Vânători de plaje în Kefalonia. Sudul insulei şi peninsula Lassi

TIPĂREȘTE

A venit rândul „să închid cercul” plajelor din Kefalonia început acum ceva vreme în sensul acelor de ceasornic, cu un periplu printr-o zonă foarte îndrăgită de turişti, prin urmare, foarte căutată de aceştia. Asta pentru că, pe de-o parte, peninsula Lassi, acel degeţel ce iese din golful Argostolic şi se învecinează cu capitala insulei, Argostoli, cel mai reprezentativ oraş al insulei, în preajma inimii acesteia, activitatea fiind mai intensă. Pe de altă parte, relieful insulei e mai accesibil în sud, deşi înalt, nemaifiind atât de abrupt, permite ca plajele să se cuibărească din loc în loc în golfuri şi golfuleţe sau să se întindă atunci când nu mai sunt limitate de versanţi. De fapt, în sudul Kefaloniei se găsesc cele mai multe localităţi ale insulei, densitatea populaţiei fiind cea mai mare.

Peninsula Lassi

Aş începe cu Peninsula Lassi, deoarece având cazare în Argostoli, plajele sale au fost „cercetate” încă de la începutul vacanţei, dat fiind că Argostoli, în sine, nu are plajă proprie. Asta considerând fâşiuţa numită Maistrato de lângă port o tentativă nesemnificativă de plajă, unde oricum nu am văzut pe nimeni. La fel şi cea cunoscută drept Fanari, după numele farului Ag. Theodoroi din apropiere, care mi s-a părut foarte îngustă, cu apă murdară şi pietre în apă, după cum păreau să păşească puţinii turişti care îndrăzneau să intre în ea.

Cele mai reprezentative plaje, adevărate perle în domeniu, mândre deţinătoare de Blue Flag, sunt Makris Gialos şi Platis Gialos situate la 3 km de oraş spre care din acesta există mijloace de transport în comun şi multe indicatoare ca să fie luată direcţia cea bună. Sunt considerate un fel de plaje rezidenţiale, de aceea sunt foarte căutate şi, adesea, aglomerate, mai cu seamă în week-end. Se află, practic, una lângă cealaltă, despărţite de un versant stâncos, Platis Gialos fiind în zona mai înaltă şi de la care Makris Gialos se vede foarte frumos. Makris Gialos este mai mare, de câteva sute de metri, iar Platis Gialos este chiar o bijuterie ce nu depăşeşte o sută de metri, aş putea spune, de fapt plaja care ne-a intrat la suflet imediat, că pe ea am mers negreşit în fiecare zi pentru o mică bălăceală după ce ne întorceam din peregrinările prin insulă. A fost plaja noastră de casă. Amândouă sunt organizate, dispun de toate facilităţile necesare, au un nisip galben auriu, nu foarte fin dar plăcut la atingere, intrarea în mare lină şi apă de culoare turcoaz. La Platis Gialos există un teren de volei foarte apreciat de turişti, iar ca particularitate, cu şezlong te „autoserveai”, acestea aparţinând primăriei, desprinzând unul din stivele depozitate în spatele ei. La Makris Gialos se practicau şi sporturi nautice.

Parcările lor, destul de generoase, înconjurate, în general, de pini cu mireasma tare, adăpostesc multe maşini, de cele mai multe ori închiriate, aşa că atenţie în special la turiştii britanici care pot provoca mici accidente (am văzut unul în direct).

O altă plajă demnă de atenţie în Lassi, găzduită de un golf arcuit, este Kalamia, practic situată în dreptul capitalei Argostoli, dar pe partea cealaltă a degetului Lassi, peste colină. Mai mică şi mai puţin aglomerată, are tot ce-i trebuie: câteva şezlonguri cu umbrele, cabină de schimb, toaletă, duş şi un bar cu tavernă în spate unde se poate mânca şi bea ceva. Are pietriş când mai mare, când mai fin şi la suprafaţă dar şi în apă. Kalamia are o soră un pic mai mică pe nume Gradakia, situată puţin mai în sud, spre Makris Gialos într-un golf semicircular, înconjurată de stânci găunoase, ”ronţăite” de mare. Îmbrăcată cu nisip cenuşiu, are intrarea în apă lină, ape limpezi, azurii, este organizată, însă foarte liniştită.

Sudul insulei

Plajele din sud, era cât pe-aici să nu le vedem, întrucât, după cum am mai spus şi în alte rânduri, am prins două-trei zile de cod roşu de furtună şi ploaie care ne-au dat planurile peste cap. Însă, am avut noroc până la urmă, vremea îmbunându-se, am plecat în explorarea sudului, deşi imaginile după furtună n-au mai fost atât de frumoase. Aşa că în fotografii, s-ar putea să nu mai regăsiţi aceleaşi minunate peisaje, obişnuite pentru Kefalonia. Itinerarul urmărit a fost cel început pe şoseaua Argostoli-Skala, din care ieşeam în dreapta la fiecare indicator ce ne semnaliza plaje importante pentru noi.

Prima din seria plajelor vizitate a fost Minias sau Spasmata, o frumuseţe aflată într-un golf lung de câteva sute de metri, dar destul de îngustă, având în spate capătul pistelor aeroportului din Kefalonia. Fusese ciufulită de valurile mari din ajun, iar în acea dimineaţă în care am vizitat-o noi după furtună, era cam pustie. Minias, practic, formată din trei plaje de nisip mai mici: prima acoperită cu nisip gri, cu posibilităţi de luat masa, poate primi mai mulţi turişti, a doua este cu precădere preferata pescarilor, iar a treia e mai pustie şi mai liniştită. Vizavi, din mare, Minia este salutată de insuliţa Vardiani, un petic de pământ ce se iţeşte din apă.

Ocolind aeroportul pe şoseaua-i înconjurătoare, dăm de plaja Megali Ammos situată şi ea, de asemenea, într-un golf semicircular, însă este mai mică şi cu nisip, care, deşi, după nume ar fi trebuit să fie din nisip de textură mare, era mai mult din pietricele amestecate cu nisip grunjos, de culoare aurie. Nu e o plajă mare, are un bar cu tavernă în spate, un mic hotel în capăt.

În continuare, indicatoarele ne-au condus la plaja Eglina, la care pot ajunge foarte uşor cei cazaţi în Svoronata, una dintre cele mai mari localităţi din sud. Eglina este micuţă, din nisip alburiu, de formă aproape rotundă. Fiind o plajă sălbatică şi retrasă, aproape virgină, ar constitui o bună oportunitate pentru pasionaţii de snorkeling.

Depărtându-ne deja la zece kilometri de Argostoli, întâlnim plaja Ammes, o plajă frumoasă, din nisip moale, plăcut la atingere, de culoare galben-auriu, până la care se coboară pe o potecă cu trepte pietruite în capăt. Este plaja cel mai recent primită în rândul celor distinse cu Blue Flag, chiar în 2016. Plaja, ceva mai mare faţă de cele de până acum, oferă câteva facilităţi turistice, cum ar fi şezlonguri şi umbrele şi la mică distanţă, câteva cafenele şi taverne. Se remarcă prin ape curate şi limpezi, formaţiuni de rocă, care ţâşnesc din mare. În spate, verdeaţa luxuriantă îmbunătăţeşte peisajul şi oferă ochiului vizitatorului o paletă mai bogată de culori. Ammes este plaja de casă a celor care stau în Svoronata.

Eh, şi dacă stai în Svoronata, mai ai încă o plajă demnă de toată atenţia: Ai Chelis. Plaja, înconjurată de maluri stâncoase, înalte, este formată din nisip fin, de culoare mai închisă, iar apa mării este cristalină, de mică adâncime, ceea ce o face un mediu ideal pentru familiile cu copii, de fapt preferata acestora.

Este organizată cu şezlonguri, umbrele, duşuri, toalete, are chiar şi un snack-bar. De asemenea, este considerată destul de potrivită şi pentru activităţile sportive de apă, dar oferă şi două terenuri de volei pe care le-am găsit un pic inundate după ce, în noaptea de dinainte, fuseseră măturate de furtună.

Urmează una dintre cele mai lungi plaje, dar în acelaşi timp, destul de îngustă, din sud: Avithos. Ea se întinde pe câţiva kilometri, continuându-se cu plaja Paliolinos. Avithos, deţinătoare de Blue Flag, are o combinaţie de nisip fin galben-roşiatic cu pietre mai mici sau mai mari şi este preferata broaştelor ţestoase Caretta-Caretta care vin şi-şi depun ouăle în locuri ce, ulterior, sunt delimitate şi îngrădite de reprezentanţi ai organizaţiilor ecologice, de cele mai multe ori, voluntari. Am avut norocul să asistăm la un eveniment neobişnuit cauzat de furtuna şi ploaia necontenită din ziua şi noaptea precedentă. De teamă că apa de la ploaia ce udase din belşug nisipul ar fi putut ajunge la ouăle îngropate în nisip, compromiţând eclozarea puilor, două tinere de la o asemenea organizaţie, săpau uşor cu mâinile goale, culegând şi numărând ouăle din cuiburi, mutându-le în alte locuri, ferite de intemperii, din spusele lor. Din fiecare cuib (am asistat la golirea a vreo trei) au strâns peste optzeci de ouă. Ouăle sunt exact de forma şi dimensiunea unei mingiuţe de ping-pong.

Are ape de mică adâncime, nisip pe fund, ceea ce o face să fie căutată de familii cu copii, taverne în spate şi toate facilităţile ce i-au conferit premiul de Steagul Albastru. Ca o particularitate, vizavi se află micuţa insulă Dionisi în al cărei vârf se află o bisericuţă. O cunoscută legendă spune că, odinioară, pe Dionisi exista un templu dedicat stăpânului zeilor, Zeus.

La Avithos am făcut şi noi o pauză considerabilă de bălăceală, însă de mâncat am preferat să o facem la plaja Klimatsia, următoarea vizitată, căci foamea ne-a lovit mai târziu.

Klimatsia este o mică plajă de nisip în apropierea satului Spartia ce este înconjurată de stânci albe, înalte şi abrupte în partea stângă, care adăpostesc un mic port pentru ambarcaţiuni de dimensiuni reduse. Plaja este impresionantă din punct de vedere geologic, întrucât se pot identifica straturile de rocă şi suprapunerea şisturilor netede.

În spatele plajei, la înălţimea dată de relieful stâncos se află o cafenea şi un restaurant atractiv, de la care veneau mirosuri îmbietoare. Pe loc, ne-am hotărât să mâncăm acolo, mai ales că vederea oferită asupra plajei de la terasa restaurantului era splendidă, ca din amfiteatru, dată fiind diferenţa de nivel.

Vecina sa, Spartia, situată la o aruncătură de băţ, se află lângă un debarcader folosit de bărcile de pescuit, mărginită de o stâncă de calcar gălbui, abrupt, cunoscută sub numele de Hatzoklis. Faleza este scăldată de soare ce arde mai tare după-amiaza, dar şi bătută de vânturile puternice. În jurul plajei se găsesc enclave stâncoase interesante şi mici piscine în aflorimentele din apropiere. Apa este de-un albastru de cleştar obişnuit pentru Kefalonia. Există, de asemenea, câteva taverne în partea din spatele plajei care asigură pentru vizitatorii ei posibităţi de a-şi potoli foamea sau setea.

În continuare, ne-am urcat iar în maşină, pornim şi ne apare indicatorul cu Pessada. Mi-am amintit imediat cum în urmă cu şapte ani soseam aici cu ferry-boatul din Zakynthos, veniţi în excursie, în prima noastră vizită în Kefalonia. De fapt, la o privire mai atentă care scrutează zarea, în depărtare, se poate observa silueta insulei Zakynthos. Aşadar, Pessada are şi un port ce deserveşte, în general, vase mici şi câteva curse de ferry-boat, dar şi o plajă micuţă şi liniştită, ideală pentru relaxare. Asta, dacă turiştii acceptă indisponibilitatea amenajărilor moderne, în schimb există suficient spaţiu pentru parcare.

Pessada oferă o privelişte minunată asupra golfului său natural, iar plaja din jurul golfului are nisip fin şi ape cristaline, fiind mărginită de pereţi stâncoşi, cu forme roase de apele mării în milioane de ani.

Agios Thomas, numită aşa după bisericuţa din apropierea ei, este formată din două mici plaje de nisip care se desfăşoară în stânga şi-n dreapta aleii care coboară la ea. Mai este cunoscută şi ca plaja Karavados, după numele satului din imediata vecinătate. Distanţa faţă de Argostoli este de 15 km. Prima plajă, cea din stânga, este din nisip moale şi are deasupra, în coastă, o tavernă foarte utilă. A doua plajă, cea din dreapta, este ceva mai mare şi se poate ajunge la ea după ce se traversează o platformă de stâncă folosită şi ea ca un loc alternativ pentru plajă, mulţi turişti preferând să se lase mângâiaţi de soare întinşi acolo şi să se răcorească în mare coborând scările metalice. Şi lângă aceasta se află un snack-bar care oferă câteva mese la umbră cu răcoare, băuturi reci şi o frumoasă vedere asupra întregului golf. Există chiar şi o parcare destul de încăpătoare, iar verdele dat de vegetaţia luxuriantă ce înconjoară golful dă un aspect extrem de pitoresc, într-un cadru natural bogat în nuanţele mării şi ale nisipului.

Următoarea şi cea mai afectată de vijelia recentă a fost plaja Trapezaki, pe care am găsit-o aproape devastată, deşi apele erau aproape retrase, cu resturi de copaci aduşi de pe versanţi, erau porţiuni încă inundate. Chiar şi în această stare deplorabilă, am sesizat că plaja are potenţial, în sensul că, dacă făceam abstracţie de ceea ce găsiserăm, aş fi apreciat că este o plajă lungă şi îngustă de nisip fin, galben, pe alocuri cu pietricele, amenajată doar pe-ici, pe-colo cu şezlonguri, fiind caracterizată prin naturaleţe, până aproape de a fi virgină în anumite locuri. Se pot practica şi sporturi nautice pentru toate vârstele, iar taverna, mini-market-ul şi barul din spate le fac viaţa mai plăcută turiştilor care oricum vin aici pentru odihnă şi relaxare totală. La fel, pădurile de pini ce coboară până la mare te duc cu gândul la dulcea îmbrăţişare a florei cu marea, tot de-acolo se poate pleca în explorarea peisajului rural pe poteci marcate numai bune pentru amatorii de drumeţii.

Cea mai populară plajă din sud, în opinia mea, este Lourdata sau Lourdas, o plajă cu o lungime considerabilă, al cărei capăt nu-l poţi vedea nici dintr-o parte, nici din cealaltă. Este premiată cu Blue Flag, deţine toate facilităţile unei plaje moderne, este aglomerată în zonele cele mai organizate. Este acoperită de nisip fin, alb, are ape limezi, cristaline, intrarea lină în mare, foarte potrivită pentru familii cu copii şi nu numai. Este flancată de un şir de taverne, beach-baruri, restaurante, magazine, cafenele care asigură turiştilor nenumărate posibilităţi de a cumpăra, a mânca sau a bea ceva. De asemenea, foarte aproape există numeroase locuri de cazare în hoteluri mai mari sau mai mici, in zone liniştite. Trebuie spus că peisajul oferit este nu mai puţin de pitoresc faţă de celealte plaje: Muntele Aenos (cel mai înalt din Kefalonia) străjuind în spate, în faţă marea cu ape de albastru turcoaz, plaja cu nisip alb, toate acestea te duc cu gândul că te afli într-un loc exotic. Este destul de accesibilă din Argostoli sau localităţile mai apropiate, existând curse zilnice cu autobuze.

Lourdata a constituit şi punctul terminus al excursiei noastre, deşi am mai fi putut trece să vedem două plaje: Sissia şi Koroni, ne-am propus să mai zăbovim la baie şi la soare profitând de lipsa aglomeraţiei obişnuite pentru această plajă.

Concluzie

La finalul seriei, pot să spun că plajele prezentate în cele patru articole, destul de multe la număr, ne-au făcut vacanţa în Kefalonia, să devină un vis, pentru că ele reprezintă chintesenţa unei vacanţe reuşite pentru un călător neobosit, îndrăgostit de mare. Dacă vă hotărâţi să mergeţi în Kefalonia şi nu ştiţi în ce parte a insulei aţi putea-o face, aruncaţi-vă ochii şi pe plajele din acea zonă, ca să alegeţi în deplină cunoştinţă de cauză ce vi s-ar potrivi mai bine. În sensul acesta, ne făcuserăm un obicei, mai mult din spirit de statistică, ca la fiecare plajă din insulă unde ”înseninam”, să căutăm din priviri maşini înmatriculate în ţară, şi doar de puţine ori n-am întâlnit câte o maşină-două, semn că românii au prins gustul frumuseţilor Kefaloniei. Şi acest lucru nu poate fi decât îmbucurător. Vă invit, deci, vizitaţi, exploraţi Kefalonia şi gustaţi din farmecul său etern care cucereşte inima oricărui turist!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 15415 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI