O fuga in Bucegi

TIPĂREȘTE

Era o dimineata insorita de noiembrie (si de weekend) si vroiam sa iesim putin din casa sa facem putina miscare, sa profitam de acea zi luminoasa de toamna, pentru ca nu se stia cate vom mai avea in acel an!!

Dupa ce fiecare membru al familiei si-a dat cu parerea, am ajuns la concluzia ca ar trebui sa ne urcam cat mai repede in masina si sa fugim spre Sinaia pentru a face putina miscare acolo si a respira macar pentru o zi aerul acela tare de la Cota 2000.

Drumul pe DN1 a fost relativ bun, nu foarte aglomerat. si in scurt timp am ajuns in Sinaia. Mi-a placut intotdeauna peisajul montan inspre Sinaia, in ciuda faptului ca de obicei la sfarsitul saptamanii este foarte aglomerat. Ne placea sa zabovim pe la tarabele care vand articole de artizanat, lucrate manual din lemn sau din piele de oaie, sau sa mai oprim la vreo cafea si sa uitam sa mai plecam!

Si cum altitudinea crestea, vegetatia se schimba si aerul devenea mai curat. Vremea era foarte frumoasa pentru aceasta perioada, adica mijlocul lunii noiembrie. Un cer senin, un soare darnic, dar totusi nu ne-am riscat sa ne lasam hainele groase la masina, le-am luat cu noi, pentru ca la munte, totul e relativ!

Am pornim spre cota 1400, unde am lasat masina. Pana acolo soseaua serpuieste si e plina de turisti care fac gratar. Eu nu m-as risca, pentru ca nu as vrea sa-mi impart pranzul cu vreun urmas de-a lui Mos Martin!

Pormin spre telecabina pentru a urca la cota 2000. Destul de aglomerat si pretul piperat, cum numai la noi in Romania se poate asa. Sus, soarele ne incalzea destul de bine, si cand am ajuns la Cota 2000 a trebuit sa renunt la geaca pe care o aveam pe mine si sa raman doar in pulover!!!

Ajunsi la Cota 2000 si dornici de a face miscare si de a-i arata fiului meu, baiat mare, un traseu foarte usor (la prima vedere), o pornim spre Babele! Dupa indicator aveam de mers cam 2-2,30 ore, nu era foarte mult de mers, dar trebuia sa tinem cont de urmatoarele aspecte:

-ultima telecabina care cobora spre Sinaia Cota 1400 era la ora 16

-masina ne astepta la cota 1400 in Sinaia,

- am cumparat bilete dus-ntors la telecabina de la Cota 2000,

O pornim cu o mare dorinta de a face miscare spre Cabana Piatra Arsa-Babele. Frumusetea locului nu o pot descrie in cuvinte! Muntii Bucegi i-am iubit intotdeauna si nu am ratat niciodata o ocazie in care sa nu vin sa cutreier cararile lor. Am fost foarte mandru cand intalneam mereu turisti straini care ne viziteaza locurile noastre si uneori, chiar rusinat ca numarul lor il depasea, uneori pe cel al romanilor!

Dupa circa 60 min. ajungem la Cabana Piatra Arsa. Vreau sa spun ca am tras putin de noi, dupa ce ne-am odihnim putin aici, si am luat o gura de apa, ne-amcontinuat traseul, un peisaj absolut mirific deasupra Bucegilor, iar soarele continua sa arda foarte tare pentru acea perioada, eu aproape ca imi venea sa raman in tricou! Totusi, in unele zone, am gasit si cateva locuri mici in care apa era inghetata, urmarea faptului ca noaptea temperatura acolo coboara sub zero grade. Culoarea aceea ruginie, de la iarba arsa, care acoperea totul, este cu adevarat o incantare!

Privelistea ce se deschide de sus, catre oras si catre satele din jur este una absolut fantastica. Am zarit Crucea Eroilor de pe Varful Caraiman. Apoi celebrele formatiuni pe care natura le-a format: Sfinxul si Babele, unde toata lumea se fotografiaza.

Niste ciobani se odihneau si ei langa mioarele lor. Ciobanestii Carpatini sunt simpatici si sunt obisnuiti cu turistii, fac deja parte din peisaj! As fi ramas mai mult timp acolo, daca timpul mi-ar fi permis! Dar a trebuit sa ne intoarcem, din cauza ca eram conta timp si nu ne riscam sa ramanem sus. Poate alta data!

Drumul de intoarcere ni s-a parut mai scurt, ca la dus, cu toate ca oboseala incepea sa se faca simtita si lipsa suficienta de antrenament, dupa viata sedentara din oras!

Am prins telecabina pe ultima suta de metri, ultima, sa stiti, am fost norocosi. Baiatul meu era cu imbujorat din cauza aerului tare de la munte. I-a placut si lui si vom mai repeat experienta, cand vom mai avea prilejul. Ne-am recuperat masina si am ajuns din nou in Sinaia, o statiune pe care o indragim foarte mult. Aici am constatat ca ne era foarte foame la toti si pe loc am venit eu cu idea de manca o ciorbita la Complexul Militar din Sinaia, imediat am setat ca principala directie locatia amintita mai sus si in nici 5 min eram in Restaurantul Complexului, unde in prima faza eu si sotia mancat cate o ciorbita de vacuta foarte buna, si apoi trecand toti trei la felul doi, fiul meu este inamicul ciorbelor! Dupa un ospat la care nu ne mai venea sa ne ridicam de la masa, a trebuit sa ne ridicam incetisorrr si cu pasi marunti san e indreptam catre masina, constatand ca ne dureau putin picioarele

De acolo…pe acelasi drum, spre casa, dulce casa, dar de data aceasta am avut parte de o sosea putin mai aglomerata aglomerata.

Dupa o asemenea zi petrecuta in mijlocul naturii, cu cei dragi alturi, dupa ce plamanii ti i-ai umplut de aer curat, parca lunea ai alt chef de dus la lucru!

---

VIZUALIZĂRI: 1572 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI