Auschwitz.. si atat

TIPĂREȘTE

Fiind foarte pasionat de istorie, prietenul meu mi-a tot spus de-a lungul timpului cat de mult si-ar dori ca intr-o zi sa ajunga la Auschwitz. Desi amandoi stiam foarte multe lucruri despre acest loc, și văzusem o grămada de documentare, n-am crezut ca voi ajunge vreodată acolo. Însă, în mai 2016, m-am gândit sa fac rezervări pentru Polonia. Astfel eu vizitam Varsovia și Cracovia, la care visam de ceva timp, și el ajungea în sfârșit la Auschwitz. In general eu sunt "capul rautatilor" si ma ocup de alegerea destinatiilor si rezervari, iar el se ocupa de alegerea rutei si fotografii. Cred ca a fost prima data cand l-am vazut atat de incantat de vacanta pe care urma sa o avem. Despre Cracovia și Varsovia va povestesc în doua review-uri separate si detaliate, acum va iau cu mine la Auschwitz.

Muzeul lagarului de concentrare se afla la mai puțin de 70 de kilometri de Cracovia, în orașul Oświęcim, iar intrarea este libera. Ulterior am inteles ca pana la ora 10 intrarea este gratuita, iar mai apoi se poate intra doar in grup organizat, si se plateste o taxa pentru ghid de 45 de zloti (aproximativ 50 de lei). Am platit insa parcarea care a costat 13 zloti pentru intreaga zi (aproximativ 14 lei).

Dupa ce am trecut de un filtru de securitate, am ajuns in fata faimoasei porti unde se afla mesajul "Arbeit Macht Frei" (Munca te elibereaza). A fost prima data cand am inteles ca incarcatura emotionala pe care o poti simtii intr-un loc poate fi mai puternica decat ceea ce vezi propriu-zis.

Nu cred ca are rost sa va povestesc despre istoria lagarelor, pentru ca e plin internetul de astfel de informatii, insa voi incerca sa va spun ce am trait si ce am simtit eu dincolo de acea poarta. Primul lagar, Auschwitz I, era centrul de tortura si experimente, iar imprerujul lui se afla un gard electric dublu cu sarma ghimpata. Vali era atat de fascinat, incat nu prea aveam cu cine vorbi sau schimba pareri, eram oarecum singura cu gandurile mele si cu nodul meu in gat. Intr-o parte a lagarului, se afla Crematoriul I, o cladire mica, construita in pamant si ramasa intacta cu furnalele, camera de gazare și carucioarele de fier de atunci. Sa va spun ca in camera de gazare se văd zgarieturi pe toți pereții?

In blocul 4 gasiti o expozitie permanenta cu pozele facute de ofiterii SS, reprezentand debarcarea detinutilor, conditiile in care locuiau, cat si poze in care este surprinsa arderea cadavrelor in camp deschis. Tot aici gasiti si o expozitie cu imbracamintea detinutilor. A urmat vizitarea altor catorva blocuri, cel in care era prezentata viata prizonierilor, apoi blocurile cu expozitii ale Poloniei, Austriei, Slovaciei, Cehiei si Ungariei, apoi blocul care gazduia spitalul iar la final celulele in care stateau prizonierii.

Incaperea in care am avut un adevarat soc, a fost cea in care se afla un munte de par uman. Atat de marcata am fost de acea imagine, incat zile in sir mi-a tot revenit in minte. Eu nu consider tocmai morala expunerea acelui par, desi se sustine ca e "dovada" atrocitatilor comise, și oamenii care ajung aici trebuie sa vadă cu exactitate adevărul și realitatea pentru ca astfel de fapte sa nu se repete. Cu toate astea, acei oameni au murit în chinuri groaznice, nu e cazul ca parul lor sa fie expus intr-un muzeu, dar e strict o parere personala de om marcat pentru ce a vazut acolo.

Din fericire cand am fost noi nu era deloc aglomerat, te puteai plimba in voie, si puteai sa analizezi fiecare colt si fiecare incapere. Daca la Auschwitz I experienta nu mi s-a parut atat de traumatizanta, si in ciuda incarcaturii emotionale care planeaza deasupra intregului loc, cladirile si aleile nu sunt chiar atat de sinistre, (cu exceptia parului!) la Auschwitz II campul care ti se deschide in fata este cu mult mai tragic! Auschwitz II era principalul punct de sosire si exterminare. Aici conditiile în care stateau prizonierii sunt incomparabile fata de cele pe care le-am văzut la Auschwitz I. In spatele lagarului se afla doua ruine ale fostelor crematorii si un memorial construit pe locul in care a fost cel de-al treilea crematoriu. Sa va spun ca intreaga zona este plina de cenusa victimelor, si toti cei care ajung aici calca practic pe ramasite umane?

Nu stiu daca sa va recomand acest loc, deoarece trairile pe care le ai acolo sunt foarte puternice si te marcheaza pentru o lunga perioada de timp. Eu nu m-as intoarce sa revizitez Auschwitzul, insa experienta a fost unica si cu adevarat de neuitat.

---

VIZUALIZĂRI: 2017 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI