GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEPentru cine iubeste muntele cu adevarat - va invit in drumetie, spre cel mai inalt varf din Muntii Bucegi, pe Varful Omu!
Am fost de 2 ori, in 2003 si in 2009. Prima data... e ca prima data! N-o poti uita!
Ne-am urcat din Busteni cu telecabina pana la Babele. Traseul e identic la dus, cu deosebirea ca prima data am coborat prin Valea Cerbului, iar acum, din nou cu telecabina. Dar se poate ajunge si prin Bran si prin Sinaia!
Acum voi povesti cea de-a doua drumetie pe care am facut-o in iulie, anul trecut.
Voi sari intentionat peste faima cozilor de la telecabina .
.Asteptasem o zi cu mult soare si ne pregatisem pentru un ''tur de forta''! Ajunsi la cota 2200, la Babele, am coborat din telecabina, nu inainte de a ne interesa la ce ora este ultima pentru coborare. Imediat ne-am alipit de grup de turisti, care mergea pe acelasi traseu. Un cuplu din Craiova si niste tineri veseli din Bucuresti.
Traseul Babele-Varful Omu nu este un traseu dificil, in mare parte mergi pe platou. Se urmareste marcajul de culoare galbena. Drumetia dureaza in medie o ora jumate-doua, in functie de conditia fizica, de starea vremii si de cate popasuri faci.
Ai nevoie de harta, echipament, antrenament, apa, mancare, seriozitate, atentie, curaj, colegi pe masura si un moral excelent! Cred ca aveam din toate cate putin, mai putin antrenamentul! De la Babele coboram putin spre nord, de-a lungul unei platforme intinse. Apoi, dupa cateva minute urcam usor, lasand in stanga Varful Baba Mare si ajungem la un prag larg. Eu deja aveam nevoie de-un popas, dar... doar nu m-oi face de rasul lumii! Tac si merg mai departe, voiniceste.
Continuam pe o poteca care lasa in urma Valea Jepilor. Imi aminteam ca va trebui sa ne intersectam cu drumul care vine din partea dreapta, de la Crucea Eroilor si Varful Caraiman. Pana la Cruce faci o ora, iar pana la varf cam o ora jumate. Drumul continua pe langa Coltii Obarsiei.
Facem primul popas scurt. Am auzit ca ciocolata e buna, preventiv, pentru febra musculara si... oricum trebuia s-o mancam, pana nu se topeste. Am tras si-un gat de apa. Ne-am dezlegat de la mijloc hanoracele de care nu aveam nevoie cand urcam, ca ne infiebantam si am fost nevoiti in popas sa le imbracam... parca simteam aerul rece, de munte.
Era o zi superba in Bucegi! Cerul era atat de senin! Soarele stralucea bland, fara sa ne arda. Nu era nici un pic de vant. Nu stiu daca am stat cam 10 minute, timp in care fiecare scotea harta si isi dadea cu parerea. Altii, fumatori, nici aici macar nu profitau de aerul puternic si curat de munte (sa nu ma injurati! ). Privelistea era incantatoare. In dreapta se inalta Creasta si Coltii Morarului, ca niste degete de piatra, incercand sa sfideze orice lege a naturii. Si Varful Costila cu releul, care, vrei nu vrei il vezi de peste tot. Am facut multe fotografii. Dupa ce ne-am adunat din nou fortele si... da-i bice!
Recunosc ca intotdeauna eu eram ultima din grup, dar ce importanta are, nu? Nu m-am pierdut! Eu eram preocupata sa fac cat mai multe poze, sa am la ce ma uita la iarna. Si, bineinteles, ma fura peisajul! Flori de munte care mai de care mai dragalase, stanci ciudate care rasareau de peste tot, cate-o insecta, mai rar cate o pasare calatoare. Ma incerca un sentiment minunat de bucurie. Imi venea sa-i sun pe toti cei dragi sa le spun cat sunt de fericita! Eram deasupra lumii! Si ce fain mai era!
Dupa ce am trecut si de Coltii Morarului si prin fata Vaii Cerbului- deja nu mai era mult! Se vedea Varful Omu, punctul final al drumetiei noastre!
Dar... acum, ultima bucata e si mai grea. Iarasi ne oprim, pentru un scurt popas, deoarece acum e cam abrupt, poteca e ingusta si picioarele au nevoie de atentie. Un singur pas gresit ne poate costa scump. Suntem aproape, Varful Omu e chiar sus, in stanga noastra, dar nu ne incumetam sa-l facem pieptis, ca e foarte abrupt. Ocololim pe unde e drumul mai usor si serpuieste, chiar daca e un pic mai lung.
Intre timp, mai aruncam cate o privire, de unde am venit!!! Superb! Orizontul se deschide pana la mari departari! Cred ca este tot ce poate infatisa mai frumos vreun varf din lantul Carpatilor nostri!
Am ajunssssss!!! Imbujorati de urcus, Obositi... fericiti... luam un binemeritat si mai lung popas la Cabana Omu. Inima bate ca nebuna, de atata efort, parca vrea sa iasa afara! N-o las!
Alaturi este si Statia meteorolgica. Turisti - o multime! Cioabanasi autentici... pasc oitele. Cainii lor ne intampina, bucurosi, dand din coada si asteptand ceva.
Stiti cum arata Varful Omu??
Frumos. Si perfect! Ca o piramida regulata!
Oare, de ce l-o fi chemand asa?? Omu? ! ? Inca n-am aflat legenda, poate ma ajutati voi, careva!
Este cel mai inalt varf din Bucegi, are inaltimea de 2505 sau... 2507 metri, dupa alte masuratori. Ar fi al 11 lea, ca marime din Carpati! Statia meteorologica de pe Varful Omu este cel mai inalt loc din tara, care este locuit!
La Cabana Omu, intram sa ne luam cate ceva. E mica si rustica! Se poate si dormi, sunt locuri pentru 30 de turisti. Are bufet permanent cu cafea, ceai, bauturi si ceva de mancare. Preturi cam maricele, dar e normal. La cabana nu este curent electric si nici izvor. Apa se aduce la la izvorul Ialomitei, carata pe magari.
Cred ca am stat cam o ora, sa ne linistim.
As fi ramas aici! Era atata pace si simplitate, fata de forfota oraseleor! Dar, ne-am ridicat din locul de poapas sa vedem in jurul nostru. Se spune ca atunci cand e foarte senin -se vede tot, chiar Dunarea si marea! Si Piatra Craiului, si Postavarul si Ciucasul si Podisul Transilvaniei! Se vad si capre negre sperioase pe Bucsoiu! Siruri de munti! Prapastii! O frumoasa panorama a inaltimilor! Eram cu capu-n nori! Chiar daca nu era ceata!
Ne-am intors pe acelasi drum, mult mai usor ca la dus, dar la fel de frumos. Dupa acest traseu cutreierat de iubitorii de munte, mi-as fi dorit sa vad acolo, sus apusul de soare! Nu cred ca as fi articulat nici un cuvintel!
Daca undeva... am gresit vreo denumire sau vreun alt detaliu, imi cer scuze, sunt un simplu turist, nu geograf!
A fost o zi plina de emotii... sa fii atat de sus, sa poti domina cu privirea intreg ansamblu al Muntilor Bucegi, fie, doar si pentru o ora! N-o sa uit prea curand panorama care se deschide si intrece orice asteptare si face ca oboseala sa fie uitata!
Va doresc numai bine si... ''poteci insorite''!
Trimis de georgiana in 13.02.10 20:38:17
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (georgiana); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
ECOURI la acest articol
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Daca nu ar fi coada de la telecabina...Este motivul pentru care am renuntat in repetate randuri. Foarte utile detaliile, ai ceva puncte de la mine.
Rog așteptați...
Giorgiana ne incarci cateva poze?
Mai ca as pleca si eu la vara in drumetie.... 
Merci.
vad ca sunt deja 26 de poze incarcate (poate mai vin) care asteapta validarea (in curand, urmeaza)
Webmaster,
am terminat incarcarea de vreo ora!
Astea 26 sunt pregatite.
si ce te lauzi? -- ai rabdare, vor fi validate cand ajung la rand.
Nu ma laudam... doar vroiam sa confirm ca am terminat incarcarea.
Eu am rabdare... colegii nu au! Daca am avut rabdare sa stau la telecabina de la 6 jumate dimineata, pana la 10... si sa ma''cocot'' pe Omu... mai gasesc un strop de rabdare oricand! .
Georgiana, eu am facut Omu la 15 ani, fiind intr-o tabara la Busteni. Pe acele vremuri demult, din secolul trecut nu era telecabina si am luat-o pe jos; cabana Gura Diham, cabana Diham, Poiana Narciselor, parca apoi, nu mai stiu exact ce urma, Costila,... cabana Malaiesti si in final marele vf. Omu, care nu este decat un pietroi "cocotat" la 2507 m. si o cabana cu statia meteo... Fiind un traseu f. greu socotit atunci, am plecat de la 5. 30 dimineata si ne-a apucat noaptea coborand pe Jepii (mari sau mici, nici asta nu mai stiu exact). Am ajuns in tabara dupa 10 seara, asta mi-amintesc sigur, fiind lehamesiti de foame, au deschis cantina special pt. grupul nostru de mari temerari de atunci... Eh, doamne, ce amintiri minunate!!!...
Ileanaxperta,
Dar te poti mandri cu ce ai scris mai sus, nu oricine poate face atata urcus, nu?
Cand ma gandesc si eu la prima data cand am coborat de la Omu, prin Valea Cerbului, iar eram ultima, nu stiu ce fac, dar eu... la coada cozii!
Ma dureau unghiile de la picioare din cauza coborarii bruste.
Am ajuns cam pe la 8 seara in Busteni!
A doua zi ne-am dus la Bran si n-am mai fost in stare sa urc nici cele cateva trepte sa vad muzeul, imi venea sa plang de durere, de la febra musculara.
Dar ce frumos a fost drumul de intoarcere, prin padure!
Atunci, chiar ca am fost''varza''! Era un vant suuuus, la urcus, imi uscase fata de n-o mai supotam, cum am ajuns la cabana, imediat am luat o ciorba sa ne mai hidratam un picut!
Si eu la fel am patit, de fapt toti am capatat basici si dureri la degetele de la picioare, de la "franele" ce trebuiau puse musai, pt. ca altfel o luai de-a berbeleaca prin padure, riscand sa iei vreun brad in frunte...Intotdeauna e mult mai greu la coborare, chiar daca inima bate din ce in ce mai tare la urcus...Tabara aceea a fost cea mai frumoasa si de neuitat pt. mine, atunci am facut si Crucea si Babele si tot platoul Bucegilor. Si asa e, ma mandresc nespus ca am reusit sa ajung si eu acolo, ca AmFostAcolo!!!!
Nu-mi place cand ai spus ca ai ramas ultima din grup. O regula generala pe munte spune ca cel mai rapid din grup merge in spatele celui mai putin rapid, astfel nu vor exista decalaje de distanta.
Nu comentez prea mult, dar pe viitor aveti grije de acest aspect.
Niciodata n-ai sa sti cand se pune o ceata profunda, sau cand norii coboara pe tine, daca n-ai aproape un om antrenat se pot intampla accidente.
Si, pentru ca tot n-am avut ce face si mi-am exprimat un punct de vedere, doresc sa atrag atentia tuturor care se intalnesc pe munte, ca tot o regula de bun simt, si mai ales foarte comuna pe munte, este ca cel care coboara sa salute persoanele care sunt la deal. Am obseravat ca s-a uitat de aceasta regula si implicit uitam semnificatia ei.
N-am scris pentru georgiana, care sunt sigur ca saluta, scriu la modul general, pentru respectul care trebuie sa-l avem pentru munte, dar mai ales pentru persoanele care sunt pe munte. Toti!
Pepsi70ro,
Chiar am vrut si eu sa subliniez acest aspect, despre treaba cu salutul!
Intotdeauna m-a impresionat profund acest gest frumos de omenie!
Acolo, in inima muntelui... nu conteaza ca esti roman, francez, neamt sau altceva... Un mic salut face cat 7 cuvinte!
Si inca ceva, am vazut pe creasta pe cineva care culegea niste floricele foarte rare, iar un alt turist, care l-a observat i-a spus asa;
''Daca le lasi acolo unde sunt crescute, cu voia Domului, si maine si poimaine vor trece pe aici alti turisti, care, cu siguranta se vor bucura si ei de frumusetea lor! ''
O lectie simpla, dar de neuitat!
mutat la 'Redescopera Masivul Bucegi' -- nu e nevoie sa creati cate o rubica noua ptr fiecare set de impresii!
Verificati prima data daca nu exista deja pe site o sectiune potrivita!!
"georgiana" - "Ma dureau unghiile de la picioare din cauza coborarii bruste." - in general, incaltamintea pentru drumetie (ghetele) trebuie sa fie cu jumatate sau chiar cu un numar mai mare decat masura pe care o porti in mod normal.
"pepsi70ro" - "cel care coboara sa salute persoanele care sunt la deal" - ai vrut sa zici "cel care urca" (adica noii veniti)
Cei interesati sa vada cum aratau in trecut o parte din cabanele de munte, pot incerca acest blog (fara reclama)
am atasat aceasta melodie sper eu pe placul georgianei , in caz contrar , schimbam !
Boreal 2007,
da-mi voie sa te contazic!
Nu am plecat pe munte cu incaltamninte cu un numar nepotrivit! Macar atat ma pricep si eu mai bine, sa fac cumparaturi!
Indiferent de numarul de la bocanci, faptul ca am coborat cateva ore bune facea piciorul sa se sprijine, vrei nu vrei in varfuri si din acest motiv am scris ca ma dureau unghiile.
Tu chiar n-ai patit niciodata asta la coborare, ca doar nu ai bocanci capitonati la varf, ca sa nu simti absolut nimic?
Iar despre treaba cu salutul... nu stiu exact regula... sau poate e o lege nescrisa!
Dar important e sa ne salutam, e frumos sa ne dam binete oamenii cand ne intalnim acolo sus, unde mai trece doar... pasarea calatoare!
Nu are asa de mare importanta pentru mine cine saluta primul, ci daca pe langa salut mai primesc si-un zambet... e de doua ori mai valoros!
"Indiferent de numarul de la bocanci, faptul ca am coborat cateva ore bune facea piciorul sa se sprijine, vrei nu vrei in varfuri si din acest motiv am scris ca ma dureau unghiile. "
O pereche de bocanci de calitate, cumparati la marimea coresponzatoare, nu-ti creaza astfel de probleme, mai ales ca ai mers doar cateva ore, iar traseul parcurs nu a fost tocmai unul abrupt.
Ai ramane surprinsa daca ai sti cata lume cumpara ghete nepotrivite. Aici ma refer chiar si la persoane care merg pe munte, iar din relatarea ta, eu asta am inteles. Insa, cum aceste randuri mai pot fi citite si de alte persoane, eu m-am folosit de jurnalul tau pentru a veni cu o sugestie in intampinarea celor care au astfel de probleme. De fapt, multe interventii nu-l vizeaza neaparat pe cel care a relatat excursia. Eu, dupa 16 ani de mers pe munte, inca mai am foarte multe de invatat si nu ma supar cand cineva imi atrage atentia supra unui aspect la care nu m-am gandit.
"Tu chiar n-ai patit niciodata asta la coborare, ca doar nu ai bocanci capitonati la varf, ca sa nu simti absolut nimic? "
Da, mi s-a intamplat, dar ma asteptam la acest lucru. Ma refer strict la traseele care abordeaza vaile de abrupt din Bucegi, mai tehnice, si care nu se regasesc in specificul site-ului (nu sunt trasee de drumetie). De obicei, pe astfel de trasee, folosesc ghete mai fixe sau incaltaminte tip approach (se vor imbinarea ideala intre cele de drumetie si cele pentru trasee de alpinism usor) pentru a aborda pasajele mai tehnice in siguranta.
Cat priveste salutul, nici pentru mine nu are o importanta, am subliniat doar care este regula. Eu pur si simplu salut, indiferent de situatie, exceptie fac momentele in care ma intalnesc pe munte cu nesimtiti (cei care merg cu cd player-ul pe munte, cu volumul la maxim sau care urla de dragul distractiei etc).
Boreal 2007,
Faine pozele cu iarna la Varful Omu!
Mi-a placut, de asemenea, si imaginile in care erau reprezentate cabanele de munte in trecut!
Georgiana:
Ma bucur ca ti-au placut pozele cu adaposturile montane din vechime. Multe din realizarile precursorilor nostri sunt in general ignorate de generatia actuala, iar sugestia mea este, daca iti plac asa mult drumetiile, sa aderi la un club montan. Nu stiu daca este vreunul in orasul tau, dar cu siguranta ca poti gasi unul in judet. Poti afla multe lucruri interesante, dar, in primul rand, poti contribui la activitatile organizatiei, fie si prin taxa (modica de altfel) de 5 sau 10 lei pe luna, depinde de regulamentul asociatiei respective.
Multe din traseele pe care ai fost sunt intretinute de astfel de asociatii prin executarea marcajelor, fixarea stalpilor indicatori, repararea podetelor etc, iar efortul nu este unul chiar mic.
numai bine,
cristi
Mutumesc pentru randurile tale Georgiana... simplu scris, fara floricele usor de inteles. Experienta ta este intradevar deosebita. Eu, la aproape 50 de ani, am urcat pe Bucegi o singura data, si atunci nepregatit, cu sotia si copii dupa mine. Nepregatit adica in treining, incaltati cu adidasi si avand doar o sticla de apa de 0,5l. Aaa, sa nu uit umbrela. 
Plimbarea facuta pana la cruce nu afost chiar plimbare... norii si ceata ne-au inconjurat la un moment dat, pe baiat (mezinul) l-am pierdut, el alegand in fata noastra... la un moment dat intalnim un batranel echipat ca la carte... "buna ziua, baiatul din fata este al dvs. ? "... cred ca mi-am pierdut sangele din vene cand l-am auzit... imi observa fata pierduta si ma linisteste... " nu s-a intamplat nimic, dar i-am spus sa se opreasca si sa va astepte". I-am multumit mai mult ca un automatism si am plecat in graba. Statea pe marginea unei pietre, chiar inaintea vaii de la cruce... nu avea nici un stres... inconstienta copiilor... Ajunsi la cruce avem parte de alte surprize... in 10 minute, norii deja prezenti... incep sa toarne peste noi picaturi reci si mari. Tunetele si fulgerele erau peste tot in jur... mai era cineva speriat ca noi? Nu cred... eram si singurii turisti. Ne-am strans gramada sub umbrela langa zidul crucii si am asteptat... ploaia s-a terminat asa cum a inceput... dintr-o data.
... ma rog, asta a fost acum... nici nu mai stiu cati ani, sa tot fie vreo 10 ani... anul asta vreau sa mergem la Omu... poate chiar in august...
Sper să vă fi fost învăţătură de minte... Pe munte nu se pleacă fără echipament adecvat, apă şi măcar o tabletă de ciocolată sau glucoză. Şi în niciun caz cu umbrelă - doar dacă nu doriţi o coafură tip 'afro' la primele semne de furtună cu descărcări electrice, adesea prezente aici şi în afara perioadelor aşa-zis 'normale' pentru astfel de fenomene. O pelerină impermeabilă e mult mai utilă.
Vă rog din suflet să nu uitaţi vorbele astea, pe care mi le-a spus şi mie, demult, un alt împătimit al muntelui: "Muntele nu-i respectă decât pe cei care îl respectă!!! "
@georgiana... scuze de poluare... @Dragos, fii sigur ca in atati ani am invatat multe despre munte si despre ce inseamna sa fii ignorant. Sfaturile tale, ale voastre in general nu pot fi decat o binecuvantare pentru cei ce vor sa se ia de piept cu muntele... daca le iau in serios.
Numai bine!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Primăvară cu zăpadă pe Vârful Grecului — scris în 31.03.24 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Dec.2023 O zi de Decembrie la Sfinx... — scris în 05.12.23 de AlexandruA din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Bucegii mai puțin cunoscuți - Valea Albă — scris în 30.11.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2023 Importantă este călătoria, nu destinația — scris în 30.05.23 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2022 In vizită la balaurul din Bucegi — scris în 28.01.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2022 O zi pe traseul Cabana Piatra Arsa - Babele - Sfinxul - Crucea Eroilor — scris în 08.08.22 de crismcl313 din BUZăU - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Predeal - Bușteni pe sub Bucșoiu — scris în 23.07.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată