Incursiune în Parcul natural Comana

TIPĂREȘTE

Toamna anului 2015 e călduroasă, așa au prognozat și meteorologii… la București se preconizează peste 30 de grade… la umbră. Ne pliem după hotărârile majorității și plecăm în acest week-end pentru un mic picnic spre Parcul natural Comana.

Amplasare și acces. La doar aproximativ 35-40 km distanță de București găsim lunca Neajlovului și Balta Comana, cea de-a treia zonă umedă din țara noastră (după Delta Dunării și Balta Mică a Brăilei) și a doua ca biodiversitate după Deltă. Apă am văzut, dar păsări aproape deloc. Am ieșit din București prin localitățile Jilava și 1 Decembrie, pe E85 spre Giurgiu. În Călugăreni la primul sens giratoriu am intrat pe DJ 411, am trecut prin satele Brăniștari și Budeni până în Comana (după cum a recomandat și @marocanu21 într-un ecou din luna mai a acestui an). Drumul care cu ceva ani în urmă nu era asfaltat arată acum impecabil, covorul asfaltic e bun, prin sate au fost construite trotuare; doar vreo 200 m sunt denivelați după restaurantul Lebăda. Este posibil să se ajungă mai rapid pe această variantă datorită calității drumului, deși e mai lung cu câțiva kilometri.

Prin localitatea Comana. La intersecția cu Dj 412A către Grădiștea este amplasată o lebădă gigantică, simbol al restaurantului din apropiere – mascota se potrivește cu peisajul lacustru de vis-a-vis. Deja vedem în depărtare frumosul foișor al Mănăstirii Comana, lăcașul de cult fortificat edificat de Vlad Țepeș în 1461. Complexul arhitectonic, cu rol dublu: religios și de apărare, a trecut în ultimii ani printr-un lung proces de restaurare și consolidare. Un loc suficient de mare pentru parcarea autoturismelor facilitează vizitarea mănăstirii. Un articol interesant despre mănăstire a publicat @iulianic în luna mai (vezi impresii).

Trecem de un părculeț modern destinat copiilor și ajungem într-o piață publică, amenajată cu alei, bănci, flori multicolore și o fântână arteziană, lângă Școala Comunală. De aici pe str. Șerban Cantacuzino (alt ctitor al Mănăstirii Comana) se ajunge la Primărie și Gara Comana. Am privit câteva minute peisajul înconjurător: un monument dedicat eroilor din cele Două Războaie Mondiale și Războiul de Independență este amplasat în acest spațiu public – un trunchi de copac cu o cruce în vârf. Pe peretele școlii este amplasată stema comunei și simbolul acesteia (bujorul românesc) , dezvelite în 2009 de președintele României de atunci. De centru se apropie un alai de nuntă: brazi împodobiți, oglinda purtată de două domnișoare, mireasa emoționată, nuntași și muzică. Se opresc în intersecție și încing o horă – frumoase obiceiuri românești, unele elemente arhaice chiar se perpetuează, deși uneori nimeni nu le mai cunoaște sensul original.

Intrăm spre dreapta pe strada Gellu Naum și la un moment dat zărim un panou ce ne indică faptul că acolo e Casa memorială Gellu Naum, îmbrăcată în iederă, aproape ascunsă. Aici se află reședința de vară a poetului suprarealist ce a trăit între anii 1915-2001. Până să ajungem la bariera de acces în rezervație trecem pe lângă o frumoase clădire ce găzduiește o pensiune și o pivniță „a marelui paharnic”. De asemenea, aruncăm o privire în interiorul Parcului Aventura Comana și observăm traseele de cocoțat prin copaci – după-masă parcarea era arhiplină.

Descriere Parc natural Comana. Așa este descrisă pădurea Comana în „Marele Dicționarul Geografic al României” din 1899: Comana, pădure de stejar și de șleau, proprietate a statului, ocupând partea moșiei d-adreapta Cîlniștei și despre S, jud. Vlașca. Suprafața ei este de 7000 hect. … Prin mijlocul ei trece linia ferată București-Giurgiu. În această pădure sunt mai multe suhaturi, poeni, și se află situate satul Vlad-Țepeș sau Gurbanul și satul Dadilovul. Această pădure servea de loc de întâlnire a diferitelor societăți culturale din București cari vin să petreacă vara în această localitate. Aici se vânează foarte mult: lupi, vulpi și epuri.

Și astăzi aici în pădurea Comana se întâlnesc oamenii, dar mai mult la un grătar ori la o tură cu bicicleta.

Ajungem la o barieră unde doi angajați ai Romsilva încasau taxa de acces pentru automobile: 15 lei/autoturism și împărțeau, la cerere, saci menajeri de gunoi. Am primit bon pentru suma achitată. Urmează un drum de circa 3 km pe un drum neasfaltat, prin pădure; pe alocuri, drumul e plin de gropi, viteza de deplasare fiind în medie 20 km/oră. În Poiana Fântânii cu nuc a fost amenajat un fel de loc de picnic: printre copaci au fost montate bănci și mese de lemn, împrăștiate pe o mică coastă la 10-20 m distanță una de alta. Grătarul trebuie să ți-l aduci de acasă, nu există vetre amenajate. Autoturismele se parchează pe marginea drumului. Cu cât ajungi mai dimineață, cu atât ești mai liber să îți alegi un loc bine amplasat. În pădure e răcoare, soarele abia reușește să își arunce câte o rază prin frunziș. Este amenajat și un teren de fotbal înierbat, dotat cu porți de lemn – „gazonul” nu arăta strălucit fiind râmat de niște porci imenși lăsați liberi prin codru. Găsim aici și Fântâna cu nuc – un panou ne explică că pe acest loc călugării au săpat după moartea lui Vlad Țepeș o fântână. Pe peretele fântânii există o inscripție ce atestă că sursa de apă a fost amenajată de Regia Pădurilor Statului în 1933. O altă amenajare este Bordeiul cu izvor, o construcție de lemn - un fel de căsuță acoperită cu stuf, de sub care izvorăște un firicel de apă ce se scurge la vale printr-o albie întărită cu gărdulețe din nuiele împletite. Lângă terenul de fotbal un panou ne anunță că acolo se va ridica Memorialul Vlad Țepeș, monument ce a înțepenit la stadiul de proiect.

În cadrul unui proiect cu fonduri europene de reconstrucție ecologică a Bălții Comana a fost amenajat și Observatorul ornitologic. Din apropierea Poiana Fântânii cu nuc se desprinde o alee din „biscuiți” care iese din pădure, trece pe lângă observatorul propriu-zis (un turn de lemn dotat cu ferestre – încuiat însă) și continuă prin păpuriș până la baltă. De aici începe un podeț de lemn cu balustrade, lung de circa 50 m ce se termină cu un foișor simplu de lemn. De la înălțimea acestuia se observă o parte mare din stufăriș și ochiuri de apă – nu am văzut picior de pasăre, cum s-ar zice.

În parc am văzut marcat un traseu cu cruce roșie; este un rai pentru bicicliști erau foarte mulți, de toate vârstele – drumeagurile din pădure oferă atât porțiuni ușoare, cât și pasaje mai dificile. Am văzut chiar o trăsură, probabil de la una din pensiunile din preajmă. În pădure se află și Cabana Fântâna cu nuc construită în 1889, azi sediu administrativ al parcului natural.

Am reușit să văd și ghimpele pădureț (ruscus aculeatus), plantă protejată în cadrul rezervației științifice, alături de bujorul românesc (ce are o sărbătoare special dedicată – după cum arăta pădurea nu cred că mai sunt prea multe exemplare). Ghimpele, semnalizat printr-o plăcuță ruginită, era prezent prin două exemplare, având chiar și mici fructe roșii. Și vă confirm că: înțeapă.

Concluzii. Am avut noroc de vreme caldă și de liniște (ceilalți vizitatori nu ascultau muzică tare, nu urlau, etc. – e posibil ca duminica în timpul verii atmosfera să fie cu totul alta). Ne-am plimbat pe puntea din stufăriș, am admirat Balta Comanei de la înălțimea foișorului, am încercat apa rece de la izvor, am mâncat câte ceva în aer curat. Pentru o ieșire de week-end, în lipsă de alte idei, este o alegere potrivit de bună.

---

VIZUALIZĂRI: 8009 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI