Rezervația naturală ”Pădurea Hagieni” , insula de verdeață din sudul Dobrogei

TIPĂREȘTE

Până în urmă cu ceva ani, Dobrogea însemna pentru noi doar mare, adică porțiunea de litoral dintre Năvodari și Vama Veche. Între timp însă, am vizitat Delta Dunării, am mers pentru o zi la Gura Portiței, am explorat Cheile Dobrogei, am vizitat mai multe mănăstiri și câteva cetăți, am făcut două frumoase drumeții în Munții Măcinului (ajungând de fiecare dată pe Țuțuiatu, vârful considerat a fi” acoperișul” Dobrogei), ne-am plimbat în două rânduri pe faleza de la Tulcea.

Documentându-ne în mod repetat, am mai descoperit obiective interesante și ne-am propus să le vizităm atunci când se ivesc ocazii potrivite. Pădurea Hagieni a ajuns astfel pe lista noastră.

Pe la jumătatea lunii august am mers la mare pentru un final de săptămână și ne-am cazat la Neptun. După o repriză de plajă duminică dimineața, ne-am gândit să vizităm Pădurea Hagieni înainte de a pleca spre casă.

Localizare și acces: Am ajuns repejor la Mangalia și de acolo am urmat DJ 391, îndreptându-ne către localitatea Albești. După vreo 10 kilometri, am observat pe câmp, spre stânga, un drum secundar nesemnalizat (drum care a fost cândva asfaltat). Nu există vreun indicator în zonă, dar pe cealaltă parte a șoselei se află un reper: borna kilometrică ce arată că până la Albești mai sunt trei kilometri.

Am avansat încet pe drumul îngust și denivelat (din loc în loc sunt adevărate cratere), printre bălăriile uscate, iar după aproximativ un kilometru am ajuns la marginea pădurii. Sosisem la intrarea în rezervația naturală” Pădurea Hagieni” , aflată pe teritoriul Podișului Negru Vodă din județul Constanța. Acest areal are o suprafață totală de 586 de hectare, din care 395 de hectare reprezintă suprafața ocrotită. Considerată rezervație floristică și faunistică, Pădurea Hagieni este o adevărată oază de verdeață între întinderile aride din jurul ei.

Interesant este faptul că, după ce am intrat în pădure, am văzut că accesul se face pe un drum îngust (pentru o singură mașină), însă asfaltul este mult mai bun. Am luat-o către dreapta, am mai parcurs câteva sute de metri, apoi am făcut un prim popas. Din loc în loc găsești câte un spațiu mai larg, iar acolo ar putea trece cu grijă două mașini, una pe lângă cealaltă, în rest drumul este suficient de lat pentru o mașină numai.

Am făcut câțiva pași în jur și am ascultat păsările ale căror triluri răsunau printre copaci. Nu am văzut în acea zonă vreo cărare, așa că ne-am mulțumit cu plimbarea de-a lungul drumului. La vreo 500 de metri, într-un luminiș, am zărit niște stupi, însă nu ne propusesem să tulburăm liniștea hărnicuțelor albine, așa că am ocolit. Interesant este că această pădure arată ca o junglă; indiferent în ce direcție privești, vegetația abundă, iar copacii îmbrăcați în iederă apar din loc în loc. Nu doar iedera îmbrățișează copacii (stejari, salcâmi, cărpiniță, plopi ori pini), ci și niște plante mai subțiri ori mai groase, asemănătoare cu lianele.

În acest paradis vegetal, la câțiva kilometri de malul mării, și-au găsit an de an adăpost și cuibăresc numeroase specii de păsări, dintre care aș aminti: șerparul, gaia brună, ciocănitoarea, ciocârlia sau vânturelul de seară.

După vreo jumătate de oră, ne-am întors la mașină și am continuat plimbarea prin pădure. Am trecut prin dreptul câtorva clădiri vechi și încetul cu încetul am început să coborâm. Printre copaci, văzusem că ne aflam la marginea unei zone mlăștinoase; era momentul pentru un alt popas. Locurile mlăștinoase, cu ochiuri de apă și cu vegetație abundentă, sunt caracteristice acestei păduri și constituie habitate perfecte pentru diferite specii de reptile; dintre cele mai cunoscute, voi aminti: vipera cu corn dobrogeană, șarpele rău, șopârlele ori broasca țestoasă de uscat dobrogeană. Pe parcursul plimbării noastre prin această pădure, ne-am intersectat cu câteva șopârle, iar surpriza am avut-o aproape de ieșire, când ne plimbam la pas și am dat nas în nas cu o țestoasă dobrogeană. Bineînțeles că nu am rata ocazia de a-i face câteva fotografii!

Văzând că drumul continuă prin pădure, ne-am gândit că vom ieși prin alt loc (citisem că ar fi posibil acest lucru). Nu a fost o decizie prea bună deoarece am dat peste niște zone înguste, iar mașina s-a ales cu câteva zgârieturi. Am mai făcut un popas de câteva minute într-un loc mai înalt; acolo, relieful semăna cu ceea ce am mai văzut prin Cheile Dobrogei, adică la marginea drumului era un perete calcaros, înalt de câțiva metri, cu mici nișe pe sub stâncă, numai bune pentru a se ascunde micile viețuitoare.

Când pădurea se rărea, ne-am întâlnit cu doi motocicliști care ne-au confirmat că mai avem puțin până la ieșirea spre satul Albești. Chiar la ieșirea din pădure, am dat peste albia secată a unui pârâu, obstacol pe care l-am depășit în cele din urmă; dacă ar fi plouat în acea perioadă și ar fi fost apă în acel șanț, cu siguranță că ar fi trebuit să ne întoarcem pe unde venisem.

Pădurea Hagieni este un areal interesant, o zonă diferită de ceea ce se află în acea parte a țării. Ne-ar plăcea să revenim în această pădure într-un alt anotimp (de preferat ar fi primăvara) pentru a surprinde modul în care natura se îmbracă în haine de sărbătoare, dar și pentru a admira bujorul de stepă și bujorul dobrogean.

Pădurea Hagieni este curată și bine întreținută, semn că nu este prea vizitată.

Noi am petrecut peste două ore explorând acest loc, iar vizitarea este gratuită.

În apropierea pădurii se află alte câteva obiective interesante: Balta Limanu, Mănăstirea Limanu-Hagieni, Peștera Limanu sau Moscheea Hagieni (din satul cu același nume).

Ajuns la finalul articolului, recomand vizitarea rezervației naturale” Pădurea Hagieni” !

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 1854 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI