GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Defileul Dunarii I - Pestera Gura Ponicovei
In timpul plimbarilor noastre prin tara iata-ne ajunsi la Orsova. Ne stabilim cartierul general la Statiunea de Cercetare apartinand Universitatii Bucuresti, pe varful unui deal, la aproximativ 2 - 3 km de vatra orasului.
Unul din obiectivele vizitate in zona este pestera de la Gura Ponicovei sau Pestera Liliecilor (numita astfel datorita coloniei de lilieci ce se gaseste intr-una din cele trei galerii), pestera sapata in calcare de paraul Ponicova in versantul stang al Dunarii, in zona Cazanelor Mari, respectiv masivul Ciucaru Mare. Pestera este declarata rezervatie speologica datorită unor resturi fosile de Ursus spelaeus, un fragment de ceramică foarte veche şi a unor specii endemice, fiind considerata cea mai importanta pestera din Defileul Dunarii.
Inainte de construirea barajului de la Portile de Fier si deci de aparitia lacului de acumulare, paraul Ponicova se varsa in Dunare prin aceasta pestera formand o cascada de cca. 60 m inaltime care in anii ploiosi era foarte spectaculoasa (spun localnicii).
Acum pestera se afla la nivelul lacului, fiind chiar partial inundata cand creste nivelul apelor din lac.
Sunt doua posibilitati de a se ajunge in aceasta pestera: fie cu salupa pe lac, fie pe uscat cu plecare din localitatea Dubova. La sud de sat, pe soseaua nationala se observa o mica balastiera ce prelucreaza dolomita (varianta a calcarelor exploatabile, foarte folosita in industria siderurgica). Se trece practic prin curtea exploatarii, se evita paznicii latratori (par amenintatori, dar stiti cum e, “cainele care latra nu musca”) si, urmand albia paraului Ponicova pe malul sau drept, pe cararea bine batuta, se ajunge intr-o zona de chei, pana la intrarea in pestera. Traseu marcat turistic nu exista din pacate, dar configuratia zonei nu va permite sa va rataciti.
Am vizitat pestera de mai multe ori cu diferite generatii de studenti, scenariul fiind cam acelasi in fiecare an. Plecarea dimineata din Orsova (nu prea dimineata ca sa iasa toata lumea din pijamale), odata ajunsi in Dubova debarcarea din autocare in apropierea balastierei si instructajul cu privire la “amicele” mele viperele (imi plac la nebunie cand ma incalt cu ele! ). Ne afla in arealul viperei cu corn, specie ocrotita, dar nici vipera comuna nu lipseste.
Drumul dureaza cam 2 – 3 ore si este relativ lejer, nefiind necesar un antrenament deosebit.
Pe drumul spre pestera, inainte de zona dificila o sa treceti pe langa un dig transversal ce formeaza o cascada ca o panza de apa ce are cca 3 m inaltime, la debite mari. In functie de cata apa vedeti aici va veti putea face o idee de cate ori o sa fiti nevoiti sa sariti apa sau sa va scoateti picioarele din apa.
Trebuie acordata atentie mai mare intr-un punct unde pare ca totul se termina. Acolo cararea ne conduce pe partea stanga a paraului. In imediata apropiere paraul pare sa dispara in gol, configuratia stancilor parand sa formeze un pod natural. In acea zona trebuie sa ramaneti pe stanga stancilor, cautand cu atentie cararea.
Aici intervine partea interesanta a drumului, fiind necesara coborarea catorva stanci umede si alunecoase, “saritori” cum le numesc alpinistii si speologii. Cea mai inalta dintre ele se coboara pe o pseudo – scara incropita, probabil de speologi, din doua trunchiuri mai groase unite intre ele cu bucati de crengi legate cu sarma sau culmea tehnologiei, batute in cuie afectate zdravan de umezeala din zona. Celelalte stanci se coboara mai lejer, prin aluncare pe burta sau pe spate, dupa preferintele fiecaruia.
Odata trecuti de cele cateva stanci, ne aprindem lanternele si putem intra in pestera. Nu va asteptati la o intrare clasica, este mai curand un mare portal (de aici si numele de “gura”), cu inaltimi ce trec pe alocuri de 20m (se observa in foto atasate), usor aplecat spre stanga.
Pestera de la Gura Ponicovei este formata din 3 galerii dispuse pe nivele diferite, insa noi vizitam doar galeria inferioara, adica “activul pesterei” cum i se mai spune, fiind cea mai accesibila si nefiind necesar un echipament special.
Galeria inferioara este inca activa, in ea observandu-se inca forme de eroziune fluviatila (concret marmite de eroziune = acele scobituri in stanca asemanatoare cu urmele pe care le lasa o lingurita in pachetul de unt sau inghetata) si fenomene de prabusire.
Insa aceasta galerie nu este cea mai spectaculoasa, partea frumoasa si spectaculoasa a pesterii fiind reprezentata de celelalte doua galerii a caror vizitare am evitat-o cu studentii din cauza pregatirii insuficiente a acestora pentru astfel de aventura.
Pestera are o lungime de 1 666 m (totalul galeriilor) dar nu se poate ajunge la capatul dinspre lacul de acumulare fara barca, nici in anii secetosi, deoarece peretii devin abrupti si sunt foarte alunecosi.
Localnicii ne povesteau ca pe vremea comunismului pestera era folosita ca o rampa de lansare, la propriu, spre lumea libera. In pestera, cei satui de regimul comunist, ascundeau butelii de oxigen, in asteparea unui nivel propice al apelor, cand se urcau pe acestea si se lansau spre malul iugoslav. Unii, se spune, ca ar fi reusit, in timp ce altii au fost luati in bataia pustii de catre grenicerii ce patrulau pe inaltimile stancilor si si-au gasit sfarsitul in apele lacului. Cat adevar este in cele povestite de localnici nu stiu deoarece nu am avut nici o posibilitate viabila de a verifica cele spuse, asa ca le-am luat ca pe o legenda tragica ce apartine epocii respective.
Dar, cu sau fara legende, pestera merita sa fie vizitata chiar daca nu este amenajata turistic, dealtfel o parte din farmecul oricarui obiectiv este dat tocmai de aceste incercari uneori comice, alteori dificile, de a ajunge acolo unde doresti.
Iar daca doriti sa va continuati aveturile, in zona mai sunt si alte variante, Cazanele Dunarii (discutam in alt review, e prea mult de divagat), golful de la Ogradena, manastirea de peste lac sau Decebal in peretele defileului, dar si o zona de campare langa sat (sus), cu teren comunal de fotbal, birtul care are un gratar si carciumar de toata cinstea, pentru ca e pacat sa alergati prin zona, mai ales cand vremea nu te imbie in casa.
Trimis de cc_iordachescu in 21.03.10 19:12:09
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în #EXCURSII și CĂLĂTORII. A mai fost în/la: greu de spus unde nu am fost
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (cc_iordachescu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Foarte interesant, habar nu aveam despre existenta acestui loc. Cand citesc ce scrii aici ma simt asa ignoranta Astept validarea pozelor pentru a putea vedea exact cum este acolo, imaginatia putandu-mi juca feste...
Chiar sunt vipere pe acolo??? Aoleu! Cred ca ma voi multumi doar cu aceste impresii si pozele atasate, fara a avea vreo dorinta nebuna sa vad locul...Nu mai cand ma gandesc la serpi imi clantane dintii...Daca m-as putea teleporta ar fi asa bine...
e o zona cu extrem de multe pesteri si grote... frumos povestit! bravo!
Zona este salbatica si superba. Avem si a doua transa de poze, imediat.
ancamaria: - zona face parte din arealul viperei cu corn si al viperei comune, dar din fericire nu ataca fara motiv nici una din ele. Am vazut doar vipere comune, la fel de speriate ca si noi, in toti anii in care am fost nu am avut parte de incidente neplacute si e destul de greu sa tii in frau 30 - 50 de studenti unul mai zabauc ca altul.
In concluzie daca vrei, mergi linistita, trebuie doar sa respecti cateva reguli de baza si totul va fi in ordine.
Am trecut si noi prin zona, pacat ca citim abia acum despre pestera. Utile informatiile si pentru asta meriti votul meu! Felicitari!
daca melodia atasata nu place sau nu se potriveste,apasam pe butonul del/replace imediat!
Multumim wb 13 ! E super, ador muzica instrumentala!
Si multumim tuturor pentru aprecieri!
Felicitari! Mi-a placut si ma bucur ca votul meu ti-a adus superbonusul. Spectaculoase fotografiile. Daca aveti nevoie vreodata de insotitor la plimbarile voastre prin tara, ma ofer... Fara un ghid profesionist, cam greu de crezut ca pot ajunge pe aici. Imi pare rau ca nu ne-am cunoscut in Poiana. Astept si alte impresii.
Multumim, krondia! Chiar ne gandeam sa propunem la un moment dat o intalnire intineranta.Mai vedem!
În alte state pentru a vizita "frumuseţile naturale" trebuie să plăteşti o anumită sumă de bani. E drept traseele nu trec prin curţi cu câini şi sunt amenajate în aşa fel încât drumeţia să fie o plăcere.
Nu stiu cum am putea realiza aşa ceva şi la noi, pentru că totul se distruge, nimic nu se mai respectă de parcă trăim într-o continuă băşcălie.
Sunt convins că dacă am proceda la amenajarea traseelor şi la taxarea accesului noi ca şi turişti am valoriza altfel "frumuseţile naturii" si nu am mai continua să le distrugem cu nonşalanţă.
petru: îmi permit sa te contrazic.
Din toate locurile pe care le-am văzut până acum, mă refer stric la România, şi sincer nu sunt puţine, cele mai murdare şi poluate cu diverse deşeuri sunt cele amenajate turistic.
În timp am găsit şi explicaţia acestui fenomen: - în zonele greu accesibile şi neamenajate ajung, de regulă, oamenii care iubesc şi respectă natura, care ascultă clipocitul pârâului în locul manelelor, care preferă mersul pe jos, care ajută la protejarea naturii si nu contribuie la distrugerea ei.
Un exemplu: pe tot drumul spre Peştera Gura Ponicovei nu am văzut nici măcar un pet, o hârtie, un deşeu oricât de mic, nu aceleşi lucru îl pot spune despre împrejurimile Peşterii Scărişoara sau Peştera Urşilor. Şi este doar un exemplu, dar mai am multe!
De unde trag concluzia, egoistă recunosc, că la nivelul actual de educaţie turistică a românului (educaţie dobândită în primul rând în familie) este mai bine ca aceste locuri, câte au mai rămas, să fie neamenajate, astfel atât flora cât mai ales fauna acestor locuri vor avea şanse mai mari de a se păstra intacte.
Excelenta descriere! Mai greu cu gandul la viperele care misuna prin zona...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2020 Peștera Gura Ponicovei, minune ascunsă a Cazanelor Mari — scris în 05.09.20 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ