Rafting in Antalya - Merita?

TIPĂREȘTE

Fiind oarecum pasionat de adrenalina si de sporturi extreme de iarna am zis ca nu mi-ar strica sa incerc sa gasesc ceva adrenalina si pe apa, vara. Asa ca am profitat de ocazie si o zi din sejurul meu in Antalya (detalii aici) - rog link review Miracle am ales sa o sacrific pentru rafting.

Deoarece majoritatea dintre noi cand vizitam Turcia alegem un sejur de 7 zile la un complex tip all inclusive intrebarea la care cred ca ar trebui sa raspunda review-ul meu este: Merita sa sacrifici o zi de balaceala, mancat si baut la hotel pentru rafting? Pai sa vedem:

Excursia a costat 35 de euro la fata locului prin tour operatorul cu care am calatorit. Am vorbit cu mai multi turisti straini care au luat prin alte agentii si pretul era acelasi. Traseul de rafting este in muntii Taurus in Koprulu Canyon. Mai se fac rafting si in alte zone, eu am inteles ca aceasta ar fi cea mai frumoasa. Mi s-a spus sa ma prezint la ora 8 in fata hotelului urmand a fi preluat de un microbuz si dus la fata locului.

O sa aveti nevoie la voi de un prosop (daca nu aveti nu disperati eu nu am avut si nu a fost nicio problema, oricum nu il veti putea folosi decat la sfarsitul aventurii deoarece va ramane in microbuz), crema de soare rezistenta la apa, ceva bani pentru poze si filmare. In picioare va fi nevoie sa aveti papuci din aceia de plaja si apa speciali sau sandale. Cu slapi nu o sa va lase.

Va recomand sa va procurati papucii dinainte, la fata locului se vor vinde destul de scumpi sau inchiria. Eu am inchiriat cu 5 dolari.

Mentionez ca tot ce o s ava luati cu voi in afara de slipi va ramane in microbuz pe perioada efectiva in care o sa fiti pe rau.

Ca orice excursie optionala fiti pregatiti sa petreceti timp in microbus sau autocar in functie de pozitionarea hotelului. Koprulu Canyon e undeva in munti, dupa Belek am mai mers cativa km pe autostrada spre Alanya iar dupa a facut stanga pe un drum secundar. Lara fiind prima statiune dupa Antalya, eu am fost luat printre primii de microbus si a trebuit sa ma plimb pe la toate hotelurile pentru a lua alti turisti iar la intorcere pentru a-i lasa.

La dus am facut cam 2 ore jumatate iar la intors 2 ore. Cei de la agentie mi-au promis ca o sa fiu inapoi cel tarziu la ora 17, am ajuns la hotel la 19.30. Concluzia este ca daca mergeti la rafting trebuie sa va luati adio de la o zi de plaja. Dar sa revenim. Odata ajunsi la punctul de instructaj am fost preluati de mai multi angajati, in functie de limba vorbita.

Majoritatea celor prezenti acolo erau rusi, cu chiu cu vai impreuna cu cativa romani, un italian si niste iranieni am gasit pe cineva vorbitor de engleza. Dupa un instructaj rudimentar ne-a pus sa ne luam veste de salvare si casca pentru cei care alegeau sa parcurga traseul cu caiacul si ne-am imbarcat iar in microbuze pentru o scurta calatorie de cativa km pana la punctul de plecare unde pentru inceput toata lumea se imbarca doar in barci mari pentru ca se vizita canionul si se vaslea impotriva curentului.

Bineinteles ca am nimerit intr-o barca plina de rusi dar avand parul blond si ochii albastri m-au luat drept unul de-al lor si comunicau cu mine in rusa. Eu zambeam si dadeam din cap. Parcurgerea acestei parti a canionului unde peisajul este superb cu stanci inalte si cascade se face impotriva curentului cu ajutorul unor sfori de care cei din barca trebuie sa se traga.

Cum barca noastra era plina de rusi atletici, carmaciul care vorbea rusa fluent a decis sa nu mai stam dupa celelalte barci si sa dam la vasle contra curentului, incurajati de el in limba rusa: ,,davai, davai... ras, va, tri... '' Ziceai ca suntem cai de curse.

Am ajuns la niste stanci unde erau cascade micute unde am oprit pentru poze iar dupa am mai facut o oprire la o alta stanca de unde se putea sari in apa in timp ce fotografii imortalizau momentul pentru a vinde la sfarsit pozele cu 5 dolari bucata.

Aici a fost oarecum comic, distanta de la care se sarea era cat de cat considerabila iar multi au sarit fara sa se gandeasca inainte. A trebuit sa asteptam dupa o gramada de femei si chiar si barbati care odata ajunsi in apa au intrat in panica si au avut nevoie de salvamar. Salvamarii erau tot carmacii barcilor care de cate ori cineva dadea semn de panica sareau imediat in apa sa-l ajute. Am sarit si eu, ce-i drept cam cu retineri insa nu mi-a parut rau desi apa era ca gheata. Am uitat sa zic ca si aici startul se dadea in limba rusa.

Dupa aceasta experienta placuta pentru unii, traumatizanta pentru altii am revenit la locul de pornire si in sfarsit mi-am luat caiacul in primire. Ma asteptau vreo 15 km de aventura pe rau (15 km pe pliantul agentiei, 30 de km ziceau ei la fata locului, habar n-au cati au fost dar au fost destui)

Fara nici un fel de indicatie doar ce am inteles din semne ca trebuie sa opresc sa ne regrupam dupa primul ,,rapid'' m-am aruncat in apa ca gheata. Prima portiune unde raul a luat-o razna a fost si cea mai spectaculoasa din punctul meu de vedere si cu mare noroc am reusit sa nu rastorn caiacul (ca altii)

Mentionez ca eu am avut un caiac de doua persoane pe care l-am manuit singur spre ghinionul bratelor mele deoarece niciunul dintre prietenii mei puturosi nu m-a insotit in aceasta aventura iar la fata locului numarul celor care au vrut sa se dea cu caiacul a fost impar. Puteam sa aleg sa raman intr-o barca.

Acolo as zice ca nivelul de adrenalina e mai scazut dar distractia e mai mare. Nu de multe ori am vazut barci oprite paralel pentru o bataie cu apa tinuta cu ajutorul vaslelor. Daca vreti sa nu munciti mult si sa va simtiti in siguranta alegeti barca.

aca vreti un plus de adrenalina alegeti caiacul. Eu am ales caiacul deoarece am considerat ca ma reprezinta mai bine.

Dar sa continuam... dupa prima regrupare a urmat a doua regrupare la cativa km mai jos pe rau, exact in locul in care ni s-a facut instructajul si din care ne-am luat vestele.

A fost oprirea pentru masa. Masa a fost saracacioasa in comparatie cu specialitatile de la hotel. Orez, salata si frigarui de pui. Numar limitat, deci nu la discretie. Au mai avut apa plata si niste chimicale pe langa care American Cola si Adria erau cele mai bune sucuri din lume.

Dupa masa am observat ca microbuzul cu lucrurile mele era in zona si am reusit sa dau de sofer ca sa-mi deschida sa-mi iau o tigara. Great success!

Si am pornit din nou, de data asta pe bune fara opriri lungi, dar cu opriri destul de dese pentru regrupare. Deh, trebuiau sa fie gata pozele.

Am uitat sa zic ca in prima parte a traseul din loc in loc ne faceau poze si ne filmau de pe margine. Traseul a fost destul de solicitant, cel putin pentru mine mai ales ca raul in unele zone curgea destul de lent si a trebuit sa dau serios la vasla ca sa nu raman in urma.

Au fost mai multe zone in care raul prindea viteza dar nu mi s-au parut la fel de spectaculoase ca prima. Am trecut cu brio de toate, fara sa ma rastorn desi am fost de mai multe ori ciocnit si intors de barcile mari.

Pe finalul traseului m-am specializat si mi-am creat si un ritm bun de vaslit astfel ca am reusit sa tin ,,pasul'' cu barca in care se aflau cativa compatrioti si sa mai schimb o vorba.

La finalul traseului trebuia sa-ti cari caiacul sau barca in camioane iar dupa aceea puteai sa te schimbi in niste cabine special amenajate si sa astepti linistit sa afiseze pozele (5 dolari/buc) si sa prezinte la un televizor dvd-ul cu aventura (20 de euro). Dupa ce toata lumea a vazut dvd-ul si a cumparat poze se facea imbarcarea in microbuze si urma lungul drum pana la hotel.

Am uitat sa precizez ca drumul in sine cu microbuzul cu viteza pe drumurile acelea inguste de munte pe unde circulau multe tiruri este mult mai periculos decat raftingul in sine.

Si ma intorc la intrebarea pusa la inceput. Merita sa pierzi o zi pentru rafting? Eu zic ca merita, desi pe parcursul aventuri in zonele in care raul era linistit si imi rupeam mainile la vasle, imi doream sa fiu la piscina la hotel. Dar daca nu faceam asta probabil ca nu mai aveam ocazia sa fac rafting prea curand si sigur imi parea rau.

Plus ca am avut ocazia sa vad si o parte din Turcia in drumul pana in canion. Am vazut Belek-ul, am vazut sate, moschei, oameni, mizerie, resorturi de lux si peisaje incredibile. Nu mi-a parut rau. Apa raului desi e foarte rece e mai albastra si mai curata decat Mediterana. Gradul de risc este mic daca nu inexistent, se poate practica si de oameni care nu stiu sa inoate care pot sta linistiti cu vesta pe ei in barca.

Asa ca dragi prieteni, daca va place apa si un strop de adrenalina cand veniti in Antalya lasati pentru o zi mancarea si cocktailurile de la hotel si incercati putina aventura in aer liber. Nu o sa regretati!

---

VIZUALIZĂRI: 4368 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI