Drumetie la Malaiesti in locul unde am vazut prima data ursul

TIPĂREȘTE

August. Duminica. 2019. Speram sa cooptez mai multi participanti pentru o drumetie la Cabana Malaiesti. A fost posibil sa luam startul doar 4 bucuresteni.

7:00 – Poza in parcare in Bucuresti, inainte sa ne urcam in masina.

Ruta auto urmata: Bucuresti – DN1 – Ploiesti – Predeal – DN73A – dupa 4,2 km jumatate stanga (nu ajungeti in Paraul Rece) – 6,4 km pe drum forestier pe langa Cabana Forban (Steaua) pana la Cabana Diham.

Forestierul l-am gasit intr-o stare proasta si foarte proasta. Cateva pasaje chiar necesita garda putin mai inalta. Iar ultimul km a fost chiar naspa.

9:45 – Am ajuns. Am parcat la 200 metri inainte de cabana, la o rascruce mica de drumuri, pe un loc inerbat parca decupat pentru a parca vreo 5 masini. Am trecut de la tinuta de conducator auto la cea de drumetie.

Cabana Diham (1.320 m) – Pichetu Rosu (1.445 m) – Cabana Malaiesti (1.720 m) circa 3 ore

Cabana Malaiesti (1.720 m) – La Glajarie – Cabana Diham circa 2,5 ore

Timpii sunt cei de pe indicatoare si valabili vara. Noi, de exemplu, din motive obiective am depasit cu mult acest timpi de referinta.

Sectorul Pichetu Rosu – Malaiesti, care este cunoscut sub numele de traseul Tache Ionescu, nu este recomandat a fi parcurs iarna.

Dificultate: medie

Important: de parcurs cu bocanci de munte, cu echipament corespunzator, cu rezerve de apa (intre Pichetu Rosu – Malaiesti – Glajarie nu exista sursa permanenta de apa!), pelerine.

…. nu inainte de a face poze, a filma si a “face prezenta” varfurilor ce ni se arata din Poiana Diham in toata semetia lor in dimineata senina de care am avut parte. Stand cu fata la Muntii Bucegi raspund la apel de la stanga la dreapta inconfundabilii Colti ai Morarului, Bucsoiul si in plan mai indepartat Padina Crucii. Rotim privirea peste adanca Depresiune a Barsei si ne inaltam privirea catre Masivul Postavaru, mai la dreapta admiram culmea golasa in zona superioara a Pietrei Mari. Muntele ne asteapta! Vremea e de partea noastra!

Primul segment de traseu este numai bun pentru incalzire. Diham (1.320) – Pichetu Rosu (1.445) , marcaj punct rosu, timp 45 minute. Este foarte bine intretinut si ne conduce prin padurea racoroasa catre Pichetu Rosu. Nu uitati sa va aprovizionati din aceasta zona cu apa de izvor caci aveti sanse mari ca pana pe seara sa nu mai aveti aceasta optiune. Poteca noastra lasa la un moment dat in stanga drumul ce duce la Cabana Poiana Izvoarelor, inchisa de ceva vreme din ce am aflat. Poteca noastra urmeaza o curba de nivel, este larga si lasa in stanga varfurile Diham (1.579) si Capatana Porcului (1.567). Nici nu bagam de seama cat de repede am ajuns in Poiana Pichetu Rosu, fost punct de graniceri. Suntem in extremitatea nordica a poienii, la marginea padurii. Aici converg traseele catre Poiana Costilei – Caminul Alpin, catre Poiana Izvoarelor – Gura Diham (ambele sunt alte doua posibile baze de plecare), catre Diham (de unde am venit noi) si toate se unesc pornind pe Tache Ionescu spre Malaiesti.

Urmeaza sectorul cel mai spectaculos de drum (Tache Ionescu): Pichetu Rosu (1.445) – La Prepeleac (1.800) – Cabana Malaiesti (1.720), marcaj triunghi rosu, 2,5 ore pe indicator

Incepem sa urcam simtitor. Chiar daca acest drum este in fapt o curba de nivel pe “burta” Bucsoiului, avem cateva urcusuri de dovedit. Foioasele au lasat locul brazilor. E fain!

Urmeaza inca o provocare! Zmeura! Daca primii rugi nu erau foarte ofertanti in fructe coapte, alti trecatori luand potul, urmatorii ne-au adaugat in program pauze dese de savurat gustosul si parfumatul fruct rosu.

Hai sa mai si mergem! Si mai luam in piept un urcus care ne scoate in Poiana Bucsoiului. O poiana si mai plina cu zmeura. Zmeura cat cuprinde. Am scos un pet de jumate si am inceput sa car zmeura in el pana l-am umplut sa servesc pe cei dragi de acasa cu fedepeuri naturale. Fedepeurile, ma scuzati, sunt fructe de padure. Cu burticile multumite, am continuat drumul nostru, care a traversat mai apoi Valea seaca a Bucsoiului si ajunge in alta poiana la banca Traian Murgilas. Nu e o banca cu bancomat, e una unde poti aseza fundul jos sa te odihnesti.

Traversam inca un valcel sec, al Vaii Rele, si hopa am ajuns in punctul La Prepeleac (1.800) . De aici se bifurca in stanga poteca marcata cu banda rosie, care urca abrupt si parca interminabil pe creasta Bucsoiului, catre Varful Bucsoiul Mare (2.492) si mai apoi catre Vf. Omu (2.507), cel mai inalt din Muntii Bucegi. Noi insa urmam acelasi triunghi rosu care ne-a calauzit pana aici.

Intram intr-o portiune de drum cu cateva pasaje expuse, unde sunt amenajate lanturi si chiar si o scara si o pasarela. Pe vremea copilariei mele, cand am parcurs acest traseu si chiar mai tarziu in studentie, nu erau aceste elemente ajutatoare. De multe din ele nu este musai nevoie sa te folosesti pe timp de vara si teren uscat, iarna insa sunt de maxim ajutor, daca totusi cineva (musai cu experienta) se incumeta totusi pe Tache Ionescu. Avem in mai multe randuri privelisti faine catre Rasnov, catre Cabana Diham, catre Muntele Postavaru si catre Cioplea. Perspectiva este minunata, vizbilitatea a fost super. Un nor cenusiu se tot rotea deasupra Bucsoiului, scapand si vreo 20 de stropi, semn ca ar fi bine sa mai avansam. Trecem prin Saua Malaiesti si Saua Prepeleacului (1.767) dupa ce urcam pe langa un ultim pinten stancos, de unde incepem coborirea accentuata la Cabana Malaiesti (1.720) , pe care am vazut-o inca din sa.

Este a cincea oara in viata mea cand ajung la Cabana Malaiesti. Toate vizitele anterioare dateaza din anii ’80-’90. Am gasit alta cabana decat cea pe care o stiam. O cabana frumoasa, luminoasa pe afara, zugravita vernil, cu acoperis nou. Pe doua laturi ale cabanei, pe lungime si pe latime, sunt bancute. Latura lunga este cea cu fata la soare unde turistii se bronzeaza in timp ce se odihnesc.

Citim pe exteriorul cabanei ca suntem la cota 1.720 metri.

La interior este o sala mare de mese cu mese si banci din lemn. Intunecoasa. Opus intrarii este “ghiseul” cu rol de bar si restaurant.

O mentiune importanta este ca la Cabana Malaiesti nu este apa curenta permanenta, asa ca has-doi-o-ul este pretios daca il intalniti. Aprovizionarea se face cu calul, in trecut se facea cu magarul. Am cunoscut in poiana de langa cabana multi dintre caii de pe langa Malaiesti.

Vreau sa laud mancarea de la Malaiesti, chiar daca nu am pozat pentru AFA o dovada cat de cat. Am gasit doua feluri de mancare cu cate doua optiuni, desert si bauturi. Felul 1 costa 12 lei, felul 2 18 lei. Am mancat o ciorba de fasole si o portie de carnati plus mult laudata prajitura a cabanei, o apa si un pepsi. In total am scos 38 lei din punga. Gustos. Prajitura este un fel de negresa care are insa pe langa multa ciocolata si mar. Am mancat afara unde pe platoul de langa cabana sunt mai multe mese si banci din lemn.

Cabana Malaiesti este situata intr-un loc pitoresc de care m-am indragostit de la prima vedere. Se afla pe firul Vaii Malaiesti, in cea mai mare parte a anului sec, in ultima caldare glaciara, inainte sa cobori in padure. Perspectiva din acest loc este de vis.

Stam cu spatele la padure si avem asa: in stanga masivul pieptos stancos si inierbat in acelasi timp al Bucsoiului (2.492). Creasta acestuia urca lin catre Vf. Omu (2.507), care nu se vede de la Malaiesti, “iese putin din cadru”. Continuam cu privirea pe marele cadru stancos inalt in forma literei U si suntem pe partea rotunda a literei U unde este culmea spre Varful Scara (2.422) unde este mai nou si un refugiu. In aceasta creasta distingem 2 spintecaturi unde se afla Hornurile Malaiestilor, cel mic si cel mare. Mi-e dor de ele, imi amintesc cum acolo o familie de capre negre ne-a tinut la distanta pana au traversat ele hornul impingand la vale pietre cu copitele. Inchidem litera U pe latura unde se afla si cabana noastra. Culmea aceasta se numeste Padina Crucii, iar in spatele ei este Culmea Tiganesti. V-as povesti necontenit despre Lacul Tiganesti, desper Sfinxul Scarii, despre Brana Caprelor care urca din Valea Malaiesti pe Bucsoiu, despre peisaje de vara sau de iarna, despre limbi de zapada care se pot intalni aici tarziu in vara. Dar mai ales despre prima mea intalnire cu ursul si tactica unui cioban de a il indeparta cu ajutorul cainilor. Un spectacol real de strategie in natura. Am rememorat acum toata scena si traseul si steiul de stanca unde se retrasese temporar ursul si apoi culoarul pe care a fugit cedand lupta, urcand in viteza abrupt pe poteca spre Tiganesti.

Malaiestiul este un loc de poveste, este insa un loc real. Peisajul din caldarea inferioara a Malaiestiului nu il poti uita toata viata.

Pentru cei ce vor sa inpoteze la cabana, situatia la zi pentru o noapte este astfel: Cabana ofera 100 locuri in camere cu 3 -14 paturi. Locul costa 30 lei de persoana. Personalul de la cabana este unul foarte prietenos si placut.

Cat am stat la cabana a tras si o scurta ploaie de 10 minute, timp in care ne-am retras in cabana.

Traseul ales pentru coborirea fost diferit de cel pe care am urcat.

Cabana Malaiesti (1.720) – Valea Malaiesti – Poiana Malaiesti Izvor (1.320), banda albastra, 1,5 ore. Traseul este unul care coboara in continuu. Este totodata si traseul cel mai potrivit pentru a ajunge iarna la Malaiesti. Marcajul este clar, poteca de asemenea, nu exista probleme de orientare. Coborirea sa face parca in praguri, ba mai accentuata, ba mai lina, iar accentuat, iar lina si tot asa. In ultima parte a traseului sunt doua locuri de popas si un punct de belvedere, iar coborirea se face in serpentine. Am vazut foarte multe familii cu copii pe acest traseu. Poiana Malaiesti Izvor este de fapt putin in afara traseului, caci imediat inaintea acesteia, poteca se ramifica stanga – dreapta. In stanga coboara catre Valea Ghimbaselului unde se intalneste soseaua recent asfaltata care duce in 12 km la Rasnov pe langa Uzina Electrica, pe marcajul banda albastra.

Noi cotim dreapta 90 de grade pe traseul Poiana Malaiesti Izvor (1.320) – La Glajarie (900) – Cabana Diham (1.320), marcaj cruce albastra, 15 minte coborire si 1 ora urcare

Coborim sa avem ce urca la loc este caracterizarea corecta a acestei ultime etape de drumetie. De la ramificatie ajungem repede La Glajarie, o zona irigata de mai multe paraie care converg pe rand unul in altul si in cele din urma in Valea Ghimbavului sau Ghimbnaselului in aval. Traversam si doua drumuri forestiere, atentie nu le urmati, ci le traversati! Traversam doua dintre parauri pe podete din lemn si …. APA! In sfarsit APA! Am baut din nou apa! De aici va incepe un urcus infernal prin padure, un urcuis care parca nu se mai termina. In partea superioara a urcusului mai primim din stanga un drum forestier marcat, cu care mergem “de mana” pana in poiana unde se gaseste Cabana Diham.

Cei ce bat frecvent aceste carari de munte o cunosc pe Mama Oara. Dansa impreuna cu sotul sunt cabanieri la Diham de 40 de ani. Este iubita pentru dragostea si ospitalitatea pe care a aratat-o celor care i-au trecut pragul. Iar dragostea aceasta s-a intors catre ea la nevoie, cand vechea cabana Diham a ars, si oameni iubitori de munte, dar anonimi, au ajutat prin contributii la ridicarea noii cabane, unii si de departe din strainatate, unii cu bani, altii cu materiale, cu carca, dar mai ales cu dragoste. Pe vremea vechii cabane Diham, aici era un tap celebru care bea bere si fuma. Atunci copil sau adolescent fiind ma distram, ca de fapt mai toti turistii care il cunosteau. Acum privesc altfel asemenea “scene”, ele nefiind un comportament care trebuie incurajat, saracul animal, ar fi avut de facut altceva mai bun pentru neamul lui de tap.

Cabana Diham poarta numele complet (mai nou) Diham Phoenix. Are o capacitate de cazare de 87 de locuri in camera cu 2 – 6 locuri si priciuri (dormitoare comune). Ofera bufet si cantina - restaurant. Spre deosebire de Malaiesti aici gasim apa curenta si alimentare permanenta cu curent electric.

Curtea cabanei, ingradita, este una generoasa unde te poti odihni pe bancute, pe iarba, in foisor.

Nu am poposit aici, pentru ca mai aveam de urcat usor 200 de metri pana la locul unde am lasat parcat masina, iar perspectiva de acolo era una superba, cu o deschidere mai larga decat din curtea cabanei.

Dam din nou roata cu ochii limpezi: Postavaru, Piatra Mare, partial Baiului, Dihamul, Abruptul Bucegilor cu Coltii Morarului, Bucsoiul Padina Crucii.

Iar ca drumetia sa fie binecuvantata, in afara de vremea superba de care am beneficiat, am filmat apusul de soare, care a impanzit cerul in culori de el alese pana s-a dus la culcare dupa Culmea Padina Crucii. Si asa am aflat si unde a dormit soarele cel putin pentru o noapte!

Celor cu drag de munte, ceva rezistenta si un minim de experienta montana, echipament adecvat, documentati si iubitori de drumetii va recomand un Malaiesti. La mine a aparut ad-hoc ideea pentru aceasta destinataie cand cu putin inainte de drumetie, Ema mi-a trimis o poza de pe net cu cabana Malaiesti. S-a produs click-ul si asta a fost povestea drumetiei la Malaiesti. Numai de bine tuturor!

@web: rog inserare video youtube. Multumesc

---

VIZUALIZĂRI: 4035 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI