Scarisoara - inca mai exista

TIPĂREȘTE

Cum oare as fi putut sa ajung in Apuseni, mai exact in m-tii. Bihor si sa nu tremur si in ghetarul subteran de la Scarisoara? Asadar uite-ma in toiul verii cum umblam prin magazinele dintr-o comuna sa imi cumpar un hanorac mai gros si sosete sa pot intra in ghetar. Caci nu vroiam ca o ora de plimbare sa o transform intr-o sapatamana de gripa. Am stat de vorba cu un localnic simpatic si sfatos care ne-a dar cateva informatii si documentati am trecut la munca de teren. Am ajuns cu masina pana aproape de intrarea in pestera. Drumul a fost bun, dar cam ingust. (firesc, eram in inima muntilor, nu pe autostrada).

Ajunsi acolo am platit intrarea (mai putin de 10 lei/pers) si singuri, fara un ghid am intrat. De fapt ne-am alaturat unui grup care avea un ghid, dar care vorbea atat de incet incat am renuntat sa il mai ascultam.

Practic este vorba de o pestera in care este un ghetar vechi de vreo 4000 de ani, dar care zic speologii si geologii se va topi in urmatoarea suta de ani. Daca stiu eu bine, ghetarul acesta nu este cel mai mare doar din Romania ci din lume (la categoria ghetari in pesteri). Dar se vede si aici lipsa reclamei in turismul romanesc, caci atat cat am stat noi pe acolo nici picior de strain nu am vazut.

Intrarea se face din ora in ora, noi avand norocul sa asteptam doar cinci minute. Din cei aproape 800m se viziteaza cam 250m iarna si mult mai putin vara cand am fost eu.

Dupa ce am coborat scarile abrupte din fier, ce duc la ghetar am avut o perspectiva a imensitatii blocului de ghiata frumos luminat. Este primul ghetar declarat monument al naturii din romania (asta pe la 1940). Vara fiind chiar daca mie imi era cam frig, ghetarului ii era cald, se cam topea si am vizitat doar o prima cavitate care se numeste (cum altfel decat...) “ Sala Mare”. Din cauza caldurii, suprafata ghetarului era topita si mare parte din pasarela pe care se merge, era acoperita cu cativa cm. de apa. In partea de nord a acestei sali sunt multe stalactite de ghiata, care banuies ca se topesc si se reformeaza in fiecare an.

Cum nu am rezistat prea mult din cauza frigului, ... nu uitati ca si vara sunt -2 -3 grade si cum nici prea departe nu am putut merge, am luat voiniceste scara la urcat. Cand am ajuns la suprafata prima senzatie a fost ca am intrat in cuptor, atat de cald ni se parea fata de frigul din adancuri.

Am cumparat “ din mers niste plavinte calde (asa numesc localnicii placintele) si ne-am continuat drumul.

Sfatul meu; vizitati aceasta pestera de ghiata cat mai exista.

---

VIZUALIZĂRI: 1866 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI