Doar câteva plaje din sudul Eviei, dintr-o infinitate...

TIPĂREȘTE

Pentru ce merge omul în vacanță în Grecia, vara? Desigur - (și) pentru plaje!

Sunt nenumărate astfel de plaje pe marea insulă. Sunt multe chiar faimoase. Nu cred că am nimerit eu chiar pe la ele, dar pe cele pe care le-am văzut vreau să vi le prezint și vouă.

Hai să o luăm în ordinea vizitării lor:

Nea Styra - goo.gl/maps/fbkZS778bXsgL5u26 Nu are un (alt) nume - sau eu cel puțin nu l-am aflat. E plaja pe care am avut-o în fața noastră tot timpul sejurului, o plajă destul de lată prin partea mai apropiată de port, care se îngustează spre capătul sud-estic până la terminarea ei. Plaja e nisipoasă (un nisip mărișor), cu un brâu de pietriș chiar la malul mării, acolo unde se sparg valurile, dar care se pot traversa și fără încălțăminte specială, fiind relativ mici și foarte bine rotunjite de mișcarea continuă de du-te-vino a valurilor neobosite. Intrarea în apă e foarte lină - apa se adâncește semnificativ la peste douăzeci de metri de țărm. Dar trebuie să spun că acolo unde „se lasă”, păi chiar se lasă - e un fel de falie acolo care se adâncește dintr-o dată spre vreo patru metri și mai mult. Și vă spun că am văzut cu ochii mei, eu făcând peste tot și snorkeling.

Pentru pescari, oricare loc de pe litoralul grecesc e un loc unde se poate „câștiga” în scurt timp masa pe ziua aia, ba chiar cu o mare varietate încât să nu fie același fel de pește în fiecare zi. Tsipuro, zărgan, stavrid, doradă, și mai știu ei ce alte neamuri mișună pe acolo. Plus haite întregi de „anșoa” (hamsii de fapt!) din care se poate face în câteva minute o gustare destul de sățioasă. Și aici am văzut singurii zărgani din zonă...

Pe partea de nord-vest a orășelului este plaja Piso Paralia Kefalas (Πίσω Παραλία Κεφάλας) goo.gl/maps/r2ALyyrhffycUbzz5 Asta e chiar și mai mare și mai încăpătoare, dar recunosc: aici am fost doar în vizită, pe seară, de vreo două ori. În afară de faptul că e tot „nisipoasă”, nu vă pot da mai multe detalii.

Am pornit apoi la explorat prin împrejurimi, pe litoralul udat de Marea Egee, începând cu două plaje „surori”, recomandate de către Sofia, fata patronilor hotelului la care am stat și care s-a bucurat mult să aibă ca oaspeți niște turiști din România, ea fiind absolventă a Universității din Iași (facultatea de farmacie), și care ne-a arătat pe hartă câteva locuri care în opinia ei meritau văzute musai - primele fiind Paralia Tsakaion (Παραλία Τσακαίων) goo.gl/maps/epxTSqFL2sUgwPMMA și Limnionas Mesochoria Beach (Παραλία Λιμιώνα Μεσοχωριων) goo.gl/maps/t8CCqfUU2kWyxvK97.

Prima e o plajă micuță, ușor accesibilă, doar că aproape nu dispune de locuri de parcare - maximum trei sau patru mașini pot sta acolo pe o terasă care e practic a unei case particulare (nelocuită când am fost noi acolo, dar posibil când sunt proprietarii acasă să nu mai fie disponibilă). Se coboară câteva trepte și ajungem pe o plajă cam pietricioasă, dar incredibil de frumoasă, având chiar și o grotă pe o parte - nu foarte mare, dar bună de adăpostit pe vreme de caniculă. Și am mai dat de o altă grotă, dar la aia se poate ajunge doar înot. Și mai e și o insuliță la care se poate ajunge tot înot, unde nu prea ai ce face, dacă nu ești pasionat de înot și / sau snorkeling.

Aici accesul în apă e relativ abrupt și fundul apei pietros - musai să aveți încălțări de protecție! Puțin după ora prânzului, după ceva partide de înot și apoi de leneveală la adăpostul cortului ne-am decis să mergem alături, pe Limnionas Mesochoria.

Aici, prima oară am mers să mâncăm; unde? erau vreo trei taverne și un bar. Mi s-a părut cel mai populată taverna „La Gheorghe” (Ταβερνα Ο Γιωργος), unde câte o porție de țațiki, o farfurie de hamsii prăjite și un antricot de porc la grătar cu cartofi prăjiți udat de o bere Alfa ne-au ajutat să ne recăpătăm puterile și să putem să remontăm cortul pe noua plajă și să… ne facem siesta! ;)

Plaja asta are două „secțiuni”, să le spun așa: prima, cea mai dinspre sud unde în apă sunt o serie de „lespezi” din gresie, urmată apoi de o zonă cu nisip unde mai sunt chiar și umbrele și șezlonguri. N-am habar ce prețuri or avea (sau cum se poate sta pe ele - poate contra unei consumații la barul alăturat?) pentru că nu erau ocupate de nimeni. Cei câțiva care mai erau acolo stăteau fiecare pe prosopul personal, cam ca și noi.

Am mai tras o raită pe sub apă, și aproape de apus am strâns „jucăriile” și am revenit la hotel.

De menționat că pe o mică platformă tăiată pe o stâncă deasupra mării, între cele două plaje, se află un monument ce poartă o placă pe care scrie:

NIKOLAS K ADAM

EXECUTAT DE NAZIȘTI LA 9-10-1943

E un loc unde se poate staționa preț de un minut-două și făcut ceva poze - priveliștea e minunată!

Ziua următoare - o altă plajă: Beach Almyrichi (Παραλία Αλμυρίχι) goo.gl/maps/v4kugCBo8fqy8b966. E practic următoarea mai spre nord după cele două mai sus descrise.

Am ajuns relativ ușor și aici, drumul fiind bunicel și fără porțiuni prea înguste sau denivelate.

E o zonă chiar la capătul drumului unde se poate parca; în sezon, când e lume multă, se umple și drumul de mașini parcate de-a lungul său. Acum însă, erau doar vreo patru sau cinci mașini. Plus câteva corturi „ascunse” în grota din partea mai nordică a plajei - o cavernă de fapt, destul de mare cât să încapă în ea vreo trei corturi mari și tot să mai fie ceva loc.

Plaja are un nisip mai grosier, deosebit de frumos și interesant în același timp: e bicolor, cu o parte galben aurie și una cafeniu-vișinie, creând o imagine de tablou impresionist împreună cu pietrele plate și de diferite forme rotunjite împrăștiate ici-colo peste tot. Și la capătul sudic e o grotă, doar că e mai mică față de cea din partea diametral opusă.

Aici am stat (mă rog, am mai și înotat) zi de vară până… aproape de seară. Cu o mică pauză de masă, la una dintre cele două taverne din marginea plajei: Cavo Almirihi pe FB. Aici, ne-a întâmpinat o fătucă îmbrăcată grosuț (bătea vântul destul de serios în acea zi - de fapt, pe întreaga perioadă a sejurului am avut parte de vânt din belșug!) care ne-a recitat din memorie meniul. Nu aveau nimic tipărit. Și evident, nici bon fiscal nu primirăm… Am mâncat iar țațiki, iar eu am testat o porție de dovlecei umpluți iar iubi - cartofi prăjiți cu frigărui de pui. La care am primit din partea casei o farfurie de struguri albi, dulci și delicioși.

Următoarea plajă „testată” - Zarakes beach (παραλία ζαράκων) goo.gl/maps/4PDkETTSKnEYPKD97

Pentru mine, a fost cea mai frumoasă, spectaculoasă cumva, dar și cea mai jegoasă plajă întâlnită acolo. Păcat.

E o plajă cu nisip, dar și cu ceva pietre. Însă farmecul ei este dat de către un dig din bolostânci puse ca o paranteză deschisă în fața literei epsilon (ε) cu forma căreia seamănă acolo țărmul mării și care sunt o stavilă foarte eficientă în fața valurilor mari ce vin dinspre larg. Și cum în fiecare zi din sejur am avut parte de vânt puternic și de valuri, aici a fost chiar plăcut. Și tot aici am văzut în adânc, aproape de digul ăla, cel mai mare tsipuro din câți am văzut eu până acum oriunde în Grecia. Era cam cât o porție pentru trei oameni… Și „păstorea” o trupă de frățiori mai mici, dar și ăia destul de mărișori. Bafta lor că eu îi trag doar în poze… ;)

Pe partea sudică a plajei, e și aici o adâncitură în stâncă, nu foarte adâncă, în schimb este o frumusețe datorită formelor rocilor ce o alcătuiesc (de fapt, care alcătuiesc structura munților cam peste tot pe aici). Feliile alb-roșii-galbene crează o adevărată expoziție de artă modernă, mai ales în lucirea valurilor ce se sparg înspumate de ele.

Pe partea opusă, cea nordică, e o mică zonă ferită de valuri ca un mic port pentru câteva bărcuțe, precum și o zonă de lansare la apă a acestora.

Mai există aici și relativ mult loc de parcare (inclusiv la umbra câtorva copaci), un duș cu apă dulce și o cabină pentru schimbare.

Iar pentru cei ce vor să guste ceva, tot în zona aia e și o mică tavernă, O Kapetanos (Ταβέρνα "Ο Καπετάνιος"), unde am poposit și noi ca să ne potolim foamea. Nici ăștia nu aveau meniu, dar ne-am înțeles: țațiki, cartofi prăjiți, hamsii, iar eu mi-am ales din frigider un pește pe care imediat l-au pus pe grătar și l-am primit împreună cu o porție generoasă de „mujdei” (usturoi pisat de fapt) - comandat separat. Totul udat desigur de o bere Alfa. Fără nimic din partea lor… Dar nici bacșiș nu am lăsat. Nici nu aș fi avut de unde - a fost fix 33 de €, adică toți banii pe care îi mai aveam la mine (cash). ;)

După care am revenit pe plajă, am făcut siesta, apoi încă o baie și după aceea, la apus, am pornit iar spre „casă”. Peisajul în lumina caldă a amurgului e și mai frumos, regret doar că nu am putut opri prin toate locurile ce meritau imortalizate...

O să vă spun și despre două plaje pe care doar le-am vâzut / vizitat: Agios Dimitrios Παραλία - (Φαράγγι Αγίου Δημητρίου) goo.gl/maps/vGR1BFUsLrF4jkfS9 și Kaliani beach - (Καλλιανού παραλία) - plaja de la vărsarea cheilor Dimosari goo.gl/maps/ZcxrGX7vBBdLo6iR6, ambele „trecute în revistă” într-o zi ceva mai urâtă, cu vreme noroasă, cu vânt foarte puternic (de cod portocaliu) și cu niște valuri foarte mari din largul Mării Egee care se spărgeau în trilioane de picături pe care vântul le lua și le spulbera în cei câțiva încăpățânați ce nu doreau să plece nicicum de acolo… A fost o adevărată plăcere să stau pe linia până unde veneau valurile și să simt pe piele șfichiuitul vântului și pe buze gustul mării înspumate…

De fapt, ca să fiu întru totul sincer, am fost doar pe plaja Sf. Dumitru, pe cealaltă am admirat-o din mașină. Dar am oprit totuși undeva pe drum între ele și am admirat zbuciumul mării care încerca să sape furioasă prin stâncile ce ieșeau în calea ei, deasupra cărora stăteam noi (cam la vreo 30 m de nivelul mării) și chiar și la înălțimea asta simțeam stropii de apă sărată purtați de furtună peste țărm…

Așa… plaja Ag. Dimitrios - se ajunge la ea pe un drum îngust și foarte abrupt de aproape 2 km ce se desface din drumul principal, de pe coastă, care continuă apoi spre munte. E un drum de pământ și piatră, acceptabil, dar nerecomandat celor slabi și mașinilor cu probleme tehnice la frâne sau tracțiune. Și aici se deschide în peretele de calcar o mare grotă, dar asta nu e doar mare (enormă chiar), ci și splendid împodobită de niște stalactite roșiatice deasupra deschiderii sale. Iar înăuntru, relativ la adăpost de furia naturii - ați ghicit! câteva corturi. Și mai erau încă vreo două-trei și ceva mai departe, la marginea dinspre pământ a plajei. Există aici o tavernă și o cantină - tare pustii la ora când am fost noi acolo. De aia am și decis să nu riscăm, ci să oprim undeva pe drumul de întoarcere într-un sat unde văzusem la venire vreo două taverne relativ populate. Și chiar nu ne-a părut rău. Dar despre asta, la capitolul de excursii. ;)

O ultimă plajă (tot așa, doar văzută, nu și testată practic) este una dintre cele câteva din Karystos, anume Galida beach Karystos - (Γαλίδα παραλία) goo.gl/maps/5kN4kRKc3hr4yAGh8

Asta chiar e o plajă foarte largă și bine amenajată, cu destule umbrele, șezlonguri și beach-baruri de-a lungul și latul ei. Dar cel mai mult am admirat aici partea de acces în mare amenajată special pentru persoane cu handicap locomotor. Bravo lor!

Pentru cei ce aleg acest oraș drept loc de cazare, e o bună opțiune. Deși, mai sunt cel puțin trei prin zonă la fel de faine. Dar despre alea nu vă spun - puteți citi și voi la fel cum am făcut și eu.

Cam atât despre plaje; urmează poveștile despre excursii.

---

VIZUALIZĂRI: 2911 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI