Lefkada – o perlă din coroana Eladei (2) // Vamos a la Playa! (III)

TIPĂREȘTE

“Veni și ziua de asalt... ” vorba poetului, ziua în care vom merge pe Porto Katsiki, cea atât de mediatizată! Au trecut 8 zile de la debarcarea în Lefkada și văd cu groază că numărul celor rămase e tot mai mic!

Dar, să nu ne lăsăm pradă acestor gânduri și să ne bucurăm de ziua de azi! Așa că, matinali cum ne știți, plecăm din Vassiliki dis-de-dimineață, îndreptându-ne spre Agios Petros, această placă turnantă a excursiilor din vestul insulei. Aici, părăsim șoseaua principală și luăm în piept șerpuirile drumului spre Dragano, de unde ținem direcția către Athani. Coborâm tot mai mult spre sud, vedem drumul de acces spre Egremni (din păcate nici în acest an posibilitatea de a ajunge pe plajă de pe uscat nu s-a materializat) și continuăm spre destinație.

Ajunși pe platoul de deasupra plajei, parcăm și ne repezim să privim spre orizont... Peisajul îți taie respirația: în larg valurile de un albastru-cerneală ale mării Ionice se oglindeau în bătaia razelor soarelui, iar pe măsură ce te apropiai cu privirea de plajă și intrai în zona de umbră, apa își schimba culoarea ca într-un caleidoscop mânuit de un magician! Toate aste văzute și simțite de la o înălțime apreciabilă.

În zona parcărilor este restaurantul Bilvi, pe care l-am ignorat deoarece aveam în plan taverna Oasis la plecare, restaurant care asigură și cateringul pe plajă. Am coborât maxim 100 de trepte (n-am mai avut inspirația de pe Agiofili să le numărăm) și ne-am ales (aveam de unde!) șezlongurile în linia întâi, cât mai aproape de apă. Pănă în jurul orei 9 plaja e aproape goală, apoi treptat se aglomerează, iar pe la 11 nu mai e nici un loc liber!

Câțiva băieți de culoare fixau cu dificultate umbrelele în pietrișul care acoperă plaja, folosindu-se de o rangă de oțel. Din cauza vântului care s-a cam simțit de dimineață, multe umbrele erau trâtite la pământ, așa că trebuie să strigăm după... Dybala!? (unul dintre ei purta un tricou al lui Juve cu numele argentinianului!). Două șezlonguri și o umbrelă se închiriază pentru 15 euro, apa e pentru toate gusturile, la mal e puțin adâncă, dar după 10-12 metri se adâncește simțitor. Se face catering de la Bilvi, tineri în tricouri verzi trecând periodic printre turiști pentru a lua comenzi.

Din când în când, în larg, se ivesc vaporașe pline cu turiști, unele dintre ele acostând pentru o partidă de înot. Am văzut și câteva yacht-uri desprinse parcă din filmele cu James Bond, dar cel mai important e că a fost o zi minunată, pe o plajă de vis. Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie tot ce am văzut și simțit pe Porto Katsiki, așa că las mai bine instantaneele foto să vorbească! De neratat!!!

Ziua următoare, a noua pe insulă, am sărit în extrema cealaltă: dacă în urmă cu 24 de ore ne relaxam pe una dintre cele mai cunoscute plaje ale Greciei, acum ne-am orientat spre una puțin mediatizată: Kavalikefta. În traducere liberă: Chiftea de cal.

Așa că, drumul e al nostru: din nou prin Agios Petros spre Chortata, iar de aici către Exanthia. Virăm stânga spre Kalamitsi, de unde drumul se îngustează simțitor, dar încă nu e oră de trafic intens, admirăm livezile de măslini și alți kilometri ajungem în parcarea plajei. Tariful e de 5 euro, două rulote cu destinație de bar al căror personal deservesc și turiștii de pe plajă, întregesc peisajul.

Coborâm cam 30 de trepte de lemn pentru a ajunge pe o plajă cum n-am mai văzut: bolovani imenși, adevărate stânci, răspândiți peste tot, atât în apă, cât și pe plajă, de parcă un ciclop (că tot suntem în zonă) le-ar fi aruncat la nimereală! Printre ele, mulțime de umbrele multicolore fac din acest colț al insulei ceva ce trebuie neapărat văzut! Apa e suberbă! Caldă, încă de dimineața, de o limpezime nefirească, cu nuanțe dintre cele mai felurite! Stâncile din apă servesc drept trambuline, de diferite înălțimi, pentru mulți copii și tineri care se bucură de aceste daruri ale naturii!

Am plătit 5 euro pentru șezlonguri și umbrelă, dar foarte multă lume preferă să-și folosească propriile saltele, rogojini, cearșafuri și umbrele care pot fi instalate peste tot, printre cele deja existente, ale plajei. Funcționează și o mini-tavernă, unde puteți găsi cele strict necesare: apă, suc, bere, ronțăieli.

Foarte mulți italieni pe Kavalikefta, alături de greci și români, dând senzația unei plaje familiale. Ai nostri chiar au dat o mica reprezentație de pescuit printre stâncile din apă!

În partea de sud a plajei o aglomerare masivă de stânci reprezintă granița dintre Kavalikefta și o altă plajă, Megali Petra. Accesul pe aceasta din urmă se poate face direct de pe plajă, escaladând “zidul” despărțitor, sau prin apă, cu bagajele în brațe. Megali Petra mi s-a părut mai aridă, poate și pentru faptul că era puțină lume și nu am străbătut-o la pas, mulțumindu-mă s-o admir de pe stâncile ce o despart de vecina ei. Plaja este total neamenajată, nu are nici o dotare, deci trebuie să vă înarmați cu de toate dacă vreți să-i fiți oaspeți!

Una peste alta, ne-am bucurat de o plajă cum nu întâlnești în fiecare zi și de o apă perfectă!

Ultimele povești despre plajele Lefkadei le voi consemna în viitorul review.

Vacanțe minunate să aveți!

---

VIZUALIZĂRI: 1219 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI