Două dimineți 'de evadare' de la Escape Republik

TIPĂREȘTE

Din ciclul (semi-neturistic) ce mai facem în weekend, și pentru că oricum suntem de ceva vreme pasionați de room escape-uri (camere de evadare), nu se putea ca Ploieștiul nostru adoptiv să rămână neîncercat. Așa că, în ultimul weekend din noiembrie, echipa de criminali fiind completă, am fost să încercăm să evadăm din camerele celor de la Escape Republik.

Bine, nu aveam cine știe ce experiență de participare anterioară, prin Brașov ce mai fusesem, la Escape Plan și prin București la Puzzle Rooms, despre care domnul meu a relatat cu ceva amănunte prin primăvară. Oricum, în vară, ocupați fiind cu relocarea București – Ploiești, nu prea am avut timp de jucat pe la escape-uri, dar odată rutina instalată... parcă-parcă ni s-a făcut dor. În plus, fiind în breaslă, ne cam săturasem de conceput camere, voiam să ne mai și distrăm în unele făcute de alții.

Ocazia s-a ivit la sfârșit de noiembrie – început de decembrie, când reunită echipa de șoc pentru un weekend prelungit, am găsit de cuviință să ne reluăm vechea pasiune. “Unde mergem, mă? Avem vreun escape p-aici?? ”. Eheeeee, bineînțeles că avem. De prin vară Ploieștiul s-a cam aliniat marilor orașe și se bucură în prezent de câteva camere de evadare, unele bune rău de tot. Cel mai la-ndemână a fost Escape Republik care avea o cameră care băieților “le făcea cu ochiul” rău de tot: Legion. “Măăă, asta e cu hackeri, hi-tech, acolo mergem!!! ”. “Dar eu vreau la Zodiac că-i cu vrăjitoare... ”, am îndrăznit să deschid gura. “Lasă-ne cu vrăjitoarea ta!! Mergem la hacker întâi. Vrăjitoarea poa’ să mai aștepte! ”, au sărit amândoi băieții cu gura pe mine. Ce era să zic? M-am uitat la @elisav, am ridicat din umeri amândouă și i-am lăsat pe ei să-și facă “amocul” primii, urmând ca a doua zi să mergem “la vrăjitoare”.

LEGION – nimic nu e ce pare a fi

Fiecare cameră de escape are o poveste, fără poveste parcă nu își are sensul. Legion, prima cameră de la Escape Republik, are o temă pe care băieții o vor devora cu siguranță:

Gruparea de hackeri Anonymus a fost creată în 2003 și are ca scop lupta împotriva guvernelor corupte și demascarea ilegalităților sistemului defectuos.

Camera de joc este de fapt încăperea unde a lucrat unul din membrii grupării, un hacker care a fost arestat. Cei care intră în cameră sunt prieteni ai acestuia care încearcă să transmită omenirii mesajul pe care el nu a mai apucat să-l trimită.

Mai e nevoie să vă spun cum își frecau masculii echipei mâinile de nerăbdare? Ce-o fi fost în capul lor? La ora stabilită am fost acolo, adică mai exact, undeva pe strada Gheorghe Doja, destul de aproape de unde locuim noi (bine, în Ploiești cam totul e aproape:P).

După un instructaj de câteva minute (deh, cu noi a fost mai simplu, că știam despre ce e vorba într-un joc de genul acesta), Mircea, proprietarul, ne-a pus o prezentare a poveștii. Genial! A fost exact ce aveam nevoie pentru a intra în atmosferă.

Odată intrați în cameră zgomotul ușii care s-a închis în spatele nostru, ne-a spus clar că... începeam jocul. Aveam 60 de minute la dispoziție ca să transmitem mesajul și să găsim calea de ieșire din cameră. Mda... obișnuiți cu jocurile anterioare am presupus că trebuie să găsim o cheie. Țeapăăă! Noroc că ne-am uitat la ușă că altfel... căutam noi cheia mult și bine! :)) Încuietoarea era pe bază de cifru, așa că aveam de găsit un cod. Suuupeeer!!!

Nu o să intru în detalii legate de indiciile, jocul în sine sau surpriza oferită de cei care au gândit camera, nu am voie... :D Și în plus, care ar mai fi distracția? Ideea este să te descurci singur împreună cu echipa ta. Cert este că am avut aproape o oră de joc și joacă. Mini-echipele noastre din cadrul echipei mari au funcționat perfect și am reușit să ieșim în timp util din cameră, transmițând și mesajul.

Ce mi-a plăcut la nebunie a fost faptul că este o cameră “altfel”. Au avut dreptate băieții. Tehnologia și legăturile logice care duc la rezolvarea întregului puzzle sunt captivante. Am avut parte de de toate: obiecte care ne-au făcut să ne întrebăm “Asta ce naiba mai e???”, sau “Pfoai, nici în 1000 de ani nu m-aș fi gândit să caut acolo!!!”, sau “Mă, ești nebun? Cum naiba nu am văzut asta?!?!?”. Colegul @crima a avut ocazia să-și demonstreze aptitudinile de răbdare și finețe în mișcările degetelor: “Șoricelul, șoricelul, hai cu șoricelul mai repede!!” =)), colega @elisav și spiritul ei de observație ne-au scos în momente-cheie, iar domnul @le_maitre și-a demonstrat încă o dată abilitatea de a deschide cutii-puzzle aparent imposibile. Eu... n-am stat degeaba, vă jur, dar nu mai știu exact ce am făcut. Am făcut însă ceva pe-acolo... :))

Funcționând ca o echipă deja rodată, experiența și comunicarea și-au spus cuvântul și am reușit să ieșim din cameră, distrându-ne totodată pe cinste. “Putem intra și la Zodiac?”, a fost întrebarea în momentul în care ne-am strâns toți patru în recepție... “Nu, azi nu, avem ocupat. Dar mâine dimineață, cu cea mai mare plăcere.”, a venit răspunsul pe loc.

Pentru cei care vor intra în această cameră, am să le spun un singur lucru: Uitați-vă bine de tot în jur! La Legion nimic nu este ceea ce pare a fi! Succes!!! :P

ZODIAC – sumbru, tenebros daaar... mega-distractiv

A doua zi, conform rezervării, ne-am înființat din nou la Escape Republik, de data asta pentru Zodiac. Era rândul nostru, al fetelor, să ne frecăm mâinile de nerăbdare.

Povestea spune că o vrăjitoare rea a făcut în acea cameră o altă dimensiune. Cei care participă la joc sunt închiși în această dimensiune odată cu cheia și au la dispoziție 60 de minute ca să evadeze, altfel vor rămâne captivi acolo pentru totdeauna.

După filmulețul de prezentare noi ne-am grăbit spre cameră. “Stop! Stop! Aici intrați cu ochii închiși, iar eu vă voi așeza. ”, ne-a spus Mircea. Hmmmm. Deja treaba începea să difere. Știam de la bun început că aveam de găsit o cheie și... atât. Rând pe rând ne-a dus în cameră, ne-a poziționat și când ușa s-a închis am deschis ochii. Hmmmm... cutii, lăzi, păianjeni, lumânări, semnele zodiacului.

Eu eram cu @elisav față în față, iar băieții erau așezați pe “pozițiile de start” (nu, nu dau mai multe detalii:P). Și a început jocul.

Pfffff... nașpa e să nu poți spune nimic!!! Cert e că din nou am funcționat aproape perfect și am reușit să evadăm înainte ca vrăjitoarea să ne închidă pe veci în acea lume sumbră.

Ce pot să vă spun despre cameră este că e cu totul diferită față de Legion. Aici găsim lumânări, vrăji, anagrame, cărți mistice. Tot aici am avut un criptex ca cel din Codul lui da Vinci. Cu criptexul a fost cel mai distractiv. Știam ce trebuie să facem pentru a-l deschide, daaar... din Codul lui da Vinci știam că e posibil să fie înăuntru ceva care să distrugă codul dacă băgam parola greșită. Mi-a trebuit ceva timp să realizez că acest criptex nu era așa. Nu exista nicio substanță înăuntru care să distrugă codul, așa că puteam introduce fără grijă parola greșit, tot ce se întâmpla era să nu se deschidă. Dar ne-a dat ceva de furcă... :P

Tot ca picanterie vă pot dezvălui că am râs minute bune atunci când @le_maitre (grăbit ca întotdeauna), voia să ceară un indiciu care... era exact în fața lui :D. Și de data aceasta @elisav a fost pe fază și i-a fluturat mândră ceea ce el căuta cu ardoare, indiciu pe care grăbitul maestru se pregătea să-l ceară. Pe scurt: voie bună cât cuprinde, rotițe învârtite cât cuprinde, râsete la greu... cam asta e și rețeta pentru un escape perfect!!

Ieșiți la timp din cameră, veseli nevoie mare și dornici de comentarii pe marginea experienței, am și uitat să facem poze “la vrăjitoare”, așa că am rămas doar cu cele de “la legion”.

Weekendul acela ne-a redeschis apetitul de joacă. Știu că mai sunt câteva camere în Ploiești, așteptăm următoarele vizite ale celeilate jumătăți a echipei pentru a le termina sau, de ce nu, pentru a combina muntele cu escape-ul și a da iar o tură prin Brașov.

Oricum, dacă ajungeți prin Ploiești, unde vă puteți opri și în drum spre munte, nu ratați Legion și Zodiac. Vă vor relaxa și amuza pentru o săptămână întreagă! Garantat!!! :)

---

VIZUALIZĂRI: 1938 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI