EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTENu îmi place să povestesc despre obiective care sunt deja bine descrise pe aici de către alți călători. Cred că, în astfel de situații, e suficient un ecou (și voi încerca să nu depășesc cu prea mult lungimea unui ecou). Fac azi o excepție, din două motive: 1. semnificația personală a locului și b) vreau să încarc și câteva poze.
În a doua jumătate a anilor 80, cineva drag își petrecea primele două săptămâni ale fiecărui septembrie la Spitalul de recuperare cardiovasculară din Covasna (și se pare că a fost cu folos). La mijlocul perioadei, părinții veneau personal să îi susțină moralul – vremea WApp nu se întrezărea pe atunci. De două ori am ajuns și eu. (Încă am în fața ochilor imaginea unui naș din personalul Sf. Gheorghe - Covasna, leit celor din fotografiile etnografice cu secui, masiv, față rotundă, mustață blondă pe oală, intrând în compartimentul în care stăteam și cerându-ne, rar și apăsat: Bani bileche abonamenche! Hint pentru cei mai tineri: pe vremea aia nu se vindeau bilete în tren.)
Atunci am văzut în acțiune Planul Înclinat / Șiclăul, care mi-a fost prezentat cu mândrie de ceferist de către tatăl meu. Nu am mers de-a lungul traseului în sus, spre Comandău, iar mocănița de pe Valea Zânelor avea, la acea vreme, cu totul alte întrebuințări decât distrarea turiștilor. Doar l-am admirat două jumătăți de oră, însă imaginea a rămas în mintea adolescentului care eram atunci.
Detalii despre istoria Planului Înclinat, modul în care funcționa, soarta sa actuală (tristă) și poze găsiți în excelentul articol dedicat de pe Wiki ro.wikipedia.org/wiki/Cal ... 93Comand%C4%83u sau pe site-ul Primăriei primariacovasna.ro/alte-p ... planul-inclinat. Există multe poze vechi pe Google google.com/search?q=planu ... =VpTvoW0rkbREqM, de acolo le-am descărcat și eu pe primele dintre cele atașate mai jos. În P1 se văd podul peste râul Covasna și culoarul tăiat prin pădure de calea de rulare a Șiclăului. În P2 este Planul Înclinat, care este un... plan înclinat, așa cum îl știm din școală, de la fizică, din clasa a VII-a: roțile alunecă pe șinele în pantă, dar încărcătura stă pe o suprafață orizontală; asta a fost una dintre ideile celui care a inventat această ingenioasă metodă de a lega mocănița de pe valea râului Covasna de cea care mergea pe culme, la Comandău. În P3 este platforma cu ajutorul căreia se realiza transferul vagoanelor pline de pe planul înclinat pe calea ferată cu ecartament îngust, din dreptul podului peste râu, iar în P4 este o imagine a ce mai rămăsese din platformă și pod în 2010.
Șiclăul a intrat în conservare în 1999. Vă rog să urmăriți direcția care continuă către deal linia podului. În P4 este încă vizibil, după zece ani, culoarul pe care șinele îl tăiau prin pădure. Se poate remarca asta și în P2 din primul articol dedicat obiectivului (frumos scris!), apărut pe AFA în 2010 vezi impresii. În 2016, acest culoar deja este mai puțin distinct: priviți poza P59 din vezi impresii.
Toate aceste poze sunt făcute cam din același loc, situat la marginea șoselei, în dreptul indicatorului care anunță intrarea / ieșirea din localitate (P17), unde există un refugiu pentru mașini și un mic izvor pentru cei însetați (P18). Până în 2000, aici era gara din vale a Planului Înclinat, locul în care încărcătura de lemn care cobora de la Comandău era preluată de mocăniță. Tot aici este punctul terminus al mocăniței turistice care, în prezent, plimbă doritorii cale de 2 km, cu plecare de la Hotel Bradul. Paranteză: nu știu dacă vara trecută și vara asta a mai mers. În P23 am pozat șinele într-un punct de pe traseu. Ori există încă un rând de șine care mie mi-a scăpat, ori circulația a fost sistată de ceva vreme, că vegetația este prea abundentă.
Mai multă lume a încărcat fotografii cu fosta gară: @bogdanfifa, @dragos, @tata123, @Floryn81, @crismis (asta în afară de cele două articole din acest topic). Este interesant să urmărești aceleași priveliști surprinse la intervale de doi-trei ani: ce a făcut omul dispare treptat, iar natura își intră din ce în ce mai apăsat în drepturi. Imaginile surprinse de mine arată un loc practic sălbatic. Dacă priviți P7 (și comparați cu P1, apoi cu P4), culoarul prin pădure de-a lungul dealului aproape că nu mai există – dacă nu știi că a fost acolo și nu îl cauți insistent, nu se vede. Podul peste râu a dispărut cu totul, macazurile au fost duse la fier vechi sau sunt înecate sub iarbă, vagoanele au fost descompuse și crește mușchi pe ce a mai rămas din ele.
Dar aceste schimbări treptate de perspectivă le-am descoperit abia în ultimele zile, informându-mă despre obiectiv. Sentimentul de la fața locului, când compari imagini pe care le ai în minte de mai bine de 30 de ani cu realitatea din prezent, e greu de povestit. Iată, așa s-a născut filozofia: pornind de la întrebări despre condiția umană pe care, inevitabil, ajungi să ți le pui.
Pentru a nu cădea, însă, în butoiul cu melancolie, vă propun un Csiki sör – probabil cea mai bună bere autohtonă???? pe care am încercat-o (exceptând berile artizanale, desigur). Bine, P20 nu e făcută în Covasna (chiar, cine recunoaște de unde e?), dar de la un magazin din oraș am făcut o mică provizie, că în Brașov nu am găsit și prin alte părți nici atât, din păcate. Încarc și câteva poze din stațiune și din oraș, în caz că există nostalgici care vor să le revadă.
Trimis de adso in 25.08.21 12:38:53
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în COVASNA.
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 45.83571025 N, 26.22961710 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Planul Înclinat Covasna (Șiclăul), COVASNA" (nou-creată pe sait)
-
Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)
Rog așteptați...
@webmasterX: Da, e în regulă.
Chiar acum 10 zile am fost acolo și pot spune că ne-a plăcut zona, dar...
Mocanița nu mai circulă... planul înclinat nu se mai vede de bălării... și cei 18 km până la Comandău nu sunt asfaltați...
La Covasna am mâncat cele mai bune gogoși din ultima perioadă... și erau făcute de un bărbat...
În rest numai de bine!
@ANILU: Mulțumesc!
Ei, nu se mai vede traseul planului înclinat, dar se respiră un aer mai curat.
De fapt, stați, că nu e așa: cât am stat acolo au trecut vreo două camioane încărcate cu lemne. Ridicând mult praf în urma lor...
Până la Comandău sunt, din vechea gară, doar 1,2 km. Cu condiția să găsești un pod peste Covasna (cel feroviar este distrus) și să o iei pieptiș, prin pădure. Nu mai țin minte cine a povestit plimbarea asta, parcă @dragos.
@webmasterX: Dacă s-a înființat o nouă rubrică, prezentarea din 2010 ar trebui selectată ca MG.
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@gpopa:
”P20 nu e făcută în Covasna (chiar, cine recunoaște de unde e?)
Hai ca incerc eu sa ghicesc/recunosc. Restaurantul Secuiesc din Tg Secuiesc? google
Am ghicit/recunoscut bine?
@Nasshu: Da, aveți dreptate. Felicitări!
Acolo am luat prânzul cu o zi înainte și chiar ne-am simțit bine. Recomand, și am văzut că au făcut-o și alții (de asta mi-am și permis să lansez provocarea).
În plus, am descoperit o bere bună!
Era recognoscibil după decorul unic. Terasa, cel puțin, e un mic muzeu etnografic. În interior nu am intrat (mă rog, dacă nu punem la socoteală drumul la toaletă).
Există oameni în România care sunt atât de pasionați de acest obiectiv care practic nu mai există încât au refăcut macheta planului înclinat la scara 1:87 cu foarte multe detalii pe ea. Adică inclusiv șine, vagonet încărcat, motorizare, pădure, caii care trăgeau acei vagoneți până în punctul de încărcare pe vagoane de cale ferată îngustă, locomotivă etc.
Vorbesc în cunoștință de cauză, eu însumi fiind pasionat de acest hobby, cu numeroase machete feroviare românești la scara 1:87.
Există persoane care și-au dedicat timp, bani, efort fizic ca să poată scrie și scoate o monografie despre acest loc. Din păcate nu se mai găsește, stocul fiind epuizat.
Singurul lucru ce mă leagă de acest loc sunt câteva cărți poștale vechi pe care le păstrez cu sfințenie și în care admir inventivitatea oamenilor acelor vremi apuse.
Dar cum ați spus, gata cu melancolia.
Csiki sör să fie! ????
@piti: Vă mulțumesc pentru informații! Sunt impresionat de ce aflu. Există pe undeva măcar niște poze ale machetelor despre care vorbiți? Sunt foarte interesat să le văd. Pasiunea mea nu este la nivelul celei a dvs și a cunoscuților dvs, dar există.
De ce se folosește tocmai scara 1:87? Am remarcat în trecut chestia asta și sunt curios care ar fi explicația. Probabil e ceva banal, un standard acceptat de toată lumea; totuși, dacă știți mai multe...
@gpopa:
În viața reală, adică la o scară de 1:1, ecartamentul considerat normal este cel de 1.435 mm (asta cu siguranță știu că știi… ca fiu de ceferist ????).
Cei mai mulți producători de machete doresc să îmbine un nivel ridicat de detaliu a micilor trenulețe cu o dimensiune rezonabilă și performanțe bune de rulaj. Astfel, din această combinație s-a determinat că eficiența maximă a modelelor de trenulețe machetate este la ecartamentul de 16,5 mm.
Așa că, dacă împărțim 1.435 mm (valoarea reală) la 16,5 mm (valoarea identificată ca fiind cea mai eficientă pentru machete), obținem 86,96969696… deci ghici ce scară este asta?
Sigur, mai sunt și alți producători care folosesc și alte scări cu ar fi
- producători englezi: Bachmann, Hornby, Peco (scara 1:76)
– producătorii: Bachmann și Hapo (scara 1:45), care produc după modelul de ecartament cu line îngustă (760 mm)
... și alte scări/alți producători
@k-lator: Săr' mâna! Bănuiam că e ceva de genul ăsta, dar nu știam așa cu cifre exacte cum mi-ați dat dvs. Mulțumesc mult!
Am observat la Muzeul Trenulețelor că toate machetele au dimensiuni egale, așadar îmi era clar că există un standard acceptat de majoritatatea celor care le confecționează. Acest lucru este necesar și pentru ca, pe un traseu dat, să poată merge orice trenuleț, de oriunde l-ai lua.
Oricum, între timp, @piti îmi lămurise o parte dintre neclarități.
Încă o dată, mulțumesc (amândurora) !
@gpopa: Cu mare plăcere, oricând!
Așa-i că merit și eu o Csiki sör? ????
@k-lator: Desigur. Doar că nu se găsește decât acolo, la ei acasă. Nu vor să șeruiască...
@k-lator: Iată, cine caută, găsește! Adevăratul motiv al ecartamentului standard al căilor ferate este... mărimea fundului unui cal (mă rog, a doi cai). Transcriu aici textul pe care l-am găsit, cu traducerea sa facuta direct cu Google și needitată:
Gabaritul standard al căilor ferate standard din SUA (distanță între șine) este de 4 picioare, 8.5 inchi. Acesta este un număr extrem de impar.
De ce a fost folosit acel gabarit?
Ei bine, pentru că așa le-au construit în Anglia, iar inginerii englezi au proiectat primele căi ferate din SUA.
De ce le-au construit englezii așa?
Pentru că primele linii ferate au fost construite de aceiași oameni care au construit tramvaiul vagonului, iar acesta este gabaritul folosit de ei.
Deci, de ce au folosit acel ecartament atunci?
Pentru că oamenii care au construit tramvaiele au folosit aceleași jiguri și unelte pe care le-au folosit pentru construirea de vagoane, care au folosit aceeași distanță de roți.
De ce au avut vagoanele acea distanțiere ciudată a roților?
Ei bine, dacă ar încerca să folosească orice alte spații, roțile vagonului s-ar rupe mai des pe unele dintre vechile drumuri la distanță din Anglia. Vedeți, asta e distanța rutelor de volan.
Deci, cine a construit acele drumuri vechi rutate?
Roma imperială a construit primele drumuri la distanță din Europa (inclusiv Anglia) pentru legiunile lor. Acele drumuri au fost folosite de atunci.
Și cum rămâne cu rutele de pe drumuri?
Carele romane de război au format rutele inițiale, pe care toți ceilalți trebuiau să le potrivească sau să riște să le distrugă roțile de căruță. Din moment ce carele au fost făcute pentru Roma Imperială, toate au fost asemănătoare în privința spațiului roților. Prin urmare, gabaritul standard al Statelor Unite ale Americii de 4 picioare, 8.5 inchi este derivat din specificațiile originale pentru un car de război imperial roman. Birocrațiile trăiesc pentru totdeauna.
Deci data viitoare când ți se dă o specificație / procedură / proces și te întrebi ′′ Ce fund de cal a venit cu asta? s-ar putea să ai dreptate. Carele imperiale ale armatei romane au fost făcute doar suficient de largi pentru a găzdui capetele din spatele a doi cai de război. (Doi cai funduri.)) )
Acum, întorsătura la poveste:
Când vezi o navetă spațială așezată pe rampa sa de lansare, există două rachete mari de rapel atașate de părțile rezervorului principal de combustibil. Acestea sunt rachete solide sau SRB-uri. SRB sunt făcute de Thiokol la fabrica lor din Utah. Inginerii care au proiectat SRB-urile ar fi preferat sa le faca un pic mai grase, dar SRB-ii trebuiau expediati cu trenul de la fabrica la locul de lansare. Linia de cale ferată de la fabrică se întâmplă să curgă printr-un tunel din munți, iar SRB-urile trebuiau să încapă prin acel tunel. Tunelul este puțin mai larg decât calea ferată, iar calea ferată, după cum știți acum, este la fel de lat ca doi cai.
Deci, o caracteristică majoră de proiectare a navetei spațiale, a ceea ce este, fără îndoială, cel mai avansat sistem de transport din lume, a fost determinată acum peste două mii de ani de lățimea fundului unui cal. Și tu credeai că nu e important să fii un fund de cal? Fundul calului străvechi controlează aproape totul...
@gpopa: iată și textul sursă:
The US standard railroad gauge (distance between the rails) is 4 feet, 8.5 inches. That' s an exceedingly odd number.
Why was that gauge used?
Well, because that' s the way they built them in England, and English engineers designed the first US railroads.
Why did the English build them like that?
Because the first rail lines were built by the same people who built the wagon tramways, and that' s the gauge they used.
So, why did ' they' use that gauge then?
Because the people who built the tramways used the same jigs and tools that they had used for building wagons, which used that same wheel spacing.
Why did the wagons have that particular odd wheel spacing?
Well, if they tried to use any other spacing, the wagon wheels would break more often on some of the old, long distance roads in England. You see, that' s the spacing of the wheel ruts.
So who built those old rutted roads?
Imperial Rome built the first long distance roads in Europe (including England) for their legions. Those roads have been used ever since.
And what about the ruts in the roads?
Roman war chariots formed the initial ruts, which everyone else had to match or run the risk of destroying their wagon wheels. Since the chariots were made for Imperial Rome, they were all alike in the matter of wheel spacing. Therefore the United States standard railroad gauge of 4 feet, 8.5 inches is derived from the original specifications for an Imperial Roman war chariot. Bureaucracies live forever.
So the next time you are handed a specification/procedure/process and wonder ' What horse' s ass came up with this? ' , you may be exactly right. Imperial Roman army chariots were made just wide enough to accommodate the rear ends of two war horses. (Two horses' asses.)
Now, the twist to the story:
When you see a Space Shuttle sitting on its launch pad, there are two big booster rockets attached to the sides of the main fuel tank. These are solid rocket boosters, or SRBs. The SRBs are made by Thiokol at their factory in Utah. The engineers who designed the SRBs would have preferred to make them a bit fatter, but the SRBs had to be shipped by train from the factory to the launch site. The railroad line from the factory happens to run through a tunnel in the mountains, and the SRBs had to fit through that tunnel. The tunnel is slightly wider than the railroad track, and the railroad track, as you now know, is about as wide as two horses' behinds.
So, a major Space Shuttle design feature, of what is arguably the world' s most advanced transportation system, was determined over two thousand years ago by the width of a horse' s ass. And you thought being a horse' s ass wasn' t important? Ancient horse' s asses control almost everything...
preluat de pe FB
@gpopa: Et voilà!... să mai zică cineva că nu ne întoarcem mereu la origini... Oricâte lucruri am inventa, oricât de avansată este tehnologia, se pare că există aceeași bază de la care se pleacă. Foarte interesant!...
Bună completarea cu aceste informații!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2010 Planul Înclinat (Șiclăul) sau... povestea unui monument tehnic unic in Europa — scris în 05.07.10 de ancamariagadea* din CONSTANTA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată