Rezervația Naturală - Tinovul Mare Poiana Stampei

TIPĂREȘTE

Încet, dar sigur, am ajuns la articolul 300 și m-am gândit să scriu despre un loc mai puțin cunoscut și umblat, deosebit din țara noastră, pe care l-am descoperit întâmplător cu ajutorul YouTube-lui. Este vorba despre Tinovul Mare Poiana Stampei.

Cum se ajunge la Tinovul Mare

Tinovul Mare se află pe raza localității Poiana Stampei, în județul Suceava, la aproximativ 20 kilometri de Vatra Dornei, pe direcţia Vatra Dornei – Bistrița, pe drumul național DN 17.

Obiectivul turistic nu este semnalizat la drumul național, dacă nu existau aplicațiile de călătorie cu greu ajungeam la el. Din Poiana Stampei, în dreptul indicatorului care ne îndrumă spre localitatea Chipereni am virat la stânga (sensul Vatra Dornei – Bistrița), pe un drum pietruit cu câteva denivelări, dar în mare parte bun, pe care am mers aproximativ 3 kilometri până la indicatorul care arată că am ajuns la Tinovul Mare. Lângă indicator există un spațiu unde se poate parca mașina. Coordonatele GPS ale locului de parcare sunt următoarele: N – 47.29607 și E – 25.12285.

Ce este un tinov?

Tinovul este o mlaștină, o zonă în care pânza freatică ajunge aproape de suprafață și astfel se formează o floră specifică, alcătuită în mare parte din mușchi. Este un tip de mlaștină în care se acumulează turba – un sol foarte bogat în materie organică provenită de la plante foarte puțin descompusă din cauza lipsei oxigenului.

Zonele de turbă ajută foarte mult natura deoarece purifică apa, uneori atenuează inundațiile (prin faptul ca absorb apa) și asigură locuințe pentru speciile rare.

Tinovul Mare Poiana Stampei este o arie protejată de interes național. Rezervația naturală se întinde pe o suprafață mai mare de 650 hectare, însă zona amenajată pentru turiști este destul de mică, are o lungime de numai 1 kilometru.

Vizita noastră

După ce am parcat mașina ne-am îndreptat către pădurea care adăpostește Tinovul Mare. Se traversează o linie ferată care nu mai este funcţională, apoi se intră în rezervație. După câțiva metri parcurși pe o un podeţ din lemn, ajungem la un panou informativ de unde aflăm că în anul 1971, în localitaea Ramsar din Iran a fost semnată” Convenția asupra Zonelor Umede” . La această convenție au aderat 168 de țări, printre care și țara noastră. În anul 2011 Tinovul Mare a fost desemnat Sit Ramsar. Lângă panou se află o bancă unde turiştii se pot odihni.

Urmează o porțiune de drum prin pădure, aerul este destul de umed, apar primii țânțari, însă nu reuşesc să ne strice plimbarea :) , ajungem iar la un podeţ din lemn, apoi la un alt panou informativ. Printre informațiile oferite una este foarte importantă:” nu părăsiți poteca amenajată; podul de lemn străbate un habitat sensibil care poate fi deteriorat prin tasare” . Pe tot parcursul traseului am urmat acest sfat, din păcate am întâlnit și o porțiune unde, pe solul umed se vedeau urme de pantofi.

Am întâlnit o zona mai sălbatică, cu copaci căzuți, unii smulși din rădăcină, semn că în zonă au fost furtuni. Apoi am dat peste o zonă cu pini deși. Din cauza solului acid și a lipsei nutrienților, pinii din rezervația Tinovul Mare cresc mai greu, iar circumferința tulpinilor nu depășește 22 centimetri. Din acest motiv arborii tineri pot fi confundați ușor cu cei bătrâni, care pot ajunge chiar până la 100 de ani.

Urmează apoi o zonă cu cel mai lung podeț din lemn șerpuind printre pini, mușchi și ferigă de un verde intens, în stânga și în dreapta avem mlaștină, vedem și câteva ciuperci, tufe de afine şi tufe de merișoare. Copacii au tulpina roşiatică din cauza solului bogat în turbă. Pe podeț din când în când apare şi câte o șopârlă de munte ieşită să se încălzească la soare.

De pe un alt panou informativ aflăm că în zonă putem întâlni planta numită Roua Florilor. Denumirea plantei provine de la o substanţă lipicioaseă care se adună pe vârful frunzelor şi care ia forma unor picături de rouă. Este o plantă carnivoră care atrage ca un magnet insectele. Din păcate noi nu am văzut această plantă.

După aproximativ o jumătate de oră am ajuns la capătul potecii, aici am găsit un alt panou informativ. Poteca dă într-o mică poiană, iar la capătul ei curge pârâul Dornișoara.

Pe întreg traseul podețul din lemn este proaspăt reparat, pe margine, din loc în loc sunt bănci şi panouri cu poze și informații care te pun la curent cu fauna și flora specifică zonei. Traseul are 2 kilometri dus – întors şi este ușor de parcurs, accesibil oricui. Fiind o zonă umedă sunt mulți țânțari, este indicat să purtaţi îmbrăcăminte potrivită.

Dacă ajungeți în zona Vatra Dornei vă recomand să vizitați Tinovul Mare, este un loc liniștit în care te poți bucura de natură și de aer proaspăt. Zona este deosebită, pot fi vizitate şi alte locuri din apropiere: Colibița, Transrarău, Pietrele Doamnei sau Piatra Șoimului.

Noi am fost încântați de ce am văzut.

Webmaster, vă rog următorul video: https://www.youtube.com/watch?v=-OtwV5-2QvA

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 7064 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI