Catre Predeal - pur si simplu, mereu cu drag...

TIPĂREȘTE

Amintiri vechi de zeci de ani despre Predeal! Simt ca aceste locuri imi apartin un pic, atat de multe si vechi sunt amintirile mele... Ma bucur de fiecare clipa cand ajung aici si cand ma plimb cu drag pe Cioplea, sau spre Trei Brazi, sau in jos spre Cotul Donului sau pe Clabucet si spre Paraul Rece! Predealul e acolo il stiu mereu acolo, si chiar daca trec luni sau ani si nu-l vad este ca un prieten drag care-l care parca ma asteapta...

Mi-e drag totul in Predeal- muntii, padurile, peisajele minunate, gara aceea frumoasa si care parea moderna acum zeci de ani, manastirea veche de la intrarea in Predeal, cabanele clasice, restaurantul mic si familial de prin anii 90-"La Mama", micuta cofetarie din zona Cioplea- fragmente de imagini si amintiri...

Locul in care pana si trenurile se odihneau pe vremuri pregatindu-se de urcus, loc de granita in vechime, acum Predealul uneste cu calm, Tara Romaneasca cu Transilvania... Apartinand in vremurile mai vechi Romaniei Regale,loc de granita, acum Predealul este trup si suflet incorporat judetului Brasov si celorlalte localitati ardelene din apropiere-Rucar, Sacele, Timisul de Sus... De fapt el permite o trecere spectaculoasa din vechiul Regat spre mandrul Ardeal pe care acum prin admiratia unui print englez, si nu orice print, multi turisti straini vin sa-l admire...

Revin la amintiri...

Primele amintiri sunt dintr-o tabara situata la Timisul de Sus, in niste vile superbe de lemn, constructii vechi apartinand pe vremuri Coroanei Regale... Urcam pe sosea si prin padure spre Predeal... Doar il atingem un pic pe sosea si apoi pornim pe drumul serpuind printre paduri de brazi, spre cabana "Trei Brazi" cred ca cea mai cunoscuta cabana de atunci din Romania si asta si datorita cantecului fratilor Grigoriu -"La Cabana trei Brazi"... Atunci drumul insemna doar padure, nu-mi amintesc de alte constructii... Alaturi se gasea si se gaseste si azi nu prea departe Cabana "Secuilor"... Cele doua cabane sunt si azi acolo parca un pic stingherite de multimea vilelor de toate stelele, unele simple, altele luxoase, aparute in locul minunatilor brazi... Imaginea nesfarsitelor paduri insotita de crestele muntilor s-a estompat e drept, dar totusi natura nu a fost invinsa de tot... Muntii raman la locul lor, privelistea e aceiasi, doar ca lumea nu mai merge pe jos spre "Trei Brazi" ci vine cu masina, nu orice masina, de cele mai multe ori in cate-o marca luxoasa... Bucuria e mare totusi sa regasesti aceste locuri...

Urc spre Cioplea, imi amintesc de superba vila Mures... Am stat cateva zile acolo intr-o simplitate totala in camera se gaseau doar cateva paturi simple si cateva mese, nimic altceva... Restul era la comun-baie, dusuri, era o vila de sindicat, nu-mi amintesc a cui dar mi se parea cea mai frumoasa din zona iar pajistea sa era de un verde perfect... Acum e modernizata, banui ca e redata proprietarilor, dar nu mai are nimic din frumusetea de odinioara!

Drumul spre vechiul hotel Cioplea este cred cel mai frumos din oras, urci usor, usor dar ai ce admira peste tot... Ajungi la hotelul de azi " Belvedere", vechiul hotel "Cioplea", hotelul cel mai frumos amplasat in Predeal. Pe vremuri accesibil, am stat si aici intr-o camera cu mansarda, cu acoperis inclinat si sus de la acel etaj cred ca ultimul,imi amintesc privelistea uluitoare spre muntii Postavarul si Muntii Bucegi. Si acum e frumos dar la alte preturi!

Nu am cum sa uit micuta cofetarie, acum disparuta, de pe drumul spre Cioplea, drum care ducea apoi spre cabana Susai, aflata intr-o mica cabanuta de lemn, cu cele mai bune, mai mari si ieftine prajituri... Vara acolo era plin de lume, oameni mari si mai ales copii, trebuia sa stai ceva timp la coada, dar asteptarea era rasplatita cu varf si indesat... Cele mai bune profiteroluri, cremsnit-uri, savarine... acolo erau!

Mi-amintesc si de celebrul restaurant familial "La mama" de prin anii '90, printre primele localuri familiale deschise atunci, cand o familie a preluat o mica afacere gatind ca la mama acasa, feluri simple de mancare ,ieftine si foarte gustoase... Multe masini asteptau atunci pe strada Mihai Eminescu ca posesorii lor sa prinda un loc la micile masute din local. Acum a disparut, lasand loc unor restaurante mult mai mari, luxoase, scumpe si cu feluri pretentioase de mancare... Mi-amintesc de masutele si fetele de masa simple si in carouri de atunci, cu buchetele mici de flori de munte si de serviciile de calitate oferite de acei oameni simpli, cu mult suflet...

Nu pot uita si vechea si simpla "Cabana Vanatorilor" facuta din lemn, situata pe drumul spre "Trei Brazi"... Atunci mai pe la inceput era cam singura constructie in zona... Acum este insotita de vile multe, toate aflate la concurenta in a castiga turisti si nu orice turisti ci in special pe cei cu bani mai multi. Cu un bucatar de exceptie aici se manca simplu, dar bun si gustos, gaseai cei mai buni mititei posibili, pe o mica terasa ,afara, amenajata rustic, intr-un cadru natural cu padurea la doi pasi... Acum a evoluat e un restaurant extins, cred ca scump, s-a transformat si intr-un mic hotel. Am facut aici acum 10-12 ani un revelion, frumos cu multe preparate vanatoresti, un revelion reusit dar nu chiar de nota 10...

Am stat in unele vacante intr-o vila a unor cunostiinte, vila nationalizata si apoi restituita... Noi proprietari reusisera sa incropeze cu bun gust camere simple, cu mobila de lemn, cu o curatenie exemplara si cu preturi acceptabile. Acum vila mi s-a parut un pic cam neintretinuta si cam trista...

Am locuit in gazda si la localnici, oameni cumsecade, in casute vechi, inchiriind cate o camera in care insa nu m-am simtit bine niciodata pentru ca parca prezenta spatiilor comune-baia si bucataria, te faceau sa simti ca deranjezi viata acelor familii, care nu-si doreau decat sa-si sporeasca un pic veniturile... Dar Predealul merita si acest sacrificiu, prea era rustic si frumos...

Prin 1998-2000 am stat la hotelul BRD aflat pe soseaua principala, la intrarea in Predeal, pe partea stanga cum vii dinspre Sinaia. Modern, pretentios, ca o corabie alba uriasa hotelul strica insa prin arhitectura sa ostentativa imaginea arhaica a vechiului Predeal. In interior ti se asigurau conditii perfecte, exista atunci si un restaurant ieftin, dar cum ieseam din hotel, prima idee era aceea ca nu are ce cauta acolo!Acum au aparut si alte hoteluri, poate nu la fel de moderne, unele mai simple, dar toate ingramadite unele in altele, se vede ce "bataie" mare a fost acolo pe fiecare metru patrat de teren... Nu mai imi sare in ochii nici hotelul BRD atat de multe cladiri noi au aparut. Concurenta e teribila, hotelurile se intretaie cu vilele particulare, unele deschise priviri, altele ferecate cu garduri inalte, alarme, caini rai (scrie pe poarta) si mai ales sisteme moderne de securitate...

S-a construit mult in Predeal si pe valea care duce spre Clabucet... Apropierea partiei de schi a contribuit mult la aglomeratia de acolo si printre primii posesori de terenuri sau aflat si unii oameni politici...

Prin anul 2000 (aprox.) a inceput si construitrea bisericii din centrul Predealului. Am asistat in trecere,un timp destul de indelungat pana s-a finalizat constructia... Amplasata perfect in centrul orasului, intr- un parc superb pe vremuri, plin de flori si bancute vara, am participat aici la cateva slujbe religioase in duminici de week-end si mai ales am participat la o slujba de Inviere, intr-un Paste fruguros, inca in faza in care inca se mai construia biserica. La inceput, recunosc ca mi-a placut ideea unei biserici in acel loc si am inteles necesitatea ei pentru localnici, dar de cate ori am vazut-o apoi terminata mi s-a parut prea mare, parca prea sfidatoare, prea impunatoare in raport cu peisajele si constructiile locului. E frumoasa constructia, dar parca prea moderna... Prefer tot vechea biserica de la manstirea Sf. Nicolae aflata la intrarea in Predeal, sus pe deal ,langa cimitir, ascunsa privirilor si departe de zgomotul soselei...

Am stat de multe ori cu ocazia unor intalniri frumoase cu vechii colegi de scoala la vila "Porumbita", o vila cu arhitectura exceptionala, incapatoare si dominanta ca imagine in oras, prin afisarea denumirii ei. Construita intr-o arhitectura in stil clasic, vila dispunea de camere si apartamente la preturi acceptabile iar prin amplasarea ei, nu departe de gara era cautata de turisti... In plus acolo in cele 4-5 serii de sederi ale mele am beneficiat de servicii foarte bune la restaurantul cu specific romanesc. Acum... nu mai e nimic acolo, nimic nu misca, nu cunosc statutul vilei, poate e revendicata, habar nu am, dar ceea ce este cert e ca nu te mai poti caza acolo...

Pe vremuri intrare pe soseaua spre cabana "Trei Brazi" te ducea pe langa hotelul "Orizont", considerat mult timp printe cele mai moderne si mai dotate din zona... Era singurul amplasat acolo, ti se parea imens! Azi sunt multe altele in jur si astfel mai vechiul hotel si-a pierdut mult din maretie. Am fost cazat si aici dupa modernizare, acum cred ca vreo 5-6 ani, la etajul 6 parca si mi-amintesc peisajul frumos vazut de sus ,neincadrat inca de prea multe constructii...

Sfarsit de noimebrie... Predealul e linistit doar seara turisti umplu localurile, in rest se pregateste de sezonul de schi si de sarbatorile de sfarsit de an, cand sigur va fi mult mai animat! .

Putinele magazine din oras sunt cam pustii, parcul nu mai ca inainte, doar brazii si-au pastrat maretia, au promoroaca argintie pe crengi, care aminteste ca iarna e in apropiere... Trec pe jos pe locul unde candva se inalta hotelul Carmen, hotel vechi regal, o arhitectuta superba... Lipseste, a fost daramat, acum acolo se construieste unul nou, mai modern, dar care nu are ce ne povestii...

Cu toate aceste schimbari poate normale, inca regasesc si recunosc Predealul cu aceleasi emotii. Repet, il stiu acolo si cand vreau sa merg la munte e primul loc care-mi vine in minte! E ca un prieten drag, care ma primeste cu rabdare si intelegere si cu care stau la vechi povesti, e mereu acolo si stiu ca ma va astepta!

Batran dar si tanar in acelasi timp, Predealul ramane locul unde ca o chemare ascunsa imi doresc mereu sa revin... Si asa voi face sper si la anu' sau... cine stie poate chiar mai devreme!

---

VIZUALIZĂRI: 2739 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI