GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
In 1 octombrie 2016 am atins un vis: Crucea Caraiman!
Un weekend superb ne-a oferit Dumnezeu, ca sa ne mai putem bucura de caldura soarelui, sa mai calatorim si sa mai vizitam ceea mai dorim sa vedem pana cand incep ploile de toamna si atunci urcarea pe munte nu mai este o prioritate.
Acesta iesire a fost programata, impreuna cu un grup de prieteni, cu cateva saptamani inainte, dar s-a intamplat ca acest sfarsit de saptamana sa fie perfect pentru ceea ce doream sa facem: vizitarea pesterii Ialomitei, a lacului Bolboci, a Babelor, a Sfinxului si a Crucii Caraiman.
Din copilarie, in drumurile noastre spre litoral, parintii imi artau pe geamul masinii Crucea de pe Caraiman. La fel am facut si continui sa fac si eu, cu baietelul meu, de cate ori trecem prin Busteni. Pentru ca este o pagina de impresii de calatorie, eu va voi povesti ce am simtit in aceste locuri minunate din Romania.
Am fost cazati in Azuga la Pensiunea Maria***, de unde, dupa ce am luat micul dejun ne-am urcat in masini, cam in jurul orei 10 dimineata, si am pornit spre Pestera Ialomitei si Lacul Bolboci. Traseul a fost pe drumul national Azuga –Busteni –Transbucegi- Padina-Pestera, urmand indicatoarele, spre Pestera Ialomitei, pe partea dreapta la iesirea de pe Transbucegi.
Soseaua Transbucegi este in stare foarte buna, grea, urca sinuos pe marginea prapastiilor in munte, inaintand in viraje “ac de par”. Marcajul pe sosea este nou, pacat, din nou, ca e foarte ingusta, pe alocuri lipsesc parapetii, nu are locuri suficiente pentru oprire in puncte de belvedere, iar la trecerea peste poduri, in mai multe locuri, asfaltul e intrerupt cativa metri si sunt gropi.
Peisajul automnal este exceptional! Lacul Bolboci pe langa care trece drumul spre Pestera Ialomitei incadrat muntii abrupti, care coboara in hauri ametitoare imbracati in pasteluri de toamna, este hipnotizant, noroc ca nu conduceam eu masina! Barajul de pe lacul artificial Bolboci este iarasi impresionant.
Dupa aproximativ doua ore am ajuns la parcarea pietruita de la Padina, prafuita si mare, de la care am pornit pe jos spre Pestera Ialomitei (despre care am sa scriu un alt articol). Te mai opreste si un indicator: „Rezervatia naturala Bucegi. Intrarea în rezervatie cu masina se pedepseste cu amenda între 1500 – 3000 lei”.
Pe la ora unu si jumatate am iesit din pestera si ne-am continuat drumul pe jos spre telecabina Pestera, ca sa urcam pe Platoul Muntilor Bucegi. Asadar am urcat la cu telecabina Pestera-Babele, durata urcusului este de 8 minute iar costul biletului pentru adulti este de 20lei/urcare. Programul de functionare al telecabinei este pana la ora 15:30. Atentie, pentru ca nu va mai puteti intoarce cu aceasta telecabina la Pestera daca va prinde seara pe platoul Bucegilor, in schimb puteti lua telecabina Babele-Busteni care functioneaza pana la ora 19:30 sau pana mai sunt oameni care asteapta la telecabina. Copii au coborat cu telecabina Babaele-Busteni si au tebiut sa astepte destul de mult pentru ca era aglomeratie mare. Noi, ceilalti din grup am coborat dealul pe jos, iar ei inca asteptau la telecabina.
Cu telecabina, se ajunge la Cabana Babele, situata la o altitudine de 2206m, asa cum ne informeaza o placuta plasata pe aceasta. Aici gasiti cazare, restaurant, bufet si toalete care apoi lipsesc cu desavarsire pana la intoarcerea de pe munte. Cabana Babele este situata pe platoul Muntilor Bucegi, sub Varful Babele, iar "Babele" - monumente ale naturii se afla chiar in fata cabanei.
La o distanta de 10 minute de cabana se afla megalitul “Sfinxul” din Bucegi, cu o inaltime de 8m si o latime de 12m, la o altitudine de 2216 m. El a fost denumit astfel abia incepand din anul 1936. Unii membrii ai grupului au simtit vibratiile energetice ale Sfinxului dupa ce au sat mai mult timp cu mainile pe el. Se spune ca platoul Bucegilor este un nod energetic foate mare.
Pentru ca era deja tarziu, am hotarat sa nu ne oprim sa mancam la Babele, ci sa facem un picnic la Crucea Caraiman, care era scopul excursiei noastre.
Afara incepuse sa se incalzeasca, soarele ardea, la umbra era frig, dar intre Babe si Cruce vantul rece sufla foarte tare. Initial, nu intelegeam de ce toti oamenii care coboarau pe poteca dinspre Cruce sunt incheiati pana la gat, cu veste, glugi, caciuli pe cap... dar la intoarcere si noi eram la fel.
Diferenta de temperatura dintre platoul pe care se afla Babele cu Sfinxul si Cruce este mare, cred ca este cu cel putin zece grade mai cald la Babe, dar si diferenta de altitudine dintre Babe 2206 si Vârful Coștila de 2.490 m. este mare si curentii mari, explica cum de e frig cand soarele care arde.
Traseul e marcat cu cruce rosie pe fond alb, nu e greu, iar peisajul este exceptional de frumos. Muntii acoperiti cu brazi, muschi, tufarisuri sau doar de stanca goala pe alti versanti, care coboara in prapastii adanci, te insotesc timp de o ora si jumatate. Rocile de pe carare sunt colorate, de la alb, roz, maro, verde pana la negru si prafuite. Incaltamintea adecvata muntelui este obligatorie, pentru ca rocile pe care se paseste sunt instabile si se cade foarte usor in clipe de neatentie. Eu desi aveam ghete, am cazut de trei ori, nu am alunecat, doar nu am fost atenta unde pasesc, furata fiind de peisaj. Cand urci si cobori trebuie sa fii ”cu ochii in patru” pentru contemplare si poze trebuie sa te opresti din mers.
Golul alpin este acoperit cu pajisti cu jepi verzi, cu iarba uscata, muschi, impodobit din loc in loc cu floricele galbene, manunchiuri de floricele mov... le spun floricele pentru ca sunt marunte, nu au tulpini lungi ca cele care cresc in conditii mai blande. Da, sunt multe culori acolo la inaltimi de peste 2200m.
Foarte multa lume urca si cobora pe poteca ingusta, parca eram in aglomeratia din Bucuresti, de multe ori trebuia sa ne oprim sa facem loc sa treaca persoanele care urcau mai repade sau coborau.
Poteca urca serpuind spre Releul de televiziune Costila Mica care este ingradit. De la Babe pana la acest punct nu se observa Crucea.
Vârful Coștila Mare pe care se ajunge, este vârful muntos clasat al cincilea între vârfurile muntoase din Munții Bucegi, cu altitudinea de 2.490 m. De aici se coboara spre Crucea Caraiman, destul de abrupt, pe o distanta de cca. 10 m. tinandu-te de niste lanturi fixate in stanca, dupa care se coboara pe poteca lina pana la monument.
Redau in cele cec urmeaza cateva date din sursa Wikipedia despre Crucea Caraiman
Denumirea monumentului este Crucea Eroilor Neamului, dar popular este denumit Crucea de pe Caraiman, fiind trecut pe lista monumentelor istorice cu codul PH-IV-m-A-16887.
Crucea Eroilor Neamului este situată în șaua masivului Caraiman, chiar pe marginea abruptului către Valea Seacă, la altitudinea de 2291 m, fiind unică în lume atât prin altitudinea amplasării, cât și prin dimensiuni: crucea propriu-zisă are o înălțime de 28 m și două brațe de câte 7 m fiecare.
Monumentul era cea mai înaltă construcție din lume la vremea respectivă, de acest fel, situată la o astfel de altitudine. Lățimea stâlpului vertical este de 2 m, lungimea brațelor orizontale până în axul stâlpului fiind de 7 m, iar latura unui ochi pătrat de zăbrea este de 2 m.
Crucea este executată din profile de oțel, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră, înalt de 7,5 m. În interiorul acestuia se află o încăpere care a adăpostit inițial generatorul de energie electrică ce alimenta cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii.
Crucea Eroilor Neamului a fost construită între anii 1926-1928, pentru a cinsti memoria eroilor ceferiști căzuți la datorie în Primul Război Mondial, în luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale. Crucea a fost înălțată la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I al României, cu scopul de a fi văzută de la o distanță cât mai mare.
Unele legende povestesc că acest monument s-a realizat în urma unui vis pe care l-a avut Regina Maria. Munții Bucegi reprezentați prin vârful Caraiman au fost stropiți de sânge românesc în Primul Război Mondial. Pentru construcția monumentului s-a ales vârful secundar al Caraimanului (2291 m), deoarece, dacă s-ar fi construit monumentul pe vârful principal (2325 m), Crucea nu ar mai fi fost vizibilă decât din apropiere, de pe platou.
Proiectul ansamblului a fost realizat de către arhitecții români Georges Cristinel și Constantin Procopiu. Construcția monumentului a început în anul 1926 și s-a finalizat în august 1928. Regina Maria a urmărit îndeaproape execuția până la finalizarea ei. Inaugurarea și sfințirea monumentului au avut loc pe data de 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci.
Lucrările efective au fost executate de către Direcția de Poduri din cadrul C. F. R. prin secțiile L1 și L 5 din Sinaia. Proiectul de rezistență a fost întocmit de către inginerii Alfred Pilder și Teofil Revici, diriginte de șantier a fost Nicu Stănescu și șef de șantier maestrul V. Bumbulescu. Fondurile necesare construcției au fost obținute din diferite surse și prin donații de la firme particulare și instituții de stat.
Monumentul a fost confecționat din traverse metalice îmbinate prin nituire într-o rețea. Construcția propriu-zisă a fost realizată efectiv de către Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizați și un număr mare de tineri. Sculele, lemnul, piesele metalice componente și restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul până la stația CFR Bușteni. De aici, o parte dintre traversele metalice și celelalte materiale de construcție a fost transportată de care cu boi pe ruta Bușteni – Sinaia – Vf. Păduchiosul – Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman, iar restul materialelor, cu funicularul Fabricii de Hârtie Bușteni. Funicularul a transportat piesele pe Valea Jepilor până în Cantonul Schiel – pe Platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu caii și măgarii până în vârful Caraiman.
Deoarece numărul căruțelor din zonă era insuficient, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru achiziționarea altora. Drumul era anevoios, o căruță neputând face într-o săptămână mai mult de două-trei transporturi. Pentru punerea la dispoziție a propriilor atelaje, căruțașii - dintre care memoria localnicilor păstrează și astăzi numele celor din familia Clinci, din Sinaia - erau plătiți cu bani, câteva brațe de fân și hrană.
Soclul crucii a fost realizat în anul 1930 din beton armat îmbrăcat în piatră de calcar fasonată și îngrijit rostuită, fiind construit la doi ani după sfințirea Crucii pentru o mai bună încastrare a ei, inițial aceasta fiind introdusă direct în stâncă. [necesită citare] Grinzile Crucii sunt confecționate din zăbrele, golurile dintre bare putându-se umple iarna cu zăpadă înghețată.
Iluminarea
La început iluminatul monumentului s-a făcut cu ajutorul unui generator de energie electrică (localizat în soclul din beton armat) și al 120 becuri de câte 500 W. În anul 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic național. S-a renunțat astfel la generator ca sursă de iluminare și s-a apelat la sursa cu care era dotată stația complexă de la Coștila (2487 m), legătura făcându-se printr-un cablu subteran. Până la instalarea regimului comunist în 1948, Crucea era aprinsă în noaptea de Sfânta Maria Mare (15 august), dar și de Înălțarea Domnului (sărbătoare cu dată variabilă, la 40 de zile după Învierea Domnului), când este și Ziua Eroilor.
În perioada regimului comunist, monumentul a fost amenințat cu mutilarea, un primar obedient regimului dorind să-i taie brațele și în vârful coloanei rămase să monteze o stea roșie.
Până în anul 1989 s-a tras un cablu electric, iar în anul 1991 s-a terminat de montat instalația electrică prin efortul Primăriei din Bușteni, al locuitorilor și al unor societăți comerciale, Crucea fiind din nou iluminată. Instalația electrică a fost vandalizată repetat de-a lungul timpului de către unii turiști care s-au cățărat pe Cruce și au spart becurile.
În anul 2003, instalația care lumina crucea s-a defectat. Pentru repararea instalației electrice, au lucrat echipe de salvamontiști care au fost nevoite să transporte în vârful muntelui sute de kilograme de materiale, în ciuda vântului și a temperaturilor deosebit de scăzute. Salvamontiștii au înlocuit mai multe zeci de becuri care nu mai funcționau, instalația fiind repusă în funcțiune în decembrie 2004 și racordată la energia electrica a orașului Bușteni.
Monumentul este în prezent în administrarea Consiliului Local al orașului Bușteni. Astăzi, odată cu lăsarea întunericului, Crucea de pe Caraiman este iluminată cu 300 de becuri de câte 500 W fiecare și poate fi văzută de la zeci de km depărtare, de pe Valea Prahovei. Există un nou proiect, care își propune să acopere Crucea Eroilor cu o vopsea fluorescentă, iar asupra ei să fie proiectat un spot laser.
Peisajele care se deschid privirii de la Cruce, sunt uimitoare! De sus se vad statiunile de pe Valea Prahovei, mici de tot.
Cu toate ca sunt multi oameni care se fotografiaza, simti o bucurie si un calm aparte, oamenii sunt destinsi, nu sunt nervosi desi e inghesuiala si greu poti capta un cadru fara alte cateva persoane necunoscute in el. Ai senzatia ca nu mai vrei sa pleci de acolo, doar curentul parca iti sopteste in urechi: hai, ca mai vii si alta data, grabeste-te sa cobori spre casa.
Intr-adevar, trebuie sa socotiti cat timp va ia si sa coborati. Telecabina cu care am urcat a avut program pana la ora 15.30. Stiam ca urma sa coboram pe jos pana in parcarea Padina, de dinainte de Pestera Ialomitei, drum de aproximativ 3ore. Copiii au coborat cu telecabina Babele-Busteni la care a trebiut sa astepte destul de mult, 3 ture pentru ca era foarte aglomerat, in jurul orei 18.
Se intuneca repede acum dupa ce apune soarele si se raceste tare afara. Am coborat destul de greu pe versantul acoperit cu roci mari, ascutite si instabile. Copiii nu ar fi putut sa coboare pe cararea accidentata, ingusta si lunga de o ora.
Nu am crezut niciodata ca intr-o zi am sa reusesc sa ating Crucea, sa urc atat de sus, aproape de cer!
Va recomand sa incercati aceasta experienta care umple sufletul de bucurie.
Cateva sfaturi importante: nu este apa, izvoare, pe platoul Bucegi si pe traseul pana la Crucea Caraiman. Se aluneca, stancile sunt instabile si incaltamintea pentru munte, (ghetele) este importanta. Trebuie sa aveti si haine groase la voi si mai ales rezistente la vant.
Calatorii Placute!
Rog webmasterul sa ataseze clipul la inceputul articolului. Multumesc anticipat!
https://youtu. be/XMD9H1KYgTo
Trimis de Dana2008 in 06.10.16 11:53:41
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL BUCEGI.
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Dana2008); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
-
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Redescoperă Masivul Bucegi, MASIVUL BUCEGI" (deja existentă pe sait)
”Am fost cazati in Azuga la Pensiunea Maria***
M-aș bucura să pot citi impresiile tale de acolo .
@traian. leuca: in curand! voi mai scrie inca cateva articole legate de aceasta zona. timp sa fie!
@Dana2008: Vreau sa iti multumesc pentru acest articol! Citindu-l mi-am reamintit de experienta frumoasa avuta de curand in august in acest loc exceptional. De fapt tu ai reusit sa surprinzi aceasta zona in timpul toamnei, cand padurile de pe Valea Prahovei iti ofera un peisaj cu un colorit aparte. Tare as fi incantata sa ne arati niste poze cu padurile din zona.
Eu am continuat traseul de la Crucea Caraiman spre Cabana Caraiman si am avut niste aventuri de neuitat vezi impresii. De asemenea am parcurs pe jos prin Padurea Nucet traseul pana la lacul Bolboci si nu am regretat vezi impresii.
O sa te urmaresc in continuare si cu celelalte review-uri... abia astept!
@Alexa_77: multumesc frumos de vizita si aprecieri!
Mai am poze o sa mai incarc si alte articole.
Frumoasă excursie, frumoase poze, dar îmi permit să mă bag şi eu în seamă, nu de alta dar lucrurile sunt puţin "în ceaţă".
”Poteca urca serpuind spre Releul de televiziune Costila Mica care este ingradit. De la Babe pana la acest punct...
Nu prea înţeleg ce legătură are Releul de pe Coştila cu traseul turistic Babele - Cruce. În afara faptului că de pe poteca în cauză, releul se vede undeva, la ceva distanţă!
”Vârful Coștila Mare pe care se ajunge... De aici se coboara spre Crucea Caraiman
Şi mai şi!!! Nu pot să-mi imaginez cum, urmând traseul marcat, s-ar putea coborâ de pe Coştila spre monument - practic, aşa ceva nu e posibil. Şi mai vine şi completarea:
”Varful Costila Mare de pe Caraiman
Cred că totuşi faceţi nişte confuzii, care poate pe necunoscători i-ar putea duce în eroare. Vârful Coştila e una iar Caraiman e alta! Iar distanţa dintre cele două, deşi nu pare, chiar e considerabilă, acestea fiind despărţite de impresionanta Vale Albă.
Sper ca intervenţia mea să nu fie cu supărare!
P.S.: Până acum, vă spun sincer că eu nici măcar nu ştiam de Coştila Mare şi Coştila Mică!!!
Mulțumesc frumos! Eu am înțeles greșit se pare: releul pe lângă care trecut, intre Babele si Crucea de pe Caraiman, traseu marcat cu cruce roșie pe fond alb, am înțeles că este pe vârful Costila Mică. Din acel punct nu se vede încă Crucea. De la Cruce în depărtare, nu de unde am urcat noi, se mai vede un releu în depărtare care într-adevar apare în fotografii. Nu la acel releul m-am referit, ci la cel pe lângă care am trecut. Fotografiile făcute de sus spre Crucea Caraiman sunt după cum am înțeles că eram pe Vf. Costila Mare. De aici am coborât spre Cruce. Poate îmi poți spune cum se cheamă aceste două vârfuri că să nu rămân proastă. Mulțumesc frumos. Ți-as fi foarte recunoscătoare.
@Dana2008: Felicitări pentru escapada pe Caraiman... peisajele sunt impresionante.
Nu spune că „rămâi... ” - nu e frumos , nu e vorba despre asta. @Urjanclaudiu e un împătimit montaniard, locuiește în Brașov și presupun că cunoaște bine zona montană din jurul Platoului Bucegi. Noi ceilalți care iubim muntele, dar ajungem mai rar pe creste, ne informăm din diverse surse. De curiozitate am deschis câteva hărți și saituri pentru a vedea mai bine zona Bucegilor. Într-adevăr nu există decât un singur Vârf Coștila (2498 m) conform hărții de la adresa: vezi foto. Ce denumiri suggestive apar în zonă: Peretele Vulturilor, Țancul Ascuțit, Brâna Crucii, Santinela Văii Cerbului.
Descrieri și schițe interesante găsim și la adresa web costila.go.ro/geografia.htm.
Completările și îndreptările din ecouri sunt întotdeauna binevenite și utile pentru cititori. Cert este că traseul dintre Babe și Crucea Eroilor Neamului de pe Caraiman este superb și oferă trăiri intense (mai ales pentru începători) - nu ezitați să faceți o tură (vara).
@tata123: mulțumesc frumos! mi-ar fi plăcut să urc cu un cunoscător al zonei ca să îmi spună cum se numesc crestele pe care le admir.
@Dana2008: Când voi erați pe poteci de munte prin Caraiman, noi eram în Brașov și am urcat pe Tampa cu telecabina, vezi impresii. Este adevărat și vremea a ținut cu noi a fost superb.
Acum este o vreme de nu-ti vine să ieși din casă și mă plimb virtual citind articole pe aici. Până acum am stat în vârful munților.
Felicitări pentru excursie.
Votat cu mare plăcere.
Toate cele bune.
În primul rând, îmi cer scuze pentru răspunsul destul de întârziat dar timpul liber avut la dispoziţie nu îmi permite să intru mai des pe aici.
Referitor la detaliile care vă interesează, cu menţiunea că nu susţin nicicum ideea că aş deţine adevărul absolut, eu ştiu asta:
- Coştila şi Caraimanul, aşa cum deja am mai spus, sunt două formaţiuni muntoase diferite şi sunt despărţite de Valea Albă – ca să vă fie mai uşor cu localizarea, e vorba despre acea „prăpastie uriaşă” din P03;
- nu există Coştila Mare şi Coştila Mică ci doar COŞTILA, foarte uşor de recunoscut după releul „din dotare” – mai exact, acel unicat releu care apare în P08; indiferent unde aţi fi (pe munte, în oraş, mai aproape, mai departe) când vedeţi acel releu, ştiţi că acolo este Coştila;
- ceea ce aţi crezut că ar fi Coştila Mare e de fapt vârful Caraiman; ce-i drept, dumneavoastră nu aţi fost chiar pe vârf căci traseul marcat nu trece pe acolo ci puţin mai la sud – vârful e pe acea culme care se înalţă în faţa crucii, culme pe care se urcă pieptiş, pe traseul ce face legătura între Cruce şi Omu.
Sper că v-am lămurit cât de cât şi că acum puteţi identifica mai uşor locurile ce le-aţi văzut. Pentru orice alte nelămuriri, vă stau la dispoziţie.
@urjanclaudiu: Multumesc din suflet pentru lamuriri! Vrem sa urcam si pe vf. Omu, si sotul meu a spus ca va incarca pe telefon aplicatia care arata unde esti si denumirea zonelor spre care indrepti telelfonul. Sa nu ma mai fac de ras!
Totusi, pe un varf tot am fost, de unde am fotografiat Crucea de sus, in poza nr. 5 si 6. Acela e cel mai inalt varf pe care am ajuns. Cum se cheama? Caraiman?
Multumesc inca o data! Mi-a placut foarte mult zona si voi mai merge.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Primăvară cu zăpadă pe Vârful Grecului — scris în 31.03.24 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Dec.2023 O zi de Decembrie la Sfinx... — scris în 05.12.23 de AlexandruA din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Bucegii mai puțin cunoscuți - Valea Albă — scris în 30.11.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2023 Importantă este călătoria, nu destinația — scris în 30.05.23 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2022 In vizită la balaurul din Bucegi — scris în 28.01.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2022 O zi pe traseul Cabana Piatra Arsa - Babele - Sfinxul - Crucea Eroilor — scris în 08.08.22 de crismcl313 din BUZăU - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Predeal - Bușteni pe sub Bucșoiu — scris în 23.07.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ