealabilă și de către copii (de la 8 ani în sus, alături de părinți), existând alt aranjament în aceeași cameră, pretabil micilor exploratori!

În concluzia-concluziei: o asemenea experiență în puținul timp liber pe care-l avem merită 100%, este antrenant și distractiv, un mic team-building, o relaxare după o săptămână de work-work-work pe care v-o recomand în stil maxi-călduros!

---

VIZUALIZĂRI: 2370 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI