Fun Rafting - fun, dar nu așa de fun :)) )

TIPĂREȘTE

Pentru că webmasterx a făcut “miscari” pe site și a fost creată o rubrică nouă pe site mi-am adus și eu aminte să scriu despre a treia experiență a mea de la rafting .

Dacă primele 2 au fost incredibile (vezi impresii), superbe, minunate, acum nu a mai fost așa.

Într-o dimineață cu soare, în jur de ora 10:00 aveam transferul de la hotel. A venit mașina (la timp, culmea) și ne-a preluat din fața hotelului. Pe drum am mai oprit în Boğazkent de am mai preluat turiști. A durat destul de mult până să ajungem la punctul de așa- zisă pornire și eram mai multe persoane în mașină decât locuri disponibile (ceea ce în mod normal nu ar fi trebuit să se întâmple).

Într-un final, după un drum destul de lung am ajuns la locația celor de la Fun Rafting. Aproape de râu există o construcție unde își desfășurau activitatea de comerț că să spun așa. Adică, aveau amenajată o baracă, unde vindeau atât răcoritoare dar și echipamente. Desigur, se puțeau închiria începând de la papuci până la mănuși de protecție.

Angajatul lor, extrem de iscusit a știut să își facă treaba și să vândă tot ce putea. Deși eu le-am spus prietenilor mei că nu vom vâsli foarte mult ei au ținut morțiș să închirieze atât mănuși cât și papuci din plastic.

Vorbind limba turcă mi-a fost mai ușor să scot un preț mai ok.

Și am tot așteptat și iar și iar și nu mai plecam de acolo.

La un moment dat m-am enervat și i-am întrebat ce se întâmplă? Au spus că sunt foarte multe bărci pe râu și trebuie să așteptăm să se mai elibereze puțin. La final am aflat că pe râu erau 2000 oameni, poate și mai mulți. Așa ceva nu mai văzusem până atunci. Bărci peste bărci peste bărci... oaaaauuu...

A mai preluat din lumea care aștepta la Fun Rafting (unde ne aflam și noi) dar tot mai rămăseserăm destui.

Apoi, încetișor au reușit să ne dea căștile de protecție, vestele și vâslele. Apoi iar am așteptat. Nu vreau să exagerez dar cred că 2 ore aproape am stat degeaba. În jur de ora 12:00 au reusit să ne îmbarce din nou în mașină, am mai mers câțiva km buni pentru a ajunge la punctul de plecare.

Tipul văzând că eu vorbesc turca a ținut morțiș să ne fie el „capitanul” și ne-a „combinat” cu o familie numeroasă de arabi (5 la număr) plus noi 5.

Și am pornit încetișor, apa era limpede dar rece. Ne-am distrat pe traseu, de aceea va sugerez să mergeți dacă aveți ocazia. Este o experiență superbă, în special dacă veți merge cu un grup de oameni haioși, pe care îi cunoașteți și va simțiți bine în compania lor.

„Capitanul” bărcii, pe numele de Emre încerca marea cu degetul cu toate fețele din barcă, invitându-ne la cafea la el acasă și așa mai departe. Nu mi s-a părut deloc ok să facă asta, ținând cont că eram turiști!!

La un moment dat am făcut o oprire și fiind în jur de ora 14:00 m-am gândit că trebuie să servim masa de prânz. Da de unde!! Oprirea era destinată celor care doreau să se arunce de pe un mic ponton amenajat. Eu nu m-am aruncat, îmi ajungea cât am stat în apa aia rece cu picioarele.

Acolo vindeau gozleme (acele plăcinte tradițional turcești), cola, apa, etc. Prețurile erau piperate și era clar că nu aveam bani asupra mea (toți lăsându-ne lucrurile de valoare în mașină). Dar ei au găsit soluția extrem de simplă: notau numele „capitanului” și el știa exact cine ce a consumat.

După ce am stat acolo cam 15-20 de minute, ne-am mai oprit pe traseu pentru a face niște poze. Eu mă așteptăm pe tot traseul să facă poze, dar nu, doar filmează. Și calitatea videoclipului lasă de dorit (știu asta pentru că la final am cumpărat filmarea).

Raftingul a decurs ok, fără foarte multe aventuri – exceptând faptul că m-a aruncat din barcă și apoi încercau să mă tragă înapoi pentru ca apa era atât de rece încât simțeam că mă înțeapă tot corpul. Eu sunt puțin mai greoaie (nu că aș avea foarte multe kg :)) )) ) și se chinuiau să mă tragă înapoi în barcă. Prietena mea mă împingea de jos din apă și cealaltă prietenă mă trăgea. A venit și Emre și trăgea și ăla de mine. Nu trebuie să va spun că m-am ales cu niște vânătăi de toată frumusețea care m-au ținut 2 săptămâni!!!

Pe traseu ne-am întâlnit cu multe bărci și ne stropeam între noi, asta până când unul din copiii arabilor a început să urle și să zbiere. Cred că s-a și speriat, îi era și frică de apă, plus că era mult prea rece, toate astea combinate au rezultat la o criză de plâns care a durat cam jumătate de oră. Eu nu mai rezistam nervos, doar venisem să mă distrez și să mă relaxez!! Până la urmă, mama copilului l-a luat în brațe (țin să menționez că mai mult de 3 ani nu avea) și a stat culcată cu el în barcă, de atunci făcându-se liniște dar stricându-ne nouă distracția. Nu am mai putut să ne stropim cu alte bărci, pentru a nu „deranja” copilul.

Am mai sărit o data în apa de bună voie dar tot nu am rezistat prea mult, mai mult de 10 grade nu cred că avea apa.

Am terminat într-un final raftingul, am ajuns de unde plecasem acolo pregătit prânzul... mă rog, așa zisul prânz la 15:00...

În celelalte experiențe la rafting făceam pauza de masă pe la jumătatea distanței apoi parcurgeam kilometrii rămăși. Se pare că cei de la Fun Rafting nu au nici un contract cu restaurantele de pe malul râului, astfel încât a trebuit să mâncăm doar când terminam cu raftingul. Nimeni nu ne-a informat acest lucru de la început și nu ar fi contat așa de mult dacă nu ar fi durat atât. Micul dejun cu toții îl luaserăm în jur de 8-8:30 și până la ora 15 nu am mai mâncat decât plăcinta aia.

Masa se prânz nu a fost spectaculoasă dar ținând cont că aveam o foame de lup am „ras” tot.

Așa că, pot spune că DA, recomand rafting-ul, mergeți oameni buni, este o experiență care nu poate fi ratată dar nu mergeți cu Fun Rafting. Alegeți altă companie și interesați-va de la început toate detaliile.

---

VIZUALIZĂRI: 1552 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI