Salina Turda şi OZN-urile ei. Un adevarat 'Back to the future' :)

TIPĂREȘTE

A doua zi dimineata ne sculam, strangem bagajele, mergem sa mancam la doamna Iuliana la pensiunea Poarta Apusenilor, pupam gazdele (la propriu de data asta :) ) si pe la ora 11 si cu toata mosmondeala de rigoare (gen – “Imi lipseste o masinuta velde. Cled c-a lamas in camela. Hai s-o cautam ! ” :))), plecam in fine spre obiectivul nostru de astazi - Salina Turda.

Nu aveam mult de mers de la pensiune pana la salina, cam 18 Km distanta pe care o facem intr-o jumatate de ora. Nu va voi da traseul spre salina pentru ca aceasta se afla la doar 3 Km de centrul orasului si totul este sa urmariti indicatoarele catre ea. Odata ajunsi in Turda, sunteti ca si ajunsi si la salina :)

Pentru inceput haideti sa va dau cateva (putine) date “tehnice” despre salina. Primele exploatari organizate de sare de aici s-au facut inca de pe vremea ocupatiei romane in Dacia, iar ultimele in jurul anului 1930.

In 1932 mina va fi inchisa din cauza productivitatii scazute dar si datorita concurentei salinei de la Ocna Mures, care avand zacaminte de sare aflate mult mai la suprafata si mai usor accesibile avea si costuri de exploatare mai mici.

In 1992 salina este redeschisa in scop turistic dar si balnear pentru pacienti cu boli respiratorii, aerosolii existenti aici precum si mediul salin fiind un tratament natural si cu efecte rapide in tratarea acestor boli.

In aceasta perioada accesul in salina se facea numai prin Galeria Franz Josef, galerie de transport de aproape 1 Km si cu acces direct din Turda de pe strada Salinelor Nr. 54 A aflata in cartierul Turda Noua. Cand vom reveni la salina (si cu siguranta o vom mai face, dar cand va fi asta...) o vom lua si pe aici pentru ca banuiesc ca e o experienta deosebita si sanatoasa pana la urma sa mergi atat de mult printr-un tunel din sare :)

Intre anii 2008 - 2010 salina intra intr-un proces de modernizare major cu ajutorul a 6 milioane de € proveniti din fonduri comunitare ale UE, bani cheltuiti cu folos si in mod inteligent rezultatul final fiind obtinerea unui obiectiv turistic de prima mana pentru Romania dar si pentru turismul international.

Dupa modernizare s-a creat si cea de a doua intrare in salina pe langa cea deja existenta (prin Galeria Franz Josef de care va spuneam), aceasta devenind intrarea principala si pe care o veti gasi in centrul turistic Salina-Durgau aflat pe strada Aleea Durgau la nr. 7.

Gata caseta tehnica :))

Buun... Ajungem la salina unde ne intampina o mare parcare amenajata. Dar pe cat era de mare, pe atat era de plina. Da-i fataiala vreo 5 minute pana am vazut un nene ca pleaca si ne-am proptit rapid in locul lui luand-ui faţa unui nene ungur (masina de H) care se invartea si el cautand vreun loc liber de parcare. Vazuse si el locul asta da’ noi am fost mai iuti ca el la finalizare, facandu-i astfel in ciuda :)). Imi inchipui ca daca acum intr-o zi normala din cursul saptamanii era asa omor pe locurile de parcare, ce-o fi in weekend-uri...

Ce am mai remarcat. Foarte multe autocare cu turisti straini veniti sa viziteze mina ceea ce nu poate fi decat de bine. Inseamna ca cine trebuie sa faca promovarea salinei pe plan extern isi face bine treaba si asta se vede. In ~ 10 minute cat ne-am fatait noi pe afara pe la tarabele de acolo ca nu mai scapam de aia mici ca vor si aia si aialalta, 6 sau 7 autocare au venit pline cu turisti straini nemaivorbind si de cele cu romani.

In fine reusim sa ne miscam spre intrarea in salina, platim taxa de vizitare de 20 lei / adult si 10 lei / copil (copilul cel mic l-am declarat sub 3 ani asa ca nu am mai platiti si pentru el :))) si patrundem intr-un fel de antreu / hol construit inainte de intrarea in mina.

Pentru inceput va trebui sa faceti un mic popas in acest hol folosit de toata lumea pe post de ”exchenge room”, si sa va luati pe voi daca vreti ceva mai gros din hainele cu care este bine sa veniti la pachet. Aici veti vedea ca mici si mari deopotriva trec la “tinuta de salina” :). Daca nu o veti face riscati sa cam tremurati si veti resimti din plin socul termic generat de diferenta foarte mare dintre temperatura de afara si cele doar 10-12°C din interiorul salinei. Si ca sa va faceti o idee despre ce vorbesc, atunci cand am fost noi la inceput de august afara erau 37°C, asadar o diferenta deloc neglijabila de "doar" 27°C intre temperatura exteriora si interiorul minei.

Dupa usile ce despart intrarea propriu-zisa de inceputul galeriei salinei, pe masura ce inaintati veti observa cum temperatura scade rapid si acceantuat. Vom intra pe o scara in usoara coborare ce ne va scoate dupa un timp intr-un tunel cu totul si cu totul din sare. Totul numai sare in jurul dvs. Sare in stanga, sare in dreapta, sare in jos si sare in sus, si ar trebui s-o faceti si dvs daca tot ati ajuns aici. Sa sariti adicatelea de bucurie. Copiii din dotarea noastra chiar o faceau. Bine, acum nu stiu cat de bucurie si cat de frig, dar cert e ca o faceau :))

Aici parca am fi in castelul de gheata al reginei din primul film al trilogiei The Chronicles of Narnia (un film dragut pentru copii si nu numai), loc fantastic si plin de reflexii si umbre ireale ca si aici. Cei mici chiar spuneau intruna ca am intrat intr-un tunel de gheata si au fost convinsi de asta pana ice -am indemnat sa puna limba pe pereti :)). Au facut-o, dar ca sa fie si ca ei au spus ca “Da, e sarata, da’ e si rece deci e tot gheata. Gheata sarata”. Am lasat-o asa ca sa aiba si ei dreptate ca de... Libertatea de opinie e stipulata in Constitutie :))

Mergem mai departe si dam de Sala Altarului sau Sala de Apel acolo unde se facea apelul taietorilor de sare la intrarea si iesirea din mina, asta pentru a se vedea cati mineri au intrat si cati vor iesi, sa nu lase pe careva in urma prin mina.

Intr-o nisa laterala a Salii de Apel se afla Altarul, mic loc sfintit sculptat in sare si la care minerii se rugau inainte de intrarea in mina sa se intoarca sanatosi la familiile ce-i asteptau acasa. La acest mic altar se tineau in vremurile de demult slujbe saptamanale la care participau si cei din conducerea salinei, dar si nobilimea acelor timpuri cu interese in bunul mers al minei.

Acestia au fost cei pentru care s-a construit special o scara solida din lemn pentru accesul spre interiorul minei, denumita de lucratorii din mina Scara Bogatilor si asta pentru ca ei, oameni simpli si saraci nu aveau voie s-o foloseasca. Lucratorii ajungeau in strafundurile minei cate 4-5 deodata urcati in cosuri mari de rachita, (aceleasi folosite si la transportul sarii) si coborati apoi pana jos cu ajutorul unor funii trecute prin scripeti si manevrate prin intermediul Crivacului. Acesta era un mecanism actionat de cai ce asigura ridicarea cosurilor umplute cu sare de pe fundul minei. Revin la asta.

Dupa aceea, daca o veti lua pe o galerie la stanga veti da de camerele tehnice ale Minei Gizela, acum transformate in camere pentru tratament cu aerosoli naturali. Aici este asa numitul Stationar Gizela, un loc amenajat cu parchet pe jos, fotolii si canapele confortabile, precum si un mic loc de joaca pentru copii. Dar daca veti ajunge aici pentru tratament si conform principiului – “cine dracu’ a mai vazut baba frumoasa si copil cuminte”, sa nu va faceti cumva iluzii ca acei copii care vor veni aici la tratament vor sta si se vor juca fix in locul de joaca ce le este destinat. Nu. Ca si atunci cand am ajuns noi aici vor fi peste tot si guresi nevoie mare facand ce stiu ei mai bine. Sa se fugareasca si sa tipe intruna :). Un mod cu siguranta agreabil pentru ei de a-si omori plictiseala dar probabil neplacut pentru adultii veniti aici sa gaseasca liniste si relaxare.

Sanatoriul este un loc bine intretinut, frumos aranjat si cu siguranta este o placere sa-ti tratezi niscaiva probleme respiratorii aici. Daca aveti vreun gand sau vreo nevoie terapeutica, trebuie sa stiti ca pentru un tratament eficient trebuie sa stati in aerul salin cel putin o jumatate de ora pe zi timp de 7-12 zile.

Nu stiu, n-am vazut nimic afisat dar cred ca exista si un tarif aici - abonament ceva platit separat pentru tratamentul cu aerosoli salini in Sanatoriul Gizela si sub supravegherea personalului lor medical, pentru ca aici veti beneficia si de asistenta de specialitate dar si de un cabinet medical. Banuiesc ca totusi nu se face munca patriotica (neremunerata) :)). Cand veti vizita mina si daca aveti oaresce necesitati, tot aici dar in exteriorul Sanatoriului veti gasi si toalete curate si bine ingrijite.

Dar sa mergem mai departe. Dupa putin timp vom ajunge la Scara Bogatilor de care va spuneam putin mai sus, locul de acces spre minele Rudolf si Terezia. De aici vom lua liftul panoramic din care in timpul coborarii veti putea admira mina in toata splendoarea ei. La lift coada maricica la care stam vreo 10 minute si asta pentru ca liftul are o capacitate de numai 7 persoane, iar persoane dornice de lift sunt de vreo 7 ori mai multe decat capacitatea lui de transport :))

Asteptand la coada n-am prea auzit vorbindu-se in romaneste. Marea majoritatea a celor de aici vorbeau in maghiara si un grup masiv de 30-40 de turisti vorbeau intr-o pasareasca pe care n-am deslusit-o, chineza sau japoneza ceva, probabil ocupantii vreunui autocar cu turisti straini veniti sa viziteze mina. Oricum erau marunti cu ochii alungiti spre tample si plini de electronica de ultima generatie, asadar si prin urmare... Ce puteau fi ? :))

Intr-un final ne vine si noua randul, luam liftul, coboram cei ~ 40 de metri care ne despart de baza minei si iata-ne ajunsi la...

Mina Rudolf, care are o suprafata utila (si utilizata din plin :))) de ~ 4000 m², cu 50 m latime si 80 lungime. Vom descoperi aici un adevarat parc de distractii. “Roata mare”, tobogane pentru copii, terenuri de mini-golf si bowling, teren de handbal si badminton, mese de biliard si tenis de masa... Veti mai gasi si un mic punct de informare de unde veti putea achizitiona diverse suveniruri - de la bucati de sare gema, la magnetei de frigidere care mai de care mai frumosi.

Copiii au vrut bineinteles sa se dea si ei in Roata Mare, dar pentru ca nu cu mult timp in urma avusese loc un oaresce eveniment nedorit cu respectiva roata (de fapt al doilea din cariera ei) si despre care aflasem de aici evz.ro/exclusiv-soc-si-gr ... a-inclinat.html, am zis pas si i-am pacalit cu o juma’ de ora de mini-golf. Stiti cum se zice... Mai bine eviti, decat s-o comiti :))

In fine terminam si cu vizitarea Minei Rudolf si mergem mai departe spre cea mai frumoasa zona a Salinei Turda...

Mina Terezia. Aici se poate ajunge la fel ca si la Mina Rudolf, ori cu liftul ori pe Scara Bogatilor. Pentru ca aici nu era coada la lift, alegem sa-l folosim. Acesta este unul normal de data asta (nu panoramic ca celalalt), micut si cu o capacitate de 4 persoane si coboram inca ~ 90 m.

Mina Terezia are o forma aproape circulara si un diametru de ~ 90 m, cea mai mare parte a suprafetei sale fiind ocupata de un lac salin cu o adancime maxima de 8 m. In mijlocul lacului veti gasi o insula nascuta din “sarea murdara”, sare ce nu putea fi comercializata in trecut si era depozitata aici. Avand in compozitie un mare continut de argile, insulita dateaza inca din anul 1880 de la incetarea exploatarilor in aceasta mina.

Daca va veti indrepta privirile in sus veti fi uluiti vazand inaltimea impresionanta de ~ 90 m pana la balconul bazei Minei Rudolf, sau de cei aproape 120 m reprezentand inaltimea totala a minei pana la gura puturilor de extractie. Si va veti intreba poate asa cum am facut-o si noi, cate generatii de oameni si in ce conditii au tot scos sare de aici realizand cavitatea aceea enorma...

Dar frumusetile si lucrurile deosebite nu se sfarsesc aici. In Mina Terezia veti gasi “flori” de sare, adevarate bijuterii in filigran formate prin actiunea aerului umed asupra sarii, un lac salin subteran negru si intunecat ce-ti da fiori numai privindu-l, o cascada de sare care da senzatia unui rau incremenit brusc in curgerea sa si bineinteles “OZN-urile” ce au dus faima salinei si care apar in orice material de prezentare al Salinei Turda :)

Ceea ce veti gasi odata ajunsi la Mina Terezia e de “Oau... Mai suntem oare pe pamant ? ”. Aici este locul de adunare al OZN-urilor salinei - Floarea Mare, Floarea Mica, Arca si Ariciul aflate toate pe insulita de sare de care va spuneam un picut mai sus.

Conceptul arhitectonic deosebit folosit la constructia lor dar si modul destept de iluminare al acestora va vor lasa fara cuvinte. Este o creatie SF venita parca din viitor si va fi o placere sa stai sa te miri si sa admiri :)

Dar poate pentru a intra in guinness book-ul dvs personal preferati o plimbare cu barca pe un lac aflat la ~ 150 m sub pamant. Nimic mai simplu. O puteti face contra unei taxe de numai 10 lei / barca / 20 min, capacitatea barcutei fiind de 3 persoane :). Noi nu ne-am mai dat cu barca pe lac si asta pentru ca era o coada destul de consistenta (si aici) facuta din ai vaslitului iubitori, iar noi fiind ca de obicei in criza de timp renuntam cu regret si ne retragem in plina glorie pe drumul de costise ce duce catre lift :)). Catre lift pentru ca avand 2 copii micuti in dotare era foarte greu pentru ei sa urce pe scarile alea extrem de inguste si cu trepte mult prea inalte pentru un copil.

Eii, dar daca la coborare am stat ceva timp la lift acum era groasa rau. Probabil la coborare multi venisera si pe scari, dar acum la urcare era alta treaba. Tot poporul buluc pe lift. Ca de ce sa se oboseasca urcand jdemii de trepte cand putea foarte simplu sa ia liftul daca tot il aveau ca varianta ajutatoare...

Asadar am dat de o coada de mai bine de o jumatate de ora ce ne-a gonit de acolo si de voie de nevoie, luam copiii in carca si hai pe scari. Chiar este o problema in a urca si a cobori pe scarile alea, latimea acestora fiind undeva la 60-70 de cm iar pentru ca 2 adulti sa incapa unul pe langa celalalt in ingustimea asta este necesara supletea de ambele parti :). Altfel va trebui sa asteptati pe palierele dintre scari pana se elibereaza drumul (scara adicatelea) ca sa puteti avansa la nivelul urmator si tot asa. Am cam avut de tras cu copiii in carca pe acolo, da’ asta e... N-am vrut noi salina ? Salina aveam =))

Credeam ca atunci cand vom ajunge sus la baza Minei Rudolf se va schimba treaba cu urcatul pentru ca aici aveau in dotare un lift mai mare (acela panoramic). De unde... O coada de 3 ori mai mare ne intampina “ridicandu-ne” moralul si ingropandu-l definitiv =)). Asa ca ce sa facem ?... Luam o mica pauza de odihna, lasam copiii sa se mai zbanţuie putin p’acolo prin tobogane si hai iar cu ei in carca si iar pe scari pana ajungem la partea superioara a minei Rudolf. Da, da’ macar am mers si noi pe “Scara Bogatilor”, nu ? Ce mai conta putina oboseala acolo :))

Un lucru interesant peste care veti da urcand sau coborand pe scari. La fiecare palier (pod de odihna cum mai este denumit) al scarii cu 13 “etaje”, veti gasi daltuit in sare un an. Este anul in care s-a exploatat sarea la acel nivel, anii adaugandu-se pe masura ce coborati spre baza Minei Rodolf.

Dupa ce terminam cu urcarea pe Scara Bogatilor ne oprim putin sa vedem si Camera Crivacului sau Camera Cailor. Aici se afla Crivacul (v-am spus ca revin la el :)), inima minei si principalul utilaj ce putea face diferenta intre o mina profitabila si una slab productiva. Crivacul era vital pentru buna desfasurare a activitatii minei fiind folosit atat la transpotul pana sus al sarii taiate de mineri, cat si la coborarea si urcarea taietorilor de sare la si de la galeriile unde se faceau exploatari.

Acest Crivac este unic in Europa fiind singurul ramas intr-o mina pe pozitia sa initiala de lucru si in plus de asta, perfect functional. Primul Crivac al minei, mai mic decat cel pe care il puteti vedea astazi a fost facut din lemn de brad în anul 1864 iar actualul in 1881, an pe care il veti gasi daltuit pe lemnul axului sau.

Crivacul este de fapt un troliu vertical cu 4 brate la baza, brate la care erau inhamati cate unul sau perechi de cate 2 cai in functie de cantitatea de sare ce trebuia ridicata. Asadar Crivacul avea o putere de 4 CP in regim normal de utilizare sau de 8 CP la cuplu maxim =))

Pe troliu era infasurata o funie groasa din canepa ce era apoi petrecuta prin 2 molete, scripeti imensi din fier cu rola de 3 m si cantarind fiecare 1,5 tone. OAU ! Ii vedeti si pe scripeti acolo si tot in pozitia initiala de lucru (nedemontati adica). Funia era astfel masurata ca atunci cand un capat al sau se afla pe fundul minei, celalalt sa se afle sus la gura putului de extractie. La capetele funiei se aflau bine legate 2 cosuri de transport. In felul acesta, atunci cand un cos urca celalalt cobora dubland astfel productivitatea minei. Crivacul mai era folosit si pe post de lift asa cum v-am spus deja. Pentru coborarea si urcarea minerilor se folosea acelasi “Cos de transport” cu care se aducea si sarea sus. Initial cosul a fost confectionat din piele de bou, inlocuit apoi cu un cos mare din rachita, apoi de o lada din lemn si ulterior de o lada metalica.

De pe un panou informativ aflat in Camera Crivacului aflam si un lucru trist al istoriei locului cu referire la caii ce deserveau aceasta masinarie. Inainte de a fi introdus curentul electric in mina, iluminarea se facea cu ajutorul opaitelor si a tortelor. Din cauza timpului lung petrecut in semiintuneric (circa 12-14 ore) si apoi scoaterea brusca la lumina la sfarsitul zilei de munca, caii folositi la punerea in miscare a Crivacului orbeau in maxim 2 saptamani. Era o munca foarte grea pentru ei acolo astfel ca dupa numai 6 luni caii erau “scosi la pensie” si schimbati pentru ca nu mai puteau da randament. Trista soarta pentru sarmanii cai...

Salina Turda este un loc pe care trebuie sa-l vizitati daca sunteti prin apropierea orasului Turda si pentru frumusetea ei dar si pentru puterea binefacatoare a aerului salin de aici.

Hai sa va zic ceva si de aerul salin testat pe pielea noastra. Inca de dimineata unul dintre cei 2 copii pe care ii aveam in dotare (cel mic de 3 ani) dadea semne de o iminenta raceala. Incepuse sa-i curga nasul, tusea si stranuta cu mult elan si asta i se tragea probabil de la baia prelungita in piscina pensiunii Poarta Apusenilor la care ne cazasem in seara precedenta, cumulat poate si cu aerul conditionat din masina (chiar daca dat la minim) fara de care nu puteai supravietui caldurii de afara.

Odata intrati in mina, cel mic a avut un acces prelungit de tuse (undeva la 2 minute de tusit continuu) de era sa ne intoarcem si sa lasam naibii vizitarea minei. Apoi ca prin minune tusea se opreste, copilul se invioreaza si gata iar de plimbare si de joaca :)

Asadar am intrat in salina cu un copil defect 60-75 % si am iesit cu unul proaspat reparat, cu ITP-ul la zi si din nou pus pe sotii si pozne :)). Cum va spuneam, testat pe pielea noastra, adica a celui mic. Asadar putem spune in cunostinta de cauza ca aerul salin din subteran a facut minuni :)

Bun. Pe la unu jumate terminam cu vizitarea Salinei Turda si hai s-o luam din loc. Ne grabim pentru ca pana la “casa a noastra” din acea seara :) mai aveam vreo 2 ore jumate de mers cu masina si nu aveam nimic aranjat. Nu gasisem nimic liber pe internet si trebuia sa facem sapaturi la fata locului sa gasim o cazare care sa ne convina.

In speranta ca v-am putut oferi ceva informatii utile despre Salina Turda, un obiectiv ce trebuie musai sa-l bifati ca rezolvat daca nu ati facut-o deja, inchei aici spunandu-va ca de fiecare data ca -

Cine detine informatia, detine puterea.

THX ! Bye bye.

---

VIZUALIZĂRI: 4632 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI