Drumeție schiturile Iezer și Jghiaburi jud Vâlcea

TIPĂREȘTE

### Schitul Iezer

Am mers cu mașina până în satul Cheia, la capătul căruia începe drumul către schit.

Este un drum forestier care poate fi parcurs de orice mașina normală, chiar și cele cu gardă joasă. Cum însă noi alegem - de câte ori putem - mersul pe jos prin natură, am lăsat mașina la începutul drumului forestier și am pornit pe jos.

Distanța până la schit este cam de 4 km - drumul mergând prin pădure de-a lungul râului Cheia, râu care formează în această zonă și niște chei mai puțin cunoscute - cheile Cheii.

Cum diferența de nivel nu este foarte mare, după aprox. o oră am ajuns la schit, după ce am admirat pe parcurs, pe lângă natura sălbatică, și câteva troițe, precum și un izvor amenajat de obștea mănăstirească, de unde poți să-ți refaci rezervă de apă.

Schitul Iezer este unul dintre cele mai vechi schituri din Țara Românescă, în anul 1377 Radu cel Mare începe ctitoria acestuia, ajutat și de fiul său Mircea cel Bătrân.

Se spune că Mihai Viteazul a adăpostit aici o parte din visterie. După moartea acestuia, schitul a fost ars și călugării uciși pentru comoara lăsată aici de către domnitor.

Schitul a fost refăcut de Sfântul Antonie de la Iezer, un negustor bogat care și-a donat toate economiile și care a muncit la refacerea schitului, după care s-a retras în peștera care astăzi îipoarta numele, unde a săpat o bisericuță.

Sfântul Antonie a sihăstrit la Iezer în perioada 1693-1705.

Peștera Sfântului Antonie de la Iezer (1628-1720)

La intrarea pe poarta schitului veți vedea un panou informativ care vă îndeamnă să mergeți 500 metri până la Peștera Sfântului Antonie. Drumul începe de lângă cimitirul schitului și urcă prin pădure, fiind bine semnalat de către o balustradă metalică care ajută și la urcuș. Efortul este unul susținut, panta având o înclinare măricică - dar de-a lungul traseului există și bancuțe de lemn frumos amenajate pentru odihnă. Drumul ajunge într-o minunată poiană, la capătul de sus aflându-se peștera (Sfântul Antonie a săpat 3 ani cu dalta si ciocanul

pentru a amenaja un spațiu de locuit și de rugaciune).

Veți putea citi acolo mai multe despre viața Sfântului Antonie, care și-a săpat singur mormântul în fața peșterii, mormânt în care a rămas îngropat.

De la schitul Iezer, drumul forestier merge cam 8 km până la schitul Pahomie, de unde se poate continua (o distanță de încă 5 km) și cu vizitarea schitului Pătrunsa.

La un moment dat drumul forestier se bifurcă și pe drumul din dreapta (traseu marcat cu triunghi albastru, care continuă cu cruce galbenă) se ajunge la cabana Cheia după 3‑4 ore de mers pe jos. Această cabana constituie un punct de plecare foarte bun pentru cei care vor să parcurgă sălbaticele și solicitantele trasee montane din parcul național Buila - Vânturarița.

Ramura din stânga a drumului forestier continuă cam 2.5 km până la schitul Pahomie (coordonatele GPS ale punctului de bifurcație sunt: 45.234813,24.146141)

### Schitul Jghiaburi

Pe drumul DJ651 am mers cu mașina până la 1 km distanță de satul Neghinești - comuna Stoenești, unde începe drumul forestier către schit. De acolo am pornit pe jos și am parcurs cam 4 km până la obiectivul nostru. Este un drum frumos, se poate merge cu orice mașină, diferența de nivel nu este foarte mare iar de-a lungul sau găsești multe mure, prune, mere, corcodușe, coarne. Apă potabilă nu am întâlnit, deci trebuie să îți iei cu tine o cantitate suficientă.

Din direcția dinpre care am venit noi, ultima porțiune - cea către schit - trebuie să cobori o pantă abruptă, deci mașina nu poate ajunge decât până acolo unde începe coborârea.

Schitul se află într-o depresiune prăpăstioasă, înconjurată de dealuri împădurite cu specii foioase. Masivul păduros în care se găsește schitul este așezat la nord-vest de satele Deleni și Piscul Mare.

În pridvorul bisericii scrie că sfântul locaș este construit pe locul unde au existat alte două biserici de lemn, una datând din anul 1300, în timpul lui Radu Negru, și alta din anul 1600, refăcută la 1640 de Mitropolitul Teofil, în timpul lui Matei Basarab. Ambele s-au dărâmat. Actuală biserica din zid de piatră a fost construită în anul 1827.

Conform inscripției semnate de Constantin zugravul din 'Zmiorat' (acutalul sat Zmeurat), biserica a fost terminată în 1826, iar pictura în 1828, an ce se păstrează pe fațada de est prin semnătura zugravului 'Ilie zugrav ot Teiuș'.

Exista si un izvor al” tămăduirii” . În partea stângă față de fântână se pot vedea două alei pline de hortensii, aleea cu trepte duce către casa în care locuiesc măicuțele, cealaltă undeva lângă schit.

Magazinul prin care obștea de măicuțe își valorifică produsele este foarte interesant. Aici găsești obiecte din lemn, ceramică, traiste din pânză, cruci lucrate în lemn și pictate manual. Nu lipsesc nici delicatese precum siropuri, gemuri, dulcețuri, toate absolut naturale.

La întoarcere am coborât pe un alt drum până în satul Deleni, apoi am ieșit în DJ651 și Neghinești, mergând pe jos pe drumul asfaltat până în puctul unde lăsasem mașina.

Pentru cei interesați am să las coordonatele GPS de unde începe drumul forestier către schitul Jhiaburi (45.156291,24.190594 DJ651, Neghinești)

---

VIZUALIZĂRI: 207 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI