Drumeție în Bucegi

TIPĂREȘTE

Iată că a sosit momentul să scriu despre o altă drumeție frumoasă pe care am făcut-o în această vară: este vorba despre plimbarea din Bucegi către Crucea Eroilor Neamului, cu un mic ocol făcut ulterior pentru ”a saluta” Babele sau Sfinxul. Traseul a fost următorul: cabana Piatra Arsă – cabana Caraiman - Brâna Mare a Caraimanului – Crucea Eroilor Neamului – Sfinxul și Babele – cabana Piatra Arsă.

Știam despre o propunere de drumeție pentru o zi de sâmbătă din luna august. S-a nimerit ca în acel sfârșit de săptămână să fim la Sinaia, cazați la hotelul Internațional. Chiar dacă aveam suficiente opțiuni pentru petrecerea timpului prin stațiune sau la hotel, am simțit totuși ”chemarea muntelui” și ne-am alăturat pe ultima sută de metri (dacă pot zice așa) drumeților ajunși înaintea noastră la cabana Piatra Arsă. TransBucegiul a fost destul de aglomerat, însă după-amiază erau și mai multe mașini decât dimineață.

Prima parte a traseului a însemnat parcurgerea unei poteci late prin jnepeniș, potecă ce cotește după câteva minute spre stânga. La ieșirea dintre jnepeni s-a conturat tot mai clar primul nostru obiectiv la orizont (Crucea Eroilor Neamului), dar până acolo mai aveam ceva de mers. Oricum, nu ne-am grăbit, am mai glumit, am mai făcut fotografii, am mai schimbat impresii și am ajuns după ceva mai mult de o oră la cabana Caraiman. Dacă până acolo traseul a fost o simplă plimbare în natură, lucrurile s-au schimbat cât de cât atunci când am început urcușul pe Brâna Mare a Caraimanului. Traseu marcat cu punct albastru, această potecă reprezintă practic o scurtătură spre Crucea Eroilor Neamului. Dar ce scurtătură! Peisajele pe care le poți admira de acolo sunt superbe și trebuie să fii atent la fiecare pas, întrucât o singură clipă de relaxare se poate dovedi fatală! De altfel, acest traseu este închis circulației turistice în perioada 01 noiembrie – 30 aprilie (am remarcat informația afișată pe o plăcuță din apropierea cabanei Caraiman).

În prima ei parte, poteca de pe Brâna Mare urcă destul de abrupt, dar urcarea se domolește după câteva minute. Rămâne o cărare ușor ascendentă, mărginită în stânga de un colos de piatră, iar în partea cealaltă de un adevărat abis. Cei care știu că au probleme cu răul de înălțime nu au ce căuta acolo, iar ceilalți trebuie să fie atenți în orice moment. Noi nu ne-am grăbit deloc, am admirat frumoasa Vale a Prahovei de la înălțime și am zărit la un moment dat siluetele minuscule a două capre negre care se odihneau undeva printre stâncăriile aflate dedesubtul nostru. Există și două zone prevăzute cu lanțuri, însă trecerea pe acolo nu a fost chiar dificilă. Pas cu pas, ne-am apropiat de Crucea Eroilor, dar înainte am avut prilejul de a admira câteva superbe flori-de-colț. Brâna Mare am străbătut-o cam într-o oră și un sfert pentru că ne-am tot oprit pentru fotografii.

Crucea Eroilor Neamului se află la altitudinea de 2291 de metri, are o înălțime de 39,3 metri și a fost ridicată pentru a cinsti memoria eroilor neamului căzuți pe câmpurile de bătălie din Primul Război Mondial. Diferite materiale de construcție aflate în apropierea impunătorului monument arătau că acolo au loc lucrări de restaurare, ceea ce este un lucru foarte bun. Lume multă se afla împreună cu noi în acel loc, asta însemnând că există încă suficienți oameni doritori de puțină mișcare. După mai multe serii de fotografii, ne-am așezat pe iarbă la oarecare depărtare de monument pentru o pauză mai lungă. Timp de aproximativ o oră am ciugulit câte ceva și am băut apă, oferindu-le picioarelor noastre binemeritate clipe de răgaz. Oriunde priveam de acolo, peisajele erau care mai de care mai spectaculoase, însă zona mea preferată pentru fotografii a fost peretele abrupt din față, ”împodobit” în vârf cu releul de pe Coștila.

La întoarcere am urmat un alt traseu pentru a ne bucura de cât mai multe dintre frumusețile naturale de pe Platoul Bucegi. Am mers pe traseul marcat cu o cruce roșie, adică pe o potecă aflată oarecum între traseul de pe Brâna Mare și poteca spre vârful Caraiman. Următoarele ținte au devenit Sfinxul și Babele, unde aveam să ajungem după circa o oră și jumătate din momentul plecării de la Crucea Eroilor. Într-o mică vale ferită de razele soarelui am avut ocazia să dăm peste un petec destul de serios de zăpadă, prilej pentru a face câțiva bulgări ”de august”.

Apropiindu-ne de Sfinx, zona s-a tot aglomerat, încât puteai spune că ne aflam într-un oraș, nicidecum pe munte, la peste 2000 de metri altitudine. Fel de fel de oameni erau acolo, de la cei care stăteau pe iarbă la oarecare depărtare și savurau peisajele (că despre liniște nu putea fi vorba) și până la aceia care probabil că și-ar fi dorit să facă plajă pe creștetul interesantei bucăți de stâncă.

Cam aceeași situație am găsit-o și în jurul Babelor, iar coada de la stația de telecabină a asigurat în mod cert doritorilor o așteptare de vreo câteva ore în picioare. Prilej pentru câțiva ”întreprinzători locali” să prezinte de zor oferte pentru coborârea de pe munte cu mașinile lor de teren. Mda...

Din acel loc, noi am mers pe o cărare nemarcată care ne-a scos într-un final chiar pe poteca străbătută dimineață, aproape de intrarea în jnepeniș. După cum se întâmplă în general pe potecile nemarcate, am avut parte de unele surprize, cea mai serioasă dovedindu-se a fi traversarea oarecum dificilă a unei văi secate.

Toate bune și frumoase, puțin după ora 16.00 am revenit la cabana Piatra Arsă. Acolo ne-am luat rămas bun, propunându-ne să ne revedem cu prilejul altor drumeții. După aproximativ 6 ore ”la înălțime” eram destul de obosiți, dar încântați de peisajele admirate, de vremea avută și de faptul că am petrecut clipe faine într-o companie plăcută.

Ultima încercare din acea zi a fost să ieșim cu bine din aglomerația de mașini din zona cabanei Piatra Arsă. Ne-a luat cam un sfert de oră acest lucru, însă pe la 17.30 reveneam la hotelul Internațional din Sinaia. O modalitate foarte bună de a ne reface forțele a fost să profităm de piscinele și de acele jacuzzi existente în centrul Spa al hotelului. Noaptea am dormit neîntorși, iar a doua zi a sosit momentul să plecăm spre casă. :(

Ajuns la final de articol, recomandăm tuturor o drumeție, indiferent de destinația aleasă!

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 740 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI