Vacanță în Tenerife, paradisul iubitorilor de primăvară eternă. Chestiuni practice și organizatorice

TIPĂREȘTE

Am rămas în urmă cu scrisul, știu, și cum nu prea întrezăresc șansa de a veni la zi cu povestirile în viitorul apropiat, mă gândesc să aștern pe hârtie câteva idei cu privire la cea mai recentă vacanță, aceea în insula Tenerife, că altfel i-ar veni rândul peste câteva luni bune. Poate voi fi utilă celor care și-au propus să ajungă acolo, eu fiind de părere că și dacă un singur cititor ar extrage ceva folositor din vreun articol scris de mine, mă declar mulțumită.

Voi întrerupe/amâna, așadar, miniseria Lisabona 2021, pentru a descrie și a aduce ceva recomandări celor dornici de o vacanță canareză în Tenerife.

Tenerife ne făcea cu ochiul de câţiva ani ca destinaţie spre care să ne îndreptăm atunci când la noi domneşte frigul, dar nu fusese să fie, abia acum îi venise rândul.

Fie cu zbor direct, fie din bucăţi, cu escală la Madrid sau alt oraş mare. Tenerife se află la circa 4.000 km de România, ba chiar şi de vreo 1.000 de km de Spania, ţara de care aparţine Arhipelagul Canarelor, cel din care face parte, undeva în dreptul sudului Marocului, la graniţa cu Sahara Occidentală, la aproximativ 300 km de ţărmul african. Foarte departe, la şase ore de zbor direct!

Din România, încă din 2016, exista cursă directă operată de Wizzair cu două zboruri săptămânale, însă de la finele lunii martie a apărut şi Blueair în peisaj, la fel cu două zboruri pe săptămână: joia şi duminica, lucru făcut cunoscut din noiembrie anul trecut.

Având deja la Blueair în buzunarul meu electronic un voucher de 370 lei, rezultat dintr-un zbor nerealizat, plus încă vreo 19€ din dovada vaccinării cu schemă completă, ataşată în cont, am prins ocazia primei campanii 1+1 gratis şi iată că pe website îmi apărea că ar trebui să mai achit doar 301 lei pentru a fi fericita posesoare a două bilete dus-întors, doar cu bagaj de mână. În total, au costat 772 lei, din care am plătit 677 lei, o nimica toată aş zice. Am mai cumpărat, cu aproape trei săptămâni înainte de plecare, serviciul priority care mai venea la pachet cu un troller mic de cabină, pe lângă întâietate la îmbarcare, la 480 lei pentru amândoi pe ambele sensuri.

Ambele companii aeriene operează cursa pe aeroportul Tenerife Sur sau „Reina Sofia” , cel din sudul insulei, aşa cum sugerează numele său. De fapt, acesta este aeroportul internaţional, iar cel din nord, Tenerife Norte sau „Los Rodeos” , fiind aeroport naţional cu multe conexiuni din Spania continentală. Durata zborului este cam descurajantă, după cum am zis deja: şase ore la dus, cinci ore şi jumătate la întors, însă efortul merită cu vârf şi îndesat!

Evident, dacă vă achiziționați un pachet turistic de la agenție, nu pe cont propriu așa cum am procedat eu, transportul aeriean va fi asigurat de chartere care pot fi operate de compania aerieană cu care agenția respectivă găsește potrivit să încheie contract, deci e posibil să zburați chiar cu altă companie fațe de cele menționate de mine.

Vă mai spun că, deşi cumpăraserăm bilete pentru primul zbor, cel din 27 martie, cu întoarcere în 03 aprilie, până la urmă am călătorit în intervalul 10 aprilie-17 aprilie modificând gratuit data, cel din 27 martie fiind anulat din motive operaţionale, aşa cum îi stă în obicei Blueair-ului să motiveze, după cum se ştie. Dar, acest ghinion a venit la pachet cu norocul unei săptămâni cu vreme mult mai bună în care ne-a ieşit tot ce ne propuseserăm, pe când săptămâna iniţial aleasă s-a dovedit una cu vreme mai rece, instabilă.

Nu voi face referiri detaliate despre istoria și geografia insulei, pe care le găsiți aici https://ro. wikipedia.org/wiki/Tenerife, voi spune doar că este cea mai mare insulă din Arhipelagul Canarelor, format din șapte insule, iar împreună cu celelalte surori ale sale reprezintă, încă din 1982, o regiune autonomă a Spaniei (comunidad autónoma) cu propriul guvern și parlament. Chiar după 1986, anul intrării Spaniei în UE, va fi fost negociat un statut special, cu păstrarea unor importante privilegii pentru Canare în privința taxelor, din care motiv prețurile alcoolului și țigărilor fiind mai mic decât pe continent.

Civilizația spaniolă a pătruns în Tenerife acum mai bine de jumătate de mileniu, insula fiind cucerită de aceștia în 1494, când s-au așezat cu preponderență în jumătatea nordică punând bazele orașelor coloniale, europenizate, sudul rămânând ceva mai în spate ca dezvoltare. Abia în a doua parte a secolului trecut, stațiunile din sud, foste sate de pescari, au evoluat și au luat aspectul strălucitor, cunoscut astăzi. Însă, diferențele culturale dintre nordul și sudul insulei sunt semnificative, se observă repede și fără efort, aproape că ai impresia că ai fost în două locuri complet diferite și nu în cadrul aceleiași bucăți de pământ.

Fusul orar din Tenerife ne-a cam dat bătăi de cap, în sensul că, deși știam că diferența față de noi este de două ore (în urmă), telefoanele ne înșelau de multe ori, fiind și ele „dezorientate” afișând ora Spaniei continentale, în minus cu doar o oră faţă de noi, băgându-ne în ceață. Noroc cu ceasurile mecanice, pe care odată ce le fixaserăm, au fost reperul cel mai bun, dar și cu programele locale de tv de unde aflam ușor ora corectă.

Tot timpul anului, Tenerife fiind supranumită Insula Primăverii Eterne. Probabil aţi mai auzit că Arhipelagul Canarelor se bucură de o climă blândă, temperatura aerului fiind de 20-22 în lunile considerate mai răcoroase (ianuarie-martie), nedepăşind 30 grade în lunile calde, de unde se înţelege că poate fi destinaţia favorită a multor doritori de temperaturi prietenoase când la noi frigul este stăpân pe situaţie. Dacă la plajă se poate sta practic tot timpul, apa oceanului „strânge” un pic în lunile mai răcoroase, dar se găsesc curajoşi care nu se dau înapoi de la bălăceală.

Este bine de amintit că, deşi insula nu este exagerat de mare (2.034 kmp), desfăşurându-se de la nord la sud pe circa 80 km, există diferenţe notabile, de două-trei grade, în termometre sau chiar mai mult, în nord fiind ceva mai răcoare, mai noros şi mai umed, în acelaşi timp în sud fiind mai însorit şi mai uscat, vântul jucând rolul unei constante prezentă în ambele părţi. Există și un fenomen bizar, pe nume „calima” , care seamănă cu un fel de ceață, dar este de fapt formată din particule de praf și nisip fin ridicate în aer de vântul estic din Sahara, puternic, uscat și fierbinte. Am făcut cunoștință cu calima în ultimele două zile ale vacanței.

Am prins temperaturi bune ale aerului, atât în nord (22-24°C), cât şi în sud (24-28°C), mult soare în sud, o idee mai înnorat în nord şi vest, am făcut baie în ocean şi în nord (≈20°C apa), dar mai abitir în sud (≈22°C apa).

Desigur, vremea este influenţată în bună parte şi de relieful divers al insulei, însă predominant înalt. Întreg arhipelagul canarez este de origine vulcanică, vulcanii fiind activi, dar în stare latentă, mai puţin cel din insula vecină, La Palma, a cărui erupţie din toamna anului trecut, vă amintiţi, a provocat distrugeri considerabile.

Dacă în zona de ţărm este soare, cald şi bine, în mijlocul insulei, acolo unde tronează vulcanul Teide ce culminează în vârful Pico del Teide, la 3718 m altitudine, vremea poate fi cu totul diferită, se pot zări petice de zăpadă, obligatoriu gradele din aer sunt mai puţine, pot apărea ceaţa, umezeala, ploaia, iar vântul suflă cu putere. Apropos, Teide este nu numai cel mai înalt munte din Canare, ci şi din Spania, iar vulcanul se mândreşte şi cu poziţia de al treilea cel mai înalt vulcan din lume, după Mauna Loa şi Mauna Kea din Hawaii.

Vegetaţia, bineînţeles, este şi ea funcţie de climă, de la una luxuriantă în nord, la una săracă în sud, specific montană cu răşinoase locale în zona mediană şi apoi lipsă cu cât ne apropiem de cea mai înaltă parte.

Concluzie punctuală: mergeţi când consideraţi că vă poate avantaja vremea, însă lunile de toamna până vara, mă gândesc că sunt ideale atât pentru plimbări, cât şi pentru şedinţe de plajă şi baie. Şi nu uitaţi de crema de protecţie solară, lipsa folosirii acesteia poate crea neplăceri mari.

E mare păcat să mergi în Tenerife doar pentru plajă şi bălăceală existând numeroase alte locuri situate mult mai apropiate unde se pot face cu succes băi de soare, când insula oferă o multitudine de atracții și obiective, ea însăşi fiind pentru noi o oază de inedit, cu o notă aparte de aer exotic. De aceea, recomand un mix de activităţi: vizite în oraşe şi localităţi pentru a descoperi latura culturală, drumeţii în parcurile naturale, ascensiuni pe Teide, două dintre parcurile mari de distracţie: unul zoo (Loro Parque), altul acvatic (Siam Park), aventură în rezervațiile naturale, shopping, Tenerife fiind alături de celelalte Canare o zonă recunoscută cu regim fiscal fără taxe vamale și TVA redus la cosmetice și parfumuri, dar și cu prețuri bune la multe alte produse, inclusiv haine.

Deși am văzut că în Tenerife operează o firmă serioasă de transport în comun, TITSA, cu o reţea care acoperă foarte bine toată insula, cu autobuze moderne și orar convenabil de parcurs, totuși cu mașină închiriată este cea mai bună variantă. În această privinţă, am citit înainte de a pleca destul de mult din numeroase surse de informații, inclusiv de aici, de pe AFA creându-se la un moment dat și un CMR pe această temă.

Am mers pe mâna colegei @crismis și am închiriat online de la firma CICAR pe care a lăudat-o toată lumea, cu două luni înainte, un autoturism Volkswagen Polo pentru șapte zile cu 187 € și bine am făcut fiindcă atunci când am mutat datele sejurului nu am știut că spaniolii vor fi în vacanța de Semana Santa (Săptămâna Mare) și că va fi foarte aglomerat peste tot, mulți continentali preferând să vină în insule. În locul mașinii solicitate am primit un Opel Corsa model Sport, în două uși, foarte fâșneț, nu prea obosit, foarte ok, cu care ne-am împrietenit imediat.

Partea cea mai frumoasă a fost că închirierea în sine s-a dovedit cea mai ușoară, cea mai plăcută și cea mai civilizată experiență a închirierii de mașină de până acum. Fără card, fără avans, fără garanții suplimentare. De cum am ajuns la biroul firmei CICAR din aeroport, cozile de la ghișeele tuturor firmelor de rent-á-car ne-au luat de cap. Dar, după vreo juma’ de oră de stat la coadă, procedura în sine, după ce am arătat rezervarea, a durat cinci minute: explicațiile de unde ridicăm mașina, verificat permisul de conducere, semnat contractul, ridicat cheile, achitat cu cardul 187 €+48 € contravaloarea plinului de benzină cu care am primit mașina și precizarea că dacă o înapoiem tot cu plinul făcut, primim înapoi pe card cei 48 €. Exact așa s-a întâmplat, fără nicio altă chestie.

Ideea era că alți români din același avion nu au avut noroc să mai găsească mașini la CICAR la fața locului, nici online nu mai fusese disponibil nimic dinainte cu vreo două săptămâni. Deci, rezervarea online făcută din timp este sfântă, recomand cu mâna pe inimă CICAR.

Pe de altă parte, Tenerife dispune de o infrastructură rutieră excelentă: există două autostrăzi, iar șoselele care străbat insula sunt impecabile, chiar și acelea din munți. Nu se plătesc taxe de autostradă, iar parcările sunt gratuite în cea mai mare parte. Doar că atunci când este aglomerat, e greu de găsit un loc de parcare, iar atunci când se parchează în locuri nepermise, amenzile se dau fără zgârcenie, în unele cazuri am văzut că se ridică mașina.

Până în recentele scumpiri ale combustibilului de peste tot, benzina în Tenerife era chiar mai ieftină ca la noi. Acum se apropia ca nivel de cea din România, fiind undeva în jur de 1,4-1,5 €/litru. În total, am parcurs vreo 600 kilometri și cu totul, inclusiv pentru a preda mașina cu plinul făcut, am alimentat de vreo 66 €, cash. Dar, în Semana Santa au fost ceva reduceri pe la benzinării, așa încât am achitat în fapt vreo 60 €, reducerea operându-se efectiv la casă.

Din categoria mijloacelor de transport în comun, am experimentat călătoria cu tramvaiul efectuată între capitala actuală, Santa Cruz de Tenerife și fosta capitală, orașul universitar, bijuteria UNESCO, San Cristóbal de la Laguna, pe o distanță de opt kilometri, practic fiind un oraș de colo până colo, nedându-ți seama când ai ieșit dintr-unul sau ai intrat în altul. Biletele se cumpără cu cardul bancar sau cu cash de la automatele din stații, iar experiența este de-a dreptul interesantă.

Am împărțit vacanța în două: trei zile în nord, patru în sud, lucru gândit încă de acasă, pentru a ne face o părere de ansamblu aspura insulei, conștienți fiind că nu vom putea acoperi prea mult din noianul de atracții și obiective, practic aveam doar să ne facem o idee generală, aprofundând și cu altă ocazie, dacă dă bunul D-zeu.

Am luat o cazare în capitala Santa Cruz de Tenerife, de care efectiv ne-am îndrăgostit, am vizitat orașul cu sârguință din ziua în care am sosit, însă nu îndeajuns în opinia mea, dar am explorat, folosindu-ne de mașinuță, în mare măsură nordul și vestul insulei, începând cu plaja Las Teresitas, considerată cea mai frumoasă din Tenerife, satul Igueste aflat în capătul nordic-estic al insulei, acolo unde se termină și șoseaua. San Cristóbal de la Laguna a fost un must see și îl recomand tuturor celor ce ajung în partea aceasta a insulei, este un oraș minunat cu străzi pietonale care merită să fie luate la rând la colindat.

O zi întreagă am dedicat-o orășelelor din vest: Garachico, Icod de los Vinos, apoi ne-am îndepărtat un pic de țărm urcând în alt oraș superb: La Orotava, în care nu știi unde să mergi mai întâi, ce să vizitezi mai repede, atât este de bogat în monumente. Deși, avuseserăm pe listă Puerto de la Cruz, timpul și oboseala nu ne-au mai perims să-l vedem, așa încât acesta a rămas una dintre marile neîmpliniri ale acestei vacanțe. Pe voi, însă vă sfătuiesc să nu vă scape.

Venise vremea, în cea de-a patra zi, să ne desprindem din nord și să luăm drumul sudului pe autostrada TF-1, nu înainte de a mai da o tură per pedes prin Santa Cruz, și să facem o haltă la Candelaria, orășelul unde se află cel mai grandios lăcaș de cult din insulă. După-amiază ne-am instalat în Los Cristianos, gazda noastră pentru cea de-a doua parte a vacanței și am făcut cunoștință cu oceanul la plaja Las Vistas.

Cea de-a cincea zi a vacanței ne-a adus cea mai tare experiență canareză și una de top zece din viața noastră turistică: ascensiunea pe Teide, într-o trăire completă, până în vârf. Să privești lumea de sus, la propriu, de la altitudinea de 3.718 m îți dă un sentiment din acela că-ți vine să strigi cât te țin puterile: „Sunt stăpânul lumii!” , așa cum numai în filmul Titanic am mai văzut!

De fapt, „planetele s-au aliniat” și am avut noroc de o zi superbă cu vreme așijderea, așa încât telecabina, pentru care făcusem rezervare online cu tot cu plata aferentă (74 €/amândoi urcat+coborât) anterior cu vreo trei săptămâni, a funcționat fără probleme transportându-ne de la 2350 m (până acolo mașina este necesară), la 3555 m în mai puțin de zece minute. De acolo, tot de acasă dar cu vreo trei luni înainte, am făcut rezervare pentru a obține permisul gratuit pentru a urca în vârf, pe Pico del Teide, pe traseul nr. 10, Telesforo Bravo, cu grad de dificultate ridicată. Acesta constă în urcușul pieptiș a 178 m pe o distanță de 614 m în condiții neprietenoase: potecă abruptă, accidentată și vânt de te spulberă, așa încât m-am deplasat în patru labe de mai multe ori. Nu mai spun că aerul este rarefiat și predomină gazele de sulf, a respira devenind problematic. Dar, adrenalina este la cote maxime!

Dacă vă ispitește o astfel de experiență, vă recomand să vă faceți obligatoriu rezervare din timp aici https://www.reservasparquesnacionales. es, zilnic doar un număr limitat de persoane putând obține permisul pe ore, pentru a nu se crea niciun fel de aglomerație pe traseu. În plus, încălțăminte și îmbrăcăminte adecvate, neapărat cremă de protecție solară.

Pentru ziua a șasea, tot cu rezervare şi achitare prealabilă, online, pregătisem o drumeţie într-o ravenă renumiă: Barranco del Infierno pe un traseu de o frumuseţe rară, pe o distanţă de 6,4 km. După-amiaza ne-a prins pe plajă, unde ne-am premiat cu vreo două ore de trândăveală alternată cu bălăceli. Recomand acest traseu, nu este prea dificil, iar peisajele sunt de vis. Preţul a fost de 9 €/pers, înscrierea online facilă, organizatorii foarte serioşi şi corecţi.

Următoarea zi a vacanţei am dedicat-o satului Masca, stâncilor uriaşe Los Gigantes şi orăşelului Puerto Santiago. Pe urmă, similar zilei precedente, ne-am acordat două ore de plajă într-un cadru perfect. Satul Masca nu trebuie să lipsească de pe agenda niciunui vizitator de Tenerife, este un loc absolut minunat, uluitor de frumos.

Ultima zi, cea cu zborul de plecare, care a fost după orele de 12,00, ne-am decazat, am mers la aeroport, am predat maşinuţa cea vitează şi am intrat în incinta aeroportului trişti că vacanţa canareză se terminase mult prea repede, de parcă mai ieri începuse.

La capitolul de recomandat, aş mai adăuga şi sfatul de a mânca din preparatele specifice insulei în detrimentul celor clasice. Vă jur că bucătăria canareză mi-a plăcut foarte mult, tot ce am încercat noi: fructe de mare şi peşte, nelipsiţii cartofi zbârciţi (papas arrugadas), un deliciu atât de simplu, carne de capră, pui, toate au fost gătite excelent, iar o masă nu ne-a dus niciodată mai mult de 30-35 €. Vinurile locale sunt de poveste, însă din păcate le-am încercat prea puţin.

Nu cred că mai este nevoie să spun că ne-a plăcut extrem de mult în Tenerife unde am plecat documentați, cu programul creionat în mare parte, cu obiective clare, pentru care am plătit online, deci cu rezervare prealabilă, fiindcă în anumite cazuri numai așa se proceda (telecabină Teide, ravenă Barranco del Infierno). Dacă vremea găsită la fața locului ar fi fost nepotrivită și nu s-ar fi realizat vizitele, aveam posibilitatea fie să reprogramăm, fie să ne fie returnați banii în cont. Din fericire, n-a fost cazul, zeița Fortuna ne-a însoțit și ne-a ieșit tot ce am avut antamat dinainte. Doar aglomerația din Semana Santa nu am anticipat-o, fiind nevoiți s-o acceptăm și să-i facem față.

Am avut pe listă și locuri/obiective în/la care nu am ajuns, se pare că nu am corelat suficient de bine capacitatea noastră de efort cu amploarea acestora, dar dacă n-or intra zilele în sac, vom reveni.

Vă sfătuiesc încă o dată, dacă mergeți în Tenerife, studiați bine ce vreți să vizitați și acolo unde este necesar, faceți-vă rezervările de acasă pentru a vă securiza vizitele, la fața locului s-ar putea să nu se mai poată.

Așteptările cu care am plecat ne-au fost depășite din toate punctele de vedere, așa încât am venit acasă absolut încântați, fără nicio umbră de nemulțumire. Cât despre localnici, am doar cuvinte de laudă, oamenii sunt nespus de ospitalieri, amabili, zâmbitori, dornici să ajute, corecți, serioși.

Dacă vi se ivește posibilitatea, vă îndemn cu încredere să mergeți în Tenerife, este o insulă cu de toate pentru toți, ca să mă exprim plastic în câteva cuvinte, prețurile nu vă vor da pe spate, dimpotrivă, doar că va trebui să învingeți inconvenientul de a zbura mai multe ore. Și ca să mă joc un pic cu vorbele, bucurați-vă de Paradisul Soarelui aflat într-o Eternă Primăvară!

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=efWU6NXyU7U

---

VIZUALIZĂRI: 10923 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI