Salina Cacica – singuri în subteranele de sare

TIPĂREȘTE

Deși după cantitatea de sare extrasă, Salina de la Cacica este printre salinile cele mai mici ale României, ea este însă mai monument științific de cea mai mare importanță, servind pentru ilustrarea multor probleme geologice relative la masele de sare cuprinse în stratele pământului.

O escursiune la Salina de la Cacica si în împrejurimi este deci dintre cele mai instructive și se poate face în condițiuni ușoare. Scoborârea în mină se face pe trepte foarte comode tăiete în sare. În lăuntrul minei pretutindeni o curățenie de admirat. Un mic altar pentru serviciul religios, o sală de dans cu galerii și camere necesare, toate tăiete în stânca solidă de sare. – Aceasta este prezentarea făcută de prof. Sava Athanasiu salinei bucovinene în revista „Natura” din 1925.

În plină primăvară am ajuns pe plaiuri bucovinene unde peisajele parcă sunt decupate dintr-un basm, Natura făurind imagini care îți încântă sufletul. Deși vizitasem cu vreo 10 ani în urmă salina din localitatea cu nume polonez (Kaczyka), nu am refuzat o nouă incursiune în subteranele de sare.

Localizare. Accesul spre Cacica se face prin intermediul DN 2E, o șosea de calitate bună care străbate o zonă pitorească. Exploatarea de sare se află la o distanță de circa 18 km față de orașul Gura Humorului și la 40 km depărtare de municipiul Suceava. Venind dinspre Gura Humorului, la prima intersecție de după intrarea în localitate virați la stânga spre Mina Cacica, aflată la aproximativ 1,2 km distanță. Salina Cacica este amplasată vis-a-vis de Sanctuarul Marian, pătrundeți în curtea exploatării până în fața puțului de acces. Parcarea se face în jurul clădirii sau pe aleea dintre poartă și puț; există locuri de parcare suficiente.

Program și tarife. Orarul de funcționare a salinei este zilnic între 09.00-17.00, iar prețul unui bilet este de 10 lei/adult/zi. Copiii între 3 și 14 ani plătesc 5 lei, iar grupurile beneficiază de faciclități. De asemenea, există posibilitatea achiziționării unor abonamente de minim 5 zile ceea ce conduce la un preț mai mic de acces.

Sfaturi. Încercați să nu comparați această salină cu celelalte obiective de acest gen pe care le-ați vizitat – întotdeauna una va fi „uau! ”, alta mai puțin apreciată. Fiecare salină are punctele sale de interes, atracții și modalități de petrecere a timpului în subteran.

Echipați-vă corespunzător unei temperaturi de 10 grade C, un hanorac este suficient pentru un popas de circa o oră, o ră și jumătate. Țineți cont că mirosul de hidrocarburi care persistă în mină se va impregna în piesele de îmbrăcăminte purtate. Este posibil ca cei sensibili să nu poată suporta acest miros de petrol/motorină și să se întoarcă din drum.

Accesul în salină se face pe trepte, uneori alunecoase (ar fi bine să aveți încălțăminte comodă); se coboară pe o scară cu circa 200 de trepte – băgați de seamă că la întoarcere aceste trepte trebuie „escaladate”. De asemenea, în galeriile minei există porțiuni de coborâre/urcare, plus alte trepte. Persoanele vârstnice sau cu probleme de deplasare ar fi bine să țină cont de aceste aspecte.

Dacă stați mai mult în subteran (de ex. din cauze de tratament) ar fi bine să aveți ceva de ronțăit și o sticlă de apă; în interiorul salinei nu există nici un punct de vânzare. În schimb veți găsi la zeci de metri adâncime o toaletă cu apă curentă.

Plimbare în Salina Cacica. Sarea este un aliment indispensabil vieții, astfel că oamenii au căutat din cele mai vechi timpuri locurile unde puteau găsi acest mineral, mai întâi la suprafață, apoi în subteran. În zona Cacica descoperiri arheologice au demonstrat exploatarea saramurii încă din timpul culturii neolitice Starčevo-Criș. În Evul mediu ocnele de sare devin monopol domnesc, sarea fiind un izvor de bogăție pentru cei care administrau acest mineral. De cele mai multe ori sătenii se mulțumeau cu sarea pe care o obțineau din recristalizarea apei din izvorele sărate. Căderea Bucovinei sub administrația Vienei în 1775 a condus către inventarierea tuturor resurselor minerale de către Imperiul Austro-Ungar. La sfârșitul secolului al XVIII-lea încep exploatările în zona Cacica-Solca.

Plătim taxa de intrare și primim bilete personalizate, după care suntem invitați să pătrundem în universul subteran al sării. Odată cu noi mai coboară un grup de 7-8 persoane care vor explora rapid galeriile și vor dispărea pe scară, urcând spre lumină. Coborâm cele aproape 200 de trepte săpate la începutul secolului al XX-lea, până atunci accesul efectuându-se printr-un puț vertical cu ajutorul unor coșuri. Mirosul evident de hidrocarburi îți năvălește pe nări, dar suportăm și coborâm cu atenție. Primul obiectiv întâlnit este Capela Sfânta Varvara, protectoarea minerilor. Încăperea cioplită manual se află la 29 de m adâncime și reprezintă prima sală de unde s-a exploatat sarea. Amvonul cioplit în masiv, altarul, candelabrul din coarne de cerb și firidele din perete întregesc peisajul.

Coborâm alte scări și ajungem la Orizontul I al traseului turistic, la peste 38 m adâncime; galeria este armată cu trunchiuri de copaci. Aici se află Puțul de extracție nr. 1 – Puțul Ferdinand, un lift a cărui feronerie e mâncată de rugină și anumite piese sunt îmbrăcate în cristale de sare, un clopot și instrucțiunile de folosire (semnale de ridicare/coborâre, de alarmă). La câțiva pași distanță întâlnim o mică capelă ortodoxă și mai multe basoreliefuri săpate în perete. Pe scânduri lucioase, alunecoase, străbatem zeci de metri pe Galeria Mihai Viteazul.

În capătul galerie spațiul se lărgește și descoperim Lacul Sărat, un bazin artificial situat la 42 m adâncime, plin cu o saramură saturată adîncă de circa 2 m. În mijloc se află o plută de lemn cu care se plimbau vizitatorii în trecut, balustradele plutei sunt acum acoperite de cristale de sare.

Sala de bal este o încăpere de 24 m lungime pe 12 m lățime, cioplită manual, înconjurată pe trei laturi de un balcon și având două scări de acces în capete. Plimbările cu pluta trasă de oameni pe lacul artificial și evenimentele de dans și muzică care se desfășurau în sala de bal erau puncte de atracție în timpul sărbătorilor și zilelor libere în perioada interbelică. Pe lângă comunitatea locală, la baluri și serate participau și oameni veniți din orașele apropiate.

Poposim câteva minute și în Muzeul Utilajelor, un loc unde au fost adunate documente, fotografii, unelte și alte obiecte utilizate în mină (felinare, târnăcoape, vagoneți, pompe etc.).

Rămânem singuri pe culoarele salinei, liniștea este deplină – parcă începe să doară, te simți apăsat, nu se aud decât vocile noastre. Trebuie să mergem mai departe, pornim pe altă galerie pe mijlocul căreia se află șina îngustă a vagoneților. Străbatem cavități, scări, pante alunecoase – ne îndreptăm spre Orizontul II. Armături de scânduri și grinzi de lemn, galerii dreptunghiulare sculptate în sare, inscripții pe pereți (ani, cifre), cristale de sare pe porțiuni de perete ne însoțesc în drumul nostru către Camera General Grigorescu. Imensa cavitate se află la 75 de m sub pământ și este împărțită în două spații: unul de agrement/plimbare (unde ar fi fost normal să existe și câteva bănci) și terenul de sport (lângă care se află și toaleta).

Mirosul încă persistă, dar ori ne-am obișnuit noi cu el, ori în această parte a salinei se formează curenți mai puternici între puțurile de aeraj. Facem câteva fotografii cu blitz, în străfulgerarea luminii observăm particulele de sare ce plutesc în aer.

Șina vagonetelor ne conduce prin Galeria Vasile Roaită către o altă încăpere subterană, Camera Rahova unde se află o căsuță de lemn și mai multe bănci/mese – se vroia probabil un punct de vânzare alimentar.

Concluzii. Ne-am plimbat un pic peste o oră prin subteranele de unde se extrage sarea, singuri pe tărâmul „aurului alb”. Chiar dacă nu e așa spectaculoasă și amenajată ca alte asemenea exploatări, salina de la Cacica are farmecul ei (dacă treci cu brio testul olfactiv). Mi-au plăcut galeriile lungi, șinele înguste care străbat adâncurile, înălțimea sălii Grigorescu, suprafețele lucioase de la milioanele de pași etc.

Vacanțe plăcute și alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 8225 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI