Salvati plajele pustii!

TIPĂREȘTE

Plaja Vadu, un miracol descoperit pentru prima oara in urma cu 2 ani, pe atunci o fasie lunga si pustie de nisip, de-a lungul careia se sparg valurile lenese si tulburi ale Marii Negre.

Anul acesta, am fost sa revedem micul coltisor de salbaticie din inima Biosferei Deltei Dunarii... Inca de la finalul drumului de dale, drumul pe nisip batatorit era mult mai rau decat mi-l aminteam... gropi adanci, unele pline cu apa sau nisip afanat, o adevarata aventura sa strecori masina pe marginile inclinate ale gropilor largi formate in poteca serpuitoare. Daca in anii trecuti vazusem dropii si vulturi ratacind pe deasupra stufului care strajuieste drumul, anul acesta am vazut doar saci de gunoaie scosi la marginea drumului, in asteptarea unui utilaj care sa-i adune.

Cherhanaua Vadul Pescarilor s-a modernizat si a pierdut din calitatea servirii si a meniului. Noi foisoare din lemn au aparut in locul unde anul trecut erau campate trei rulote (acum disparute). In interiorul cherhanalei, un nou umbrar cu siruri de mese, la ora pranzului toate mesele erau pline si doar doi sau trei tineri din sat erau chelnerii improvizati, insuficienti pentru multimea de musterii de la mese.

Daca anul trecut puteai sa alegi un fel de mix grill de peste (un platou cu nisetru, chefal, calcan), anul acesta erau disponibile doar 4 tipuri de peste din meniul care, in mod normal, cuprindea o pagina si jumatate. Daca vroiai calcan, trebuia sa-l cumperi pe tot, aproximativ 2 kg, la un pret de 200 lei/buc, desi in meniu erau trecute portii de 500 gr. Oare calcanul nu era interzis la pescuit?? Ce mai conteaza...

Icrele de crap si stiuca (acestea fiind nepreparate) ne-au cauzat indigestie, ceea ce nu s-a mai intamplat pana acum. Singura garnitura disponibila era mamaliguta cu mujdei de usturoi, iar cand am rugat sa ne rumeneasca pe plita cateva felii de paine pentru icre (banuiam ca nu au prajitor de paine) ne-au spus clar ca se poate doar daca vrea baiatul care sta la plita, ca are si asa prea multa treaba. Asteptarea a fost indelunga, aproape 40 de minute pentru un bors de peste si cate o portie de midii natur (icrele le-au adus primele, dupa doar 10 minute) si o portie de peste. Nota de plata? Ti se taie tot cheful, zici ca ai mancat pe Champs Elysees, nu in mijlocul pustiului unde nici telefoanele n-au semnal: 100 gr de icre de crap, 50 de gr de icre de stiuca, 3 borsuri de peste, 2 portii de midii si o portie de chefal prajit cu mamaliguta si mujdei de usturoi, paine, doua beri si doua limonade aproape 400 de lei. Problema a fost ca toti ne-am simtit rau de la mancare la cateva ore dupa masa, noroc ca nu a fost ceva serios.

Socul l-am avut abia cand am pasit pe plaja. Unde era fasia pustie de nisip, unde nu vedeai picior de om?? Zeci de corturi, cortulete, rulote, umbrele si saltele de plaja, sute de oameni care imi aminteau mai degraba de plaja din Mamaia... Toti cei care veneau sa manance la cherhana, paseau apoi, satui si guralivi pe plaja, cu catel si purcel. Am vazut mamici cu carucioare chinuindu-se prin nisipul afanat, domni imbracati in alb de parca erau pe Riviera Franceza, familiile tipice cu doi, trei copii care tipau si alergau peste tot; toti, dar absolut toti rontaiau cate ceva, iar resturile, pentru ca nu exista cosuri de gunoi, ajungeau invariabil in nisip. Ce-i asa de greu sa pui resturile intr-o punguta si sa o iei cu tine la plecare, sau macar sa o duci la lada de gunoi a cherhanalei?

Toata lumea facea poze de facebook si era extrem de nervoasa ca nu exista semnal pentru a posta instant ca sunt in mijlocul salbaticiei... In urma cu doi ani am vazut delfini in apa, acum am vazut saltele, colace, barci si barcute... Nu stiu daca de vina a fost concursul de zmee sau cum s-a numit evenimentul organizat de ING anul acesta, cand am inteles ca s-a amplasat si o scena pe nisip si au fost concerte, dar Vadu n-are nevoie de mediatizare, ii dispare toata magia.

Vadu nu-i strand, nici plaja cu bar si umbrelute, nu-i promenada si nici un must-see al vacantelor pe litoralul romanesc. Vadu era o stare de spirit, linistea in care te afundai auzind doar cantecul marii si privind apusul si rasaritul, un Robinson Crusoe al timpurilor moderne. La Vadu am vazut singurele valuri triunghiulare de pe litoralul romanesc, configuratia tarmului le face sa se sparga intr-o forma de triunghi, cu varful spre mal... la Vadu vazusem albatrosi si egrete, acum am vazut un porumbel care mi-a mancat din palma... obisnuit probabil cu oamenii.

Nici n-am avut curajul sa ne mai oprim la Corbu... daca acum doi ani avea deja plaja cu umbrelute, cherhanale, pensiuni, anul acesta chiar n-am vrut sa descopar vreo vila moderna din sticla cu turnulete undeva pe plaja (nu zic ca exista, insa nu m-ar mira daca ar exista). Probabil ca asa arata si Vama Veche in urma cu 20 si ceva de ani, pana am modernizat-o si banalizat-o sub sloganul "Salvati Vama Veche". Vadu nu are nevoie de zmee, concerte si poze selfie, de jeep-uri pierdute printre dune si chefuri de corporatisti in vacanta, mandri ca au gasit un loc cool unde sa asculte David Bisbal si Florin Salam, alternativ.

Poate ar trebui sa povestim mai des legenda zonei de la Vadu, cu nisipurile sale uranifere, pentru exploatarea carora s-a construit monstruoasa Intreprindere a Metalelor Rare, ruina sinistra pe langa care treci in drumul spre plaja... despre serviciul redus la 3-4 luni al soldatilor care-si faceau stagiul militar aici, pentru a evita imbolnavirile (care existau totusi, si in numar destul de mare), obligatia acestora de a purta bocanci chiar si in toiul verii pe parcursul patrularii... si poate am mai micsora afluxul de turisti de week-end, amatori de noutati, de muzica tare si pentru care sacii de gunoi inca nu s-au inventat. Cu toate ca si asta cred ca e o speranta desarta, daca imi amintesc ca anul asta romanii au dat cea mai mare fuga pe litoralul bulgar abia dupa ce s-a anuntat epidemia de hepatita dupa inundatii...

La Vadu mi-am regasit linistea, m-am simtit una cu nisipul, cu marea si nesfarsita salbaticie a grindului Chitiuc, am cautat o stare de spirit, nu o vacanta. Pe plaja Vadu m-am dus sa ma regasesc pe mine si sa cunosc natura salbatica, nu sa ma plimb cu jeep-ul pe nisip si sa urlu dupa copii gen dl. Goe, care au descoperit pentru prima data ca apa nu musca...

Pentru vacante exista hoteluri, pentru distractie exista cluburi si discoteci, pentru fite exista Mamaia sau Polinezia Franceza (dupa buzunarul fiecaruia), iar pentru suflet exista Vadu. Salvati-l pastrandu-i secretul, altfel va ajunge doar o amintire...

As recomanda Vadu cuiva? Nici gand, as recomanda doar sa uitam ca exista si sa pastram acolo natura in toata splendoarea ei... Valabil si in alte cazuri, gen Gura Portitei, si lista poate continua.

---

VIZUALIZĂRI: 7724 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI