3 restaurante bune în Puerto de Santiago

TIPĂREȘTE

Puerto de Santiago este o stațiune situată pe țărmul vestic al insulei Tenerife, mai puțin vizată de turiști. Nu are strălucirea surorilor sale sudice (Los Cristianos – Playa de la Americas – Costa Adeje), pline de resorturi luxoase, de restaurante de fițe și mall-uri, ale căror plaje au fost mai mult sau mai puțin „fardate” cu ceva nisip auriu, spre a fi mai plăcute ochilor vizitatorilor. Puerto de Santiago este, în schimb, un loc liniștit, oferă câteva hoteluri modeste (dar primitoare) și complexuri cu apartamente de închiriat, o plajă naturală cu nisip negru (nu prea mare) și... câteva taverne fără cine știe ce pretenții.

Noi l-am ales exact pentru această apropiere de autentic și tradiție. Și s-a dovedit că n-am greșit. V-am povestit recent despre hotelul ce ne-a găzduit și despre excursiile pe care le-am făcut prin zonă. Azi a venit rândul capitolului gastronomic. Am reușit să testăm 3 restaurante, toate situate pe o rază de 100-200 m în jurul hotelului; fiecare din ele a reprezentat o experiență demnă de împărtășit.

Restaurante l’ Italiano

Aici am mâncat în prima seară, după ce ne-am cazat. Vă reamintesc că eu și Tati petrecuserăm deja 2 zile în zona Icod de los Vinos, iar pe copii îi recuperaserăm de la Aeropuerto del Norte abia în acea după-amiază; apoi, cu mașina închiriată, am ocolit insula prin sud până la acest nou loc de cazare.

Remarcaserăm un grup de vreo 3 mâncătorii, încă din mașină, cam vis a vis de parcarea publică unde ne-am încheiat călătoria – aliniate una lângă alta, la parterul unui bloculeț. Milena l-ar fi vrut pe cel cu specific indian, dar la fața locului l-am găsit închis (ca și pe ăl’ chinezesc). În Tenerife, majoritatea restaurantelor își iau pauză câte o zi sau două pe săptămână. A trebuit să ne resemnăm cu varianta italienească (și sincer, unii dintre noi au răsuflat ușurați).

Interiorul e cât o cameră un pic mai mare, în formă de L. Pe latura mică se află barul, toaletele și ușa spre bucătărie, pe latura mare – cele 6-7 mese de 2 sau 4 persoane. Am avut noroc că am venit devreme, dar după aproximativ 30 de minute nu mai era nicio masă liberă.

Probabil și datorită dimensiunilor liliputane, atmosfera locului mi s-a părut intimă și caldă. Altfel, puține decorațiuni; am remarcat, fiind chiar în fața ochilor mei, peretele din stânga intrării, plin de fotografii-portrete alb-negru (celebrități?! care călcaseră cândva pragul acestei locații?!). Acestea erau grupate în 2 calupuri, încadrând un mesaj caligrafiat frumos în limba italiană, care s-ar traduce cam așa: „Viața are 4 sensuri: a iubi, a suferi, a lupta și a învinge. Cine iubește suferă, cine suferă luptă, cine luptă câștigă. Iubește profund, suferă puțin, luptă mult, învinge întotdeauna!” Hmm... ușor de zis...

Masa am găsit-o deja pregătită să ne primească, aranjată cu farfurii, pahare, tacâmuri și șervețele, așa că tot ce i-a rămas ospătarului a fost să ne aducă meniurile. Precum era de așteptat, predomină preparatele italienești, grupate în mai multe categorii: aperitive, paste, carne/pește, pizza, deserturi. Am ales fiecare câte un fel principal: eu ravioli în unt și salvie (7,9 euro), Tati file de pește gătit în stil mediteranean (11,9 euro), Milena canelloni cu ricotta și spanac (9,8 euro), iar Paul o pizza (7,9 euro). Pentru „stropit” , câte o bere mică (2 euro), fata un pahar cu vin roșu (2 euro) și apă (0,5 l = 1,5 euro).

Băuturile au venit repede, berea rece, vinul n-a fost chiar pe placul fetei. N-am așteptat prea mult nici pentru mâncare. Totul delicios, porțiile nu prea mari, exact cât trebuie. Ne-am declarat satisfăcuți. Nota de plată a totalizat 47,5 euro, un raport preț/calitate mai mult decât rezonabil! Recomand! Ne-am fi întors aici, dar ne place să încercăm mereu altceva...

Casa Pedro

Îl ochise Tati, cu o seară înainte, când ne-am plimbat un pic pe lângă hotel (de fapt, căutam un supermarket de unde să ne mai luăm una-alta). Alături mai e un restaurant, nu mai știu cum se cheamă, nu apare nici pe GoogleMaps. Am intrat la Casa Pedro, era trecut de 8 seara, era aproape plin, o singură masă liberă chiar lângă intrare (de precizat că e genul de restaurant dispus pe lung, ultimele 2 mese sunt pe un fel de terasă cu vedere la ocean). Ambientul drăguț dealtfel, mai mult în stilul tavernelor grecești, mese de lemn și scaune verzi, fețe de masă textile, picturi murale, plante decorative. Nu eram hotărâți dacă să rămânem sau mai bine să ne încercăm norocul la vecini, când tocmai s-a eliberat o masă mai în mijlocul acțiunii!

De data asta eram doar eu, Tati și Paul. Ni s-au adus rapid meniuri și ceea ce am citit pe prima pagină mi-a confirmat supoziția că acest loc este o afacere de familie. Am putut vedea fotografii cu proprietarii și am recepționat mesajul ce ne asigura că toate preparatele sunt proaspete și la prețuri rezonabile, lucru de care abia așteptam să ne convingem.

Am ales câte o porție de stufat canarez (eu; 10,95 euro), piept de pui cu salată (Paul; 9,95 euro) și ton a la marinera (Tati; 11,95 euro). De băut, o carafă de vinul casei roșu (1 litru, 12 euro) și apă (0,5 l 1,5 euro). Am primit repede băuturile, vinul era aspru, dar aromat; din partea casei, drept gustare, am primit și un bol cu o mâncărică de năut cu sos – excelentă, a picat la fix!

Curând au venit și felurile principale. Stufatul meu era de fapt o tocăniță de vițel cu legume, mi-a plăcut mult. Tonul era gătit în sos roșu, acompaniat de creveți și midii. Fiecare porție avea, drept garnitură, câte 3 cartofiori fierți în apă cu sare. Ne-am super-săturat, ne-am delectat și simțurile, nimic de reproșat!

Odată cu nota de plată (46,35 euro), am primit încă un cadou, câte un păhărel de lichior de casă, făcut din ierburi, foarte bun (pe post de digestif).

Fisherman’ s Inn

Tot în prima seară, întorcându-ne de la supermarket, i-am văzut terasa luminată, suspendată desupra micuței plaje. Curioși, am căutat pe net și am găsit această cochetă cârciumioară, cu referințe foarte bune. Am păstrat-o pentru ultima seară în zonă.

Tot în 3 am ajuns aici, Milena s-a declarat încă sătulă după masa de prânz. Nici noi nu eram foarte flămânzi, mai mult dornici de o experiență deosebită. Restaurantul ocupă parterul unei case vechi, interiorul nu-i foarte mare, toată lumea vrea să stea pe superba terasă. Am fost norocoși să găsim ultima masă liberă, desigur nu cu vedere la plajă (dar orice vedere e minunată aici, veți vedea în poze!).

Oferta e printre cele mai austere pe care le-am văzut, doar vreo 6 aperitive, o supă a zilei, 9 feluri principale, plus câteva „extra” , gen cartofi canarezi, sau sos mojo, sau pâine cu usturoi. În josul singurei pagini ce o conține se specifică faptul că toată hrana se gătește pe loc, deci ar fi bine să avem îngăduință dacă timpul de așteptare va fi un pic mai lung. De asemenea, aflăm că sunt puse la dispoziția oaspeților păturici călduroase în serile mai răcoroase.

Vă spueam că am fi mâncat și nu prea, dar atmosfera era minunată, așa că nu ne-am dat duși prea curând (ba chiar aveam să plecăm ultimii! ????). Am comandat câte o porție de la capitolul „aperitive” : eu plăcintă de pește cu salată și sos tartar (8,5 euro), Tati frigăruie de pește marinat în sos mojo verde (8,5 euro) , iar Paul creveți cu usturoi (10,6 euro). De data asta, am asezonat cu un vin roze local recomandat de ospătar. Pentru a menține temperatura, sticla a fost înfășurată într-un fel de manșon cu gel congelat, o să vedeți în poză; oricum, n-am mai întâlnit până acum chestia asta, dar ne-a impresionat plăcut, mai ales că metoda avea să-și dovedească eficiența.

Până la urmă, nici nu-mi amintesc să fi așteptat prea mult mâncarea. Totul a fost foarte, foarte gustos, iar dimensiunile porțiilor potrivite pentru o cină târzie. Nici nu ne-am dat seama când mesele din jurul nostru s-au golit și am rămas singuri pe terasă... Ospătarul ne-a zis să nu ne stresăm, să ne terminăm vinul în liniște... Așa am făcut, dar n-am exagerat. Nota a totalizat 41,6 euro.

Concluziile cred că le bănuiți. Aș reveni cu drag în oricare din cele 3 locații (unde nu dă Dumnezeu?!). Și, desigur, le recomand cu drag pe toate pentru preparatele proaspete și bune și pentru ospitalitatea fără cusur a gazdelor. Cu mențiunea că ultimele două se pretează și pentru savurarea unui apus de neuitat peste cocoașa insulei Gomera; aviz romanticilor!

---

VIZUALIZĂRI: 1022 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI