Mic ghid pentru vizitarea Bangkok-ului

TIPĂREȘTE

Nu știu pe unde umbla băiatul ăsta, Murray Head, prin anii 80 când era la modă melodia asta. Poate prin Soi Cowboy (un fel de Red Light District), trăgând shot-uri de tequilla pe post de apă minerală, habar n-am. Sau poate așa era pe-atunci. Mie nu mi s-a părut deloc așa. Bine... eu nici nu-s nici cine știe ce dur, iar compania, plutonul, regimentul și divizia mea este aceeași de vreo... mulți ani (mi-aduc aminte că Matusalem a fugit de la nunta mea fără să lase darul) și n-am niciun motiv să-mi fac griji. Din contră, chiar îmi face plăcere.

Prezentul articol s-ar vrea un mic ghid, fără” floricele” cu ceva informații și sfaturi care cred eu c-ar putea fi utile pentru cei ce vor dori să viziteze în viitorul apropiat frumoasa capitală a Thailandei. Vor fi câteva informații după care eu am” săpat” adânc pe net până le-am găsit, însă majoritatea se pot găsi ușor și tot ce-am făcut eu a fost să le-adun pe toate la un loc.

Cum ajungi acolo?

Probabil ca 99,99 % dintre românii care merg la Bangkok ajung cu avionul. Există însă și posibilitatea, pentru cei care vizitează întâi Cambodgia să meargă la Bangkok din Siem Reap cu autobuzele de noapte. La un moment dat am studiat acest aspect pentru ca eu așa am avut programul și m-am convins rapid că trebie să mă las păgubaș. Chiar dacă ai costuri semnificativ mai mici, există șansa să ai prea multe surprize neplăcute. Începând cu cotrobăitul prin bagajele din” burta” autobuzului și terminând cu șpăgi date aiurea prin graniță pentru motive mai mult sau mai puțin reale. Plus timpul de deplasare care e de aproximativ 8 ore.

Așa că rămâne avionul. În cazul unui zbor din Romania, cu escală pe unde o fi să fie, companiile mari (Turkish, Qatar, Air France, KLM) aterizează pe aeroportul mare, Suvarnabhumi. În cazul sosirii din țări limitrofe, Malaezia, Cambodgia, Vietnam, Singapore, de obicei zborurile cele mai convenabile se găsesc la Air Asia, zboruri care aterizează pe Don Mueang, aeroportul mai mic, hub pentru companiile low cost.

Viza

Se poate aplica pentru e-visa, caz în care se obține o preaprobare, iar la intrarea în Thailanda se va aplica direct viza în pașaport, fără a mai fi solicitate alte documente. Doar contravaloarea vizei. Restul documentelor se încarcă în aplicație, în avans.

Sau... cetățenii romăni pot obține Visa On Arrival (VOA) pe mai multe aeroporturi printre care și cele două din Bangkok.

În ambele cazuri trebuie, pe lângă pașaport valabil încă șase luni de la intrarea în Thailanda, poză tip pașaport, bilet de avion care să dovedească ieșirea din Thailanda, dovada rezervării cazării pe toată perioada șederii. În plus se mai completează două formulare care pot fi găsite în aeroport în mai multe limbi, evident că în româna nu este. Contravaloarea vizei este de 2,200 THB (cam 67 EUR la cursul din februarie 2023) și este valabilă 15 zile. Anul acesta, pentru stimularea turismului dupa COVID, guvernul thailandez a aprobat VOA pentru 30 de zile pe o perioadă limitată, chestie de care eu am profitat din plin. Dacă cineva dorește o ședere mai lunga de 15 zile, merge frumos la ambasadă la București și ia viză pe 30 de zile.

Viza poate fi plătită doar în moneda locală, iar bahți thailandezi nu prea găsești să cumperi prin România. Bancomatele se găsesc numai după trecerea frontierei, așa că singura soluție este schimbarea a 200 de euro sau dolari (preferabil ar fi însă dolarii) la o casă de schimb aflată înainte de punctul de frontieră. Evident că acolo cursul de schimb este cel mai prost posibil, însă nu e chiar de speriat. La 200 de dolari se pierd 5-6 dolari față de un schimb în oraș. Ce ramâne după achitarea vizei vă trebuie pentru transferul către hotel, în jurul căruia este imposibi să nu existe un bancomat pe o rază de 2-300 de metri.

În aeroport există direcții diferite de urmat pentru cei care au optat pentru e-visa față de cei care vor VOA, însă semnalizarea este foarte bună, așa că nu-s probleme. Eu am optat pentru VOA atât din comoditate cât și pentru faptul că este mai ieftin, în sensul că nu se platește comisionul firmei care se ocupă de obținerea vizei prin sistemul e-visa. Dezavantajul la VOA este că stai poate 10-20 de minute în plus din motive de aglomerație mai mare.

Bani

Pentru că tot vorbeam mai sus de bahți thailandezi, aceasta este moneda lor și nu știu dacă din motive de patriotism local sau din motive de lege, cam toate plățile trebuie făcute în această monedă. In februarie 2023 cursul oficial era de 37.3 THB pentru 1 EUR și 36 THB pentru 1 USD. Până să plec am studiat puțin problema cu bancomatele. Nici vorbă de cartel, e doar o simplă coincidență faptul că majoritatea băncilor de-acolo au comision la retragere de 220 THB, indiferent de suma retrasă :). Așa că trebuie gândită puțin problema. Eu unul mi-am făcut un VISA GOLD în EUR, special pentru vacanțe și am profitat de faptul că pot retrage oriunde în lumea asta de două ori pe an de la bancomat, fără comision. O să-mi spuneți că se compensează cu comisionul lunar/anual pentru card, dar există și situații în care cei care aplică pentru acest card au comisioane de administrare zero. M-am regăsit într-na dintre aceste situații, așa că... am profitat de opțiunea de mai sus și am retras de două ori câte 20,000 de bahți. Singura bancă care mi-a permis suma asta la o singură retragere a fost HSBC. Băncile locale permit 10-12,000 de bahți la o retragere. Au bancnote de 1,000 așa că nu e mare problemă cu volumul banilor și în plus, la cele două cazări am avut seif. Am făcut și plăți cu cardul și m-am încadrat, ba chiar la plecare a trebuit să spargem câteva sute de bahți pe toate prostiile prin aeroportul din Phuket.

Transfer aeroport – oraș

Ca peste tot în lume transferul cu taxi este cel mai comod, dar și cel mai scump. De obicei aleg hotelurile în apropiere de stații de metrou, sau în lipsa metroului aproape de stații de orice mijloc de transport în comun care sa-mi permită explorarea cât mai ușoară a orașului. Din Suvarnabhumi există linie BTS (Bangkok Train System), sau Sky-train, așa cum este cunoscut. Este cel mai comod, ieftin și rapid mijloc de transport către oraș. Este linia roșie pe harta metroului din Bangkok. Prețul călătoriei este în funcție de cât mergi cu el. Majoritatea turiștilor coboară la Makkasan, adică a cincea stație, ori pentru că au hotelul în zonă, ori pentru că de-acolo pot schimba pe linia albastră pe o pasarelă care-i conduce la stația MRT Phetchaburi. Prețul călătoriei era în februarie de 35 THB/persoană. Cine te duce oare de la Otopeni până la, hai să zicem Arcul de Triumf cu un euro?

Eh, eu am ajuns pe Don Mueang și citeam și citeam și nu găseam altă variantă decât taxi. Nu prea-mi place cu taxiul și nu neapărat din motive de preț ci pentru că mi s-a întâmplat de câteva ori să mi se spună că am prea multe bagaje și că n-are loc in portbagaj, iar pe bancheta din spate nu vrea să le pună pentru că se murdărește. Și-am zis asta este, mergem cu taxiul. Vedem cum facem, plătim mai mult dacă-ncepe placa cu bagajul, ne descurcăm. Nu știu cum am dat de un blog de călătorii și-am aflat că în 2022 s-a dat în funcțiune o linie de tren care leagă Don Mueang de oraș, trenul mergând pâna la stația Bang Sue care este nod între linia grena de tren (SRT) și linia albastră, linia principală de metrou din Bangkok. Din terminal se ajunge foarte ușor la tren. Este foarte bine semnalizat, se urmează indicatorul SRT pe fond grena. Sunt cam 10 minute de mers, se trece peste autostradă pe o pasarelă, apoi se urcă la al treilea nivel al structurii de beton și se cumpără biletul care costă 33 THB/persoană. Și nu, n-am greșit, infrastructura feroviară este pe trei nivele supraterane. Transferul la Bang Sue este deasemenea foarte bine semnalizat, astfel că transferul la metrou este facil. La metrou trebuie însă cumpărat alt bilet.

Transport prin Bangkok

Cel mai comod, ieftin și rapid este MRT (Mass Rapid Transit), mai pe scurt metroul subteran așa cum îl cunoaștem cu toții. Mai ieftin decât metroul poți călători cu ferry pe râul Chao Praya, însă doar dacă ai vizite prin zonă sau dacă vrei o simplă plimbare de agrement. La MRT singura problemă este că trebuie să știi la ce stație vrei să cobori. Pentru că în funcție de asta selectezi biletul la automatele din stații, iar prețul este afișat abia după selectarea traseului. Automatele primesc atât bancnote cât și monede, au meniu în engleză, deci n-ar fi o problemă de utilizat. Și la o adică, există tot timpul cineva să te ajute, important e să știi până unde vrei să mergi. După efectuarea plății se primește un jeton care se” scanează” la intrare, apoi trebuie păstrat bine pentru că la ieșire se introduce la turnichet.

Noi am avut cazarea lângă stația Sukhumvit, nod între linia MRT albastră și linia BTS verde (stația BTS se numește Asok, dar este practic în același loc cu Sukhumvit). Câteva prețuri pe linia MRT albastră... până la Sanam Chai, stație pentru principalele obiective ale Bangkokului (Wat Pho, Marele Palat, Wat Arun) 35 THB/persoană. Tot pe linia albastră până la Kamphaeng Phet (pentru a vedea Chatuchak Weekend Market) 38 THB/persoană. Pe aceeași linie, pâna la Hua Lamphong (China Town) 28 THB/persoană. Mie mi s-au părut prețuri de bun simț pentru condițiile de călătorie oferite.

Am folosit și linia BTS verde, combinat apoi cu o barcă tradițională pe un canal pentru a vizita Wat Saket, un templu aflat pe un deal, care-ți oferă un apus de soare de excepție. Așadar, BTS de la Asok până la Ratchathewi 33 THB/persoană si barca pe canal, vreo 15 minute de la Hua Chang Pier (chiar dupa ce cobori de la BTS) până la Panfa Leelard Pier (cap de linie) a fost 20 THB/persoană.

Ar mai fi tuk-tuk-ul, însă n-am citit lucruri foarte bune despre ele. Trebuie să stai să negociezi și cu toată negocierea se pare că ieși întotdeauna mai scump decât cu taxiul. Așa... pentru experiență, cred c-ar fi mers odată, dar eu știam c-o să am parte de tuk-tuk de-o să mă satur de el, la Phuket. Dar asta e altă mâncare de pește. La Phuket ai doar două posibilități. Per pedes apostolorum sau tuk-tuk. Mă rog, ar fi și scuterele, dar eu nu practic sporturi extreme.

Una peste alta, transportul public in Bangkok este foarte bun. Infrastructura supraterană pe mine m-a lăsat mască. Stațiile de metrou sunt curate, trenurile sunt curate, există punctualitate. Cei care lucrează în stațiile de metrou sunt foarte amabili, gata oricând să ajute. Aparatele pentru jetoane sunt aproape intuitive (touchscreen cu harta liniei de metrou, doar pui degețelul pe un cerculeț), singura problemă ramânând, așa cum am spus mai sus, să știi stația la care vrei să cobori (adică cerculețul pe care trebuie să apeși).

Nu știu dacă ajută pe cineva informația asta, însă costul transportului pentru două persoane, cinci zile in Bangkok a fost de aproximativ 40 de euro, aici incluzând si trenul Bangkok-Ayutthaya – Bangkok (vreo 60 de kilometri) și de asemenea cele două transferuri aeroport-oraș, la sosire și la plecare.

Ce mâncăm prin Bangkok

Doar un cuvânt. ORICE. Citeam înainte să plec cum că bucătăria thailandeză ar fi a doua din lume, după cea franceză. Așa o fi. Pentru mine mâncarea românească e de bază. Dar dacă tot mergem acolo, gustăm, evaluăm, atât cât ne pricepem și noi.

Prima seară, prima încercare. Tom Yum Goong, celebra supă de creveți, picantă, cu ierburi aromatice. Dacă nu vă place foarte picant solicitați medium spicy, altfel, o s-o primiți așa cum o manâncă ei, adica foarte picant. E bună, nimic de zis, dar ceva era pentru mine din altă carte. A doua zi, a doua încercare. Tom Kha Gai, adică supă de pui cu lapte de cocos și ierburi aromatice. Bună și-asta, dar, pentru mine, același sentiment de... ceva care nu se pupă cu restul. Mda, lemon grass-ul era buba. Este foarte, foarte aromat. Repet, pentru mine. Am colegi de serviciu care-și comandă lemon grass special pentru supele astea pentru a le prepara acasă. Oricum merită încercat. Sunt două feluri de mâncare tradițională în Thailanda. Prețul? Depinde de locație. Am văzut în locuri mai retrase la 100-120 de bahți, dar am văzut și la 200.

Dar nu asta era ideea. Oricum gusturile diferă. Si oricum în Bangkok nu se moare de foame. Toate bucătăriile din lume își au locul pe-aici. Un mic dejun basic, la o cafenea mai retrasă se poate servi contra unei sume de 150 de bahți de exemplu. Fără cafea. Aia e separat. Cafeaua 70-100 de bahți un espresso sau un cappucino. Cu un biscuit și un păhăruț de apă alături. Adică așa cum scrie la carte. Prânz, cină la restaurant, nu știu, nu m-a mânat curiozitatea. În Bangkok vorbesc. În Phuket... la greu. În Bangkok n-aveam timp de prânz la restaurant, iar pentru cină eram prea obosiți deja după atâta alergătură. Preferam ceva luat la pachet în timpul zilei de pe stradă și mâncam în cameră, pe balconașul nostru, împărțind câteodată și cu veverițele care-și făceau veacul prin copacii de pe-acolo. Cine-și închipuie că veverițele mănâncă doar nuci și alune se-nșală :).

Eh și-am ajuns la street food. Stomac să ai. Cam tot ce-ți trece prin cap poți găsi de mâncare, majoritatea prezentate și servite pe băț, ca un fel de frigărui. Pe mine m-au dat pe spate creveții. Până aici eu știam doar de creveți. Adică shrimp, cum a-nceput să ne placă să ne englezim. Prin Bangkok am aflat ca shrimp sunt ăia mici, de-i găsim și pe la noi prin supermarket. Opt bucăți pe-un băț plus o cutiuță cu sos la alegere... 80-100 de bahți prin China Town sau prin Chatuchak Weekend Market. Ăi mai mari cică se numesc prawn. Doar patru pe băț, același preț ca ăia mici, prin aceleași locații. Am văzut o singură dată greieri, evident tot pe băț, dar m-am abținut. Pui, porc, pui de baltă, pane sau cu legume, bulete de brânză, tot felul de cutiuțe cu sosuri mai dulci sau mai picante. Vrei cu pâine? N-avem. Ia cu un bol de orez. Ananas, papaya, mango, fructul dragonului, fructul pasiunii, banane mari sau mici, cocos, rodie. Curățate deja și puse în casolete, sau întregi pentru acasă. Sau freshuri preparate în fața ta din orice fruct sau orice combinație de fructe dorești. Prețuri accesibile oricui. Și când spun asta mă gândesc că dacă tot dai 7-800 de euro pe un bilet de avion până acolo, 50-60 de bahți pentru un pahar de 500 de ml cu un fresh proaspăt mi se pare un preț accesibil și deși n-am mai cumpărat de mult un fresh în România, cred că pot spune că este și mai ieftin ca la noi.

Dar cel mai mult mi-a plăcut spectacolul. Pur și simplu să te plimbi printre tarabele, rulotele, tuk-tuk-urile unde se pregătește și se vinde mâncarea, e o experiență în sine. Un amestec de arome și de culori cum nici măcar cu gândul n-am gândit c-o să simt și să văd vreodată.

Ca o concluzie la acest capitol. Dacă-ți dorești experiențe gourmet în Bangkok, cred că e scump. N-am idee cât. Dacă însă îți dorești să mănânci ca să trăiești, să experimentezi puțin și din bucătăria locală, fără prea mari pretenții privind normele europene de igienă alimentară, eu cred că cineva care dorește să-și bugeteze Thailanda la acest capitol poate pune 30-35 de euro pentru două persoane, pe zi și cred că este acoperitor. Cu tot cu o bere și o înghețată.

Shopping & suveniruri

Partea de shopping nu e chiar partea mea forte. N-am fost niciodată în vacanțe dedicate acestui scop și în general nu mă pasionează acest capitol, nici măcar în România. Eu sunt pe principiul punct ochit, punct lovit. Pentru cei interesați, există mall-uri imense în Bangkok unde bănuiesc că se poate pierde lejer o jumătate de zi. Am căscat ochii în jur de-o oră prin Terminal 21 Asok, un mall imens aflat chiar lângă stația de metrou Sukhumvit. Soția mea își cumpără de obicei câte un tricou din fiecare destinație în care ajungem, tricou care să-i amintească de acele locuri. Aici... pauză. Găseai tricouri cu Turnul Eiffel sau cu Statuia Libertății, dar ceva cu Bangkok, pas. Până la urmă a găsit la Chatuchak Weekend Market, locul de unde am luat și suveniruri atât pentru noi cât și pentru prieteni și familie.

Piața asta, Chatuchak, este imensă. Problema e că funcționează doar sâmbăta și duminica. Găsești aici tot ce vrei și ce nu vrei, începând de la vechituri și terminând cu scutere nou-nouțe sau electrocasnice mari. Absolut totul se negociază. Este împărțită pe sectoare, așa că tot ce trebuie să faci e să cauți ce te interesează. Dacă-mi aduc bine aminte, tricourile se pot cumpăra undeva la 200 de bahți după o negociere scurtă. Bumbac de calitate, imprimeuri... văd că după câteva spălări încă arată bine. Tot aici e raiul colecționailor de magneți și de brelocuri. La cantități mai mari cumpărate, prețul scade semnificativ. Cam 50 de bahți magneții metalici, sub 40 cei de plastic. Ce mi-a plăcut foarte mult? Tot felul de statuete, tăvi, pahare din lemn de mango. Sunt foarte ușoare, așa că nu atârnă greu la bagajul de cală. Prețuri în funcție de mărime și complexitate. De la câteva zeci de bahți până la 3-4,000.

China Town este de asemenea un loc potrivit pentru a cumpăra suveniruri. Mi-am aruncat doar ochii pe-acolo, pentru că fusesem înainte la Chatuchak. La aceeași gamă de produse, prețuri oarecum similare.

Ca peste tot în lume, suveniruri se pot cumpăra de la toate obiectivele turistice, uneori trecând obligatoriu prin respectivul magazin la ieșirea de la obiectiv. Înmulțiți cu doi sau cu trei prețurile de mai sus. Cam asta e diferența.

Cred că m-am lungit cam mult cu articolul ăsta, așa c-o să mă opresc aici.

Zilele liniștite asezonate cu nopți romantice să vă urmeze oriunde în vacanțele pe care le veți avea.

---

VIZUALIZĂRI: 2475 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI