Piramidele din Guimar și... multe altele!

TIPĂREȘTE

În timp ce mă documentam despre Tenerife, mi-au trecut pe sub ochi oarece informații despre unul din obiectivele turistice: Piramidele din Guimar -- cum că s-ar înălța acolo, sub soarele canarez, câteva formațiuni în trepte, a căror geneză a fost intens disputată de specialiști -- unii sunt convinși că ar fi fost ridicate de guanși, populația băștinașă ce a trăit pe insulă înaintea venirii conchistadorilor spanioli, alții le consideră de dată mult mai recentă, simple terasări agricole.

Recunosc că de data asta nu mi-am făcut prea bine temele, n-am săpat mai mult de atât, dar am rămas cu pata pe creier;oricare ar fi adevărul, niște piramide ar trebui să fie destul de fotogenice, așa că am putea să ne abatem un pic, dacă tot sunt în drumul nostru... Pentru ultimele două zile avem să ne mutăm baza din vestul extrem (Puerto de Santiago) din nou în nord (La Matanza de Acentejo), în ideea de a explora mai pe îndelete Masivul Anaga și de a fi cât mai aproape de aeroportul din nord, de unde vom avea zborul de plecare dimineața-devreme.

Alegem să ocolim insula prin sud, nu neapărat pentru a beneficia de excelentul covor asfaltic al autostradei TF-1 (în Tenerife, toate drumurile sunt excelente și sigure), cât mai ales pentru a mai bifa câteva puncte de interes. Primul pe listă: Piramidele din Guimar.

Când vine vremea, părăsim autostrada, îndreptându-ne spre stânga, în direcția munților. Nu rulăm decât câțiva kilometri și ajungem în orășelul Guimar, unde ne lăsăm ghidați de GPS (deși n-ar fi fost musai, sunt destule indicatoare la fața locului, n-ai cum să ratezi). Obiectivul se află într-o marginea nordică a localității și deține o parcare spațioasă chiar în fața intrării.

Suntem surprinși să nu fim așteptați aici doar de 5-6 piramide (pe care să le pozăm repede, eventual să le dăm ocol și să plecăm), ci de un adevărat parc tematic, cu mai multe secțiuni, care de care mai interesantă: piramidele însele, un muzeu, un auditoriu, grădină botanică, grădină sustenabilă, grădina cu plante otrăvitoare și zona dedicată Polineziei și Insulei Paștelui. Denumirea completă este Parcul Etnografic și Grădina Botanică Piramidele din Guimar și se recomandă a fi un complex muzeu în aer liber. Inaugurarea s-a făcut în 1998 sub bagheta omului de știință norvegian Thor Heyerdahl, cel care a susținut originea guanșă a piramidelor și, în același timp, s-a declarat mereu fascinat de bogăția ecosistemului canarez.

Există mai multe tipuri de bilete combinate, cu reduceri pentru copii și studenți, în general mai ieftine pentru rezidenții canarezi decât cele pentru străini. Voi atașa fotografii lămuritoare. Stăm și deliberăm rapid: achiziționăm bilete „Piramidele și multe altele” , care includ toate atracțiile, mai puțin pe ultimele două (acum îmi pare rău că n-am luat turul complet, am zis să mai scutim ceva timp). Este singurul loc unde copiilor noștri li s-au cerut carnetele de student spre a beneficia de reducere.

Hmm... 3 zile (mă rog, bucăți de zile) mi-au luat doar să selectez fotografiile pentru acest articol, să mai recitesc una-alta din ce-am mai pozat pe-acolo... Dacă-mi pun mintea, vă țin ocupați până la Revelion! :) Nu vă speriați, promit că o să sintetizez cât pot, o să insist pe chestiile pe care nu le auziți chiar în fiecare zi!...

Imediat după intrare, este un fel de zonă introductivă, cu câteva informații și exponate. De menționat că peste tot informațiile sunt scrise în limbile spaniolă, engleză și germană și multe din panourile explicative sunt însoțite de fotografii sau desene sugestive. Întâlnim aici câteva picturi (destul de naive) cu referire la cucerirea insulei de către spanioli în sec. 15 sau la popasul pe care Cristofor Columb l-a făcut în vecina La Gomera în drumul său spre căutarea Indiilor Vestice.

Tot aici se înalță un mic arbore-dragon, o specie de palmier caracteristică Insulelor Canare;noi îl salutasem deja pe cel mai vârstnic din Tenerife (se estimează că ar avea cam 1000 de ani) în Icod de los Vinos, iar hotelul din care tocmai plecaserăm din Puerto de Santiago se cheamă Los Dragos del Sur, cum ar veni Arborii-dragon din Sud. Ce aflăm abia acum este că seva acestor copaci are o culoare roșu-intens, asemănătoare sângelui, iar guanșii o foloseau pentru proprietățile ei curative, dar și la îmbălsămare;lemnul dur și flexibil al arborilor avea și el diferite întrebuințări, normal.

Alături e o mică expoziție de artefacte aduse în 1992 din Papua Noua Guinee de Kristine Edle Olsen cu Black Watch, unul din vasele companiei Fred. Olsen (ce deservește transportul interinsular canarez și nu numai). Într-un mic bazin admirăm câteva superbe exemplare de nuferi albaștri (mai mult lila, dacă mă-ntrebați pe mine) –floarea sacră a Egiptului, din moment ce semințele i-au fost descoperite inclusiv în mormântul lui Tutankhamon.

Ne îndreptăm spre Muzeu, adăpostit într-o clădire portocalie cu aspect colonial, numită Casa Chacona (1875), fostă proprietate a unuia din primarii localității La Orotava (tipul ăsta a deținut și Casa cu Balcoane, prin care v-am plimbat acum câteva articole). Casa se întinde pe un plan orizontal, are mai multe încăperi în care găsim etalate zeci de exponate, copii ale unor artefacte reprezentative pentru vechile civilizații sud-americane, iar pereții sunt aproape în totalitate acoperiți cu fotografii și explicații.

Înțeleg toată această expoziție ca pe un omagiu adus celui căruia parcul tematic îi datorează existența, cercetătorul norvegian Thor Heyerdahl, printre altele un asiduu susținător al originii guanșe a piramidelor din Guimar. Savantul s-a remarcat în lumea științifică și prin teoria conform căreia Polinezia nu ar fi fost colonizată dinspre est (Asia), ci din direcție opusă (America);pentru a-și susține ideea, în 1947 a străbătut cu o ambarcațiune rudimentară (pe care a numit-o Kon-Tiki) distanța pe mare între Callao (Peru) și arhipelagul polinezian Tuamotu;ulterior a scris și o carte pe această temă, iar barca (pluta, mai degrabă) a donat-o unui muzeu din Oslo.

Thor a remarcat și similitudinile culturale dintre populațiile pre-columbiene ce au trăit de-o parte și de alta a Atlanticului: ridicarea unor construcții piramidale, de cele mai multe ori în scopuri religioase (comun fiind și așa-numitul „cult al soarelui”);practica trepanării craniului sau cea a îmbălsămării morților;scrierea hieroglifică sau folosirea predominentă a stufului și papurei la construcția ambarcațiunilor. Astfel, s-a născut în mintea lui suspiciunea că au existat contacte între cele două țărmuri ale Atlanticului cu mult înainte de descoperirea Americii de către Columb!

În sprijinul acestei afirmații, Thor a dispus construirea unei ambarcațiuni din stuf, având ca inspirație desenele găsite pe pereții mormintelor antice din Egipt;cu un echipaj de 7 oameni, el a pornit în 1969 din portul Safi (Maroc) și aproape că a ajuns în Barbados, fiind nevoit să abandoneze expediția din cauza unor probleme tehnice. Un an mai târziu a repetat experiența, de data asta cu succes. Cele 2 bărci au fost numite Ra I și Ra II.

O largă atenție este acordată în Casa Chacona piramidelor din toată lumea, citim explicații despre ele, privim fotografii, într-adevăr subiectul e foarte interesant și merită aprofundat. Unele situri le-am vizitat și noi în trecut, real sau măcar virtual???? și nu m-am gândit până acum la similitudinile dintre piramidele sahariene și cele incașe sau dintre nuraghe-le sardiniene și templele megalitice din insulele Malta sau Gozo.

Peripluul se încheie, desigur, cu secțiunea dedicată gazdelor noastre, piramidele din Guimar. Cercetătorii Institutului Canarez de Astrofizică au remarcat că axul principal al complexului este aliniat cu cele 2 puncte corespunzătoare solstițiului de iarnă și de vară, ceea ce a generat automat ipoteza că acest complex a fost utilizat drept calendar astronomic. În plus, la solstițiul de vară, de pe linia piramidelor poate fi observat un fenomen unic, așa-numitul dublu apus de soare.

Aflăm apoi despre excavațiile efectuate în sit, începând cu anul 1992, ocazie cu care au fost descoperite mai multe straturi arheologice, majoritatea conținând mici artefacte de proveniență umană din sec. 19-20. Cea mai interesantă descoperire a fost însă mica grotă Chacona, ce se întinde pe o distanță de aproximativ 8 metri în interiorul piramidei 1 și care pare să fi fost locuită în perioada guanșă!

Părăsim Casa Chacona prin partea opusă intrării, pe o arie impresionantă, cât vezi cu ochii, se întinde domeniul muzeului, având în mijloc complexul de piramide. O cotim în stânga, pe aleea pietruită unde ne întâmpină, pe un soclu, statuia lui Atlas ținând pe umeri un glob pământesc metalic, cam ruginit. Înaintăm agale, pe margine se înșiră panouri ilustrate, însoțite de informații istorice, mitologice și geologice legate de arhipelagul canarez.

Încet-încet ajungem la Auditorium, o clădire modernă, cu o anexă de sticlă, prin care se întrezărește o replică în mărime naturală a uneia din navele din papură și stuf ale lui Thor Heyerdahl. Holul Auditoriului este un imens spațiu expozițional dedicat în principal cercetătorului norvegian, sunt prezente, desigur, și machete ce reprezintă bărcile lui Thor. Aflăm, astfel, că acesta a mai întreprins o expediție, în anii 1977-78 —cu ajutorul navei model sumerian Tigris, lungă de 18 metri, cu un echipaj de 10 oameni, Heyderdahl a navigat din Iraq (vechea Mesopotamie) până în Bahrein (Oman), pe râul Tigris, pe vechea valea a Indului, apoi a traversat Oceanul Indian spre Djibuti, la intrarea în Marea Roșie.

Auditoriul are și o sală de spectacole în care se prezintă periodic un film despre viața și călătoriile lui Thor. Următorul începe peste aproximativ 20 de minute, n-avem răbdare să așteptăm, mergem mai departe.

În față ni se întinde Grădina Sustenabilă, ce se vrea o reproducere a unei ravene canareze tipice (barranco), unde se poate observa flora caracteristică: palmieri, sălcii, tamarini ș. a. De remarcat prezența sau absența apei într-o astfel de ravenă, în funcție de sezon și de cantitatea de precipitații. Ne vom întoarce aici, deocamdată decidem s-o luăm în stânga (traseul înconjoară piramidele și delimitează un patrulater aproximativ).

Ne lansăm așadar pe ruta botanică, aceasta prezintă flora endemică a Insulelor Canare și se întrepătrunde pe alocuri cu cea dedicată produselor de export, cu ruta culturală și cu cea vulcanică. Practic, ne plimbăm printre arbori, arbuști și flori, pe unii îi cunoaștem deja, pe alții nu, iar despre cei pe care-i cunoaștem aflăm lucruri noi și interesante. Pe una din terase, observăm câteva rânduri de viță-de-vie din soiul Malvasia, originar din Mediterana și Madeira. Au fost vremuri (sec 16-18) când acest vin era cel mai cerut produs al insulelor, având fani celebri, precum Shakespeare sau Napoleon. Ulterior, vinul alb Malvasia a pierdut din popularitate, din spate au venit repede competitorii portughezi și spanioli, iar în prezent se mai consumă doar pe plan local. Anterior vinului, piața exportului canarez a fost dominată de alt produs, trestia de zahăr, cu care de asemenea ne întâlnim pe cărare.

Ne iese în cale o mică pădure de cactuși, fructele mici și roșii ne râd în nas, protejate de mii de țepi. Aici aflăm (parcă știam eu ceva... cândva...) despre pigmentul carmin extras dintr-un gândac căruia localnicii îi zic „la cochinilla” și care este un parazit natural al cactusului canarez. Carminul a fost multă vreme un râvnit produs de export, fiind folosit, de exemplu, pentru a vopsi robele cardinalilor catolici. Și azi îl regăsim (sub numele de E-120) pe etichetele multor produse alimentare: iaurturi, dulciuri, mezeluri, dar este folosit și în industria textilă, la fabricarea unor produse cosmetice sau medicamente.

Nu avem cum să nu-i întâlnim și pe prietenii noștri mai vechi, pinii canarezi, cei cu rădăcini puternice și lemn extra-dur! De data asta, atenția ne cade pe covorul de ace uscate de pe sol, folosit în trecut mai ales pentru a proteja mânunchiurile de banane ce luau drumul mării, dar și în alte scopuri casnice, de exemplu la umplut saltele sau drept „pat” pentru animale în crescătorii. În prezent, este lăsat pur și simplu pe sol, spre a-l proteja de eroziune și a-l îmbogăți cu nutrienți organici. La umbra bogată a pinilor, aici, în parc, este amenajată o mică zonă de picnic.

Urmează o poieniță, în care descoperim Ruta Culturală, adică o serie de panouri ce ne povestesc, prin cuvinte și ilustrații, principalele repere istorice ale arhipelagului. Nu intrăm în amănunte;în linii mari: cucerirea spaniolă, despre pirați și corsari, despre evanghelizarea zonei. Câțiva copii micuți se joacă în spațiul special amenajat din vecinătate.

Ne continuăm plimbarea, cu un ochi în stânga, spre tot felul de aloe (sisal;din ale căror fibre se împletesc funii) și cu altul în dreapta, spre piramide. O, ce palmieri frumoși! Aflăm cum se extrage seva lor dulce fără a le mutila trunchiurile, așa-numita miere de palmier;ne amintim gustul ei aromat, sunt doar 2 zile de când am testat, în satul Masca, unul din produsele emblematice: înghețată de cactus cu miere de palmier.

De-acum piramidele sunt în prim-plan, descoperim în curând Grota Chacona; noroc cu cele câteva ustensile cu care e marcată mica deschidere de la baza piramidei 1, căci altfel ar fi trecut aproape neobservată! O să vă întrebați cine a săpat tunelul ăsta și de ce taman în inima piramidei! Ei, bine, una din erupțiile vulcanice l-a săpat, omul doar a profitat de acest adăpost aproape perfect (între anii 680-1020!). Că veni vorba, se crede că guanșii sunt berberi din munții Atlas și că au ajuns în arhipelagul canarez în sec. 5 î. Hr. Sunt multe de spus despre această civilizație fascinantă, puține dovezi s-au păstrat despre ea, mie mi-a stârnit deja interesul și sper să pot merge cândva, cu adevărat, pe urmele ei...

La un colț de patrulater facem un scurt popas de toaletă, apoi ne lansăm pe Ruta Vulcanică. Facem cunoștință cu plante și roci specifice, dintre care reținem obsidianul, prelucrat de guanși în tot felul de obiecte tăietoare. Aflăm, cu ajutorul desenelor sugestive, și despre felul cum a luat ființă arhipelagul canarez, în care vulcanismul zonei a jucat un rol marcant și care determină, până în prezent, microclimatul local.

Foarte interesante mi se par reflecțiile despre solul vulcanic și comparația lui cu un organism viu (de exemplu, știați că într-un pumn de pământ trăiesc tot atâtea vietăți cât populația Terrei?!). Se insistă, de asemenea, pe diferențele dintre agricultura intensivă, al cărui scop principal este profitul și cea ecologică, bazată pe conservarea mediului și promovarea sănătății. Vi se par cuvinte goale?! Priviți în jur și judecați... inclusiv înainte de a vă cumpăra hrana și mai ales înainte de a o pune pe limbă!... Nici schimbările climatice nu sunt uitate și impactul pe care noi toți putem să-l avem asupra acestora acum, în al 14-lea ceas...

Deja suntem full de știință, ne punem întrebări existențiale, credeam că am scăpat, dar... Descoperim o mică grădină laterală, un pic ascunsă, Ruta Culturală cum ar veni... Ni se promit „500 de ani de istorie” și nu purtem rezista să n-o parcurgem măcar așa, „în goana calului” !... Sunt prezentate aspecte privind straiele tradiționale, întreceri sportive, meșteșuguri și ocupații de bază, folosirea unor resurse rare, precum apa etc. Doar două chestii mai interesante vă supun atenției:

Orice vizită care se respectă se termină în cafeneaua muzeului și nici a noastră nu face excepție! Cumva, l-am pierdut pe drum pe Tati și noi ceilalți hotărâm să-l așteptăm aici, după ce îi trimitem un mesaj. Locul are o atmosferă caldă și aerisită, precum și câteva artefacte expuse, ca să-ți aducă aminte de ce ai văzut (sau să-ți facă poftă, dacă te nimerești aici la început). Are și o sală dedicată copiilor, cu măsuțe joase și scăunele colorate, pereții fiind tapetați cu poveștile expedițiilor lui Thor Heyerdahl, evident adaptate la nivelul celor mici.

Dacă tot așteptăm, ne delectăm și cu câte o mică gustare: o cafea 1,5 euro, un suc natural de portocale 3 euro, o tartă cu mere 2,5 euro, iar un barraquito (băutură tradițională în straturi, ușor alcoolizată) 1,6 euro. Pe peretele din spatele barului descoperim informații detaliate despre bucătăria specifică Insulelor Canare.

... Precum am mai spus, piramidele din Guimar au fost, cel puțin pentru mine, una dintre cele mai neașteptate și plăcute surprize din călătoria în Tenerife! Și precum probabil ați realizat deja, locul e de aprofundat pe îndelete, potrivit pentru toate vârstele, combinând în mod fericit plimbarea în aer liber într-un decor de excepție cu îmbogățirea cunoștințelor. Ba, dacă se poate, aș recomanda vizitarea lui mai la începutul sejurului, pentru a vă familiariza cu atâtea minunății pe care le veți întâlni pe parcurs! În tot cazul, nu-l ocoliți!

---

VIZUALIZĂRI: 1217 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI